Andreea Marin, Gianina Corondan şi Liana Stanciu şi-au etalat aptitudinile de şoferiţe la Câmpulung
Pentru prestigioasa competiţie „Cu papucii prin deşert”,
La Câmpulung Muscel a avut loc finala concursului în variantă exclusiv feminină „Cu papucii prin deşert”, în urma căruia vor fi desemnate cele şapte echipaje care vor participa la dificila expediţie, ce însumează mai multe mii de kilometri, Bucureşti-Dakar. Competiţia, desfăşurată în premieră naţională, a stârnit interesul mai multor sute de românce cu spirit de aventură, dornice de asemenea experienţe, care se ivesc, poate, o dată în viaţă. După o riguroasă preselecţie, care a inclus toate probele specifice unui astfel de concurs, au rămas 30 de finaliste, printre ele numărându-se şi cunoscutele vedete de televiziune Andreea Marin, Gianina Corondan şi Liana Stanciu de la Radio Contact.
Acestea din urmă au pasiunea pentru şofat, ceea ce a dus la acumularea de experienţă, demonstrată pe deplin în probele de îndemânare la volan, cât şi la cunoştinţe generale în mecanica auto. Tot la capitolul experienţă la volan, fiecare are ani buni de şofat în spate, detaşându-se, însă, Gianina Corondan, cu o practică în conducerea auto de aproximativ nouă ani, urmând-o îndeaproape Liana Stanciu, cu opt ani, şi Andreea Marin, care posedă permis de conducere de doar şase ani. Până la desemnarea celor 14 finaliste, fiecare dintre concurente este optimistă şi încrezătoare în şansele sale de participare la competiţia care are punct final Dakar-ul, competiţie care va avea loc în luna februarie a anului viitor. (2000)
Giuvelcă renunţă la Brida, Mira, Ledi, Lesi, Lola şi Mura
Pentru a-şi achita datoriile la R.A. Edilul,
În afară de produse specifice industriei de automobile, S.C. ARO S.A. comercializează şi produse pentru care C.T.C.-ul este acordat de veterinari. Brida, Mira, Ledi, Lesi, Lola şi Mura corespund numerelor de inventar cuprinse între 7001 şi 7006 şi au păzit cu străşnicie uzina. Pentru 56.120 şi 1 (un) leu, aceste obiecte de inventar sunt scoase la vânzare, cu banii obţinuţi sperându-se în achitarea datoriei de circa 100 de milioane de lei (vechi), pe care S.C. ARO S.A. o are către R.A. Edilul. Cei care vor cumpăra cei şase câini de pază s-ar putea să fie surprinşi că Brida, Mira, Ledi, Lesi, Lola şi Mura nu răspund la comanda „Prinde hoţul”, dar se conformează ordinului „Lasă hoţul!”.
Haine şi covoare în loc de salarii
Pentru muncitorii de la F.P.S.A. ARO,
Cu câteva zile înainte de Paşte, muncitorii de la F.P.S.A. s-au revoltat înaintea conducerii, cerându-şi salariile restante. Muncitorii se aflau într-o situaţie disperată, trăind de azi pe mâine, unii dintre ei având de primit 4-5 salarii pentru lunile ianuarie, februarie şi martie. Directorul Adrian Mercan nu a reuşit să-i determine pe muncitori să-şi reia activitatea, aceştia fiind puşi, de multe ori, în faţa unor promisiuni care nu s-au materializat. Nici intervenţia directorului general de la ARO, Aurel Dordea, nu a avut sorţi de izbândă, muncitorii continuând protestul, deşi li s-a promis că vor primi o parte din bani. În cele din urmă, conducerea societăţii a reuşit să facă rost de 490 de milioane de lei (vechi), sumă insuficientă, însă, pentru a achita şi drepturile băneşti ale personalului TESA.
Oamenii au reluat munca, dar erau hotărâţi să revendice în continuare restul salariilor ce li se cuveneau. Pentru a evita, probabil, apariţia altor conflicte de muncă, recent, conducerea de la F.P.S.A. a luat o măsură inedită, care a mai calmat, pentru un timp, spiritele muncitorilor. După cum ne-a declarat liderul de sindicat Viorel Balaban, „muncitorii pot lua în contul lichidării din luna ianuarie diferite produse aflate în magazinele societăţii. Oamenii nu sunt obligaţi să renunţe la bani pentru a primi în schimb articole de îmbrăcăminte, covoare sau alte produse. Cei care nu doresc să facă acest lucru sunt nevoiţi să mai aştepte până când vor primi restanţele salariale. Cei mai afectaţi sunt cei de la TESA.” Viorel Balaban a mai precizat că, în urma unor discuţii cu directorul general Aurel Dordea, a primit promisiuni ferme că, în două săptămâni, muncitorii de la F.P.S.A. vor ajunge cu salariile la zi. Pentru a fi posibil acest lucru, se fac demersuri în vederea contractării unui credit de 500-600 milioane lei (vechi), care ar fi suficiente pentru achitarea datoriilor către muncitori. (2001)
La 70 de ani, Ion Stanciu a fabricat un tractor
• Născut în Ialomiţa, Ion Stanciu se simte muscelean • În propria curte a amenajat un atelier • Din copilărie, are o pasiune pentru motoare • Ucenicia şi-a început-o la fabrica de avioane Stee Bucureşti
Cu modestia care îl caracterizează, Ion Stanciu încearcă să ne spună despre pasiunea lui pentru motoare. A lucrat la ARO, ca mecanic, la Secţia 1250, de când a terminat armata şi s-a stabilit, prin căsătorie, la Câmpulung. “Mi-au plăcut foarte mult, am avut o pasiune pentru ele. De când am ieşit la pensie, n-am avut altceva de făcut decât să-mi realizez visul din copilărie să fac inovaţii – motoare.” De-a lungul a doi ani, 1995-1997, a adunat piesă cu piesă şi a fabricat un tractor: motor de Simca, direcţia de Opel, caroserie din tablă (capotă de maşină de spălat), şasiu din ţeavă sudată, roţi metalice îmbrăcate în cauciuc, injecţie pe benzină, 4 cilindri, capacitatea 110 cmc, cutie de viteză în trei trepte, 38 cai putere, poate ajunge la o viteză de 35 km/h şi consumă 2 litri la oră. Tractorului i se poate adapta un plug cu o brazdă, remorcă, prăşitoare, grapă şi, în perspectivă, intenţionează să adapteze şi o semănătoare.
În 1989, a realizat un motocultor cu două roţi, direcţie fixă printr-un singur pivot, motor de Wartburg cu 3 cilindri, secţionat la un cilindru, 350 cmc, 15 cai putere, cutie de viteze de Fiat cu patru trepte, care consuma 0,5 l/h şi ajungea la o viteză maximă de 35 km/h.
A lucrat mult timp în perioada în care director era Victor Naghi. A realizat mai multe inovaţii în anii 1959, 1960, 1961, schimbând constructiv repere de la ansamblul caroseriei auto şi ale şasiului, dispozitiv pentru asamblarea şasiului, dispozitiv pentru manevre şasiu, dispozitiv pentru asamblare prin sudură. „Eu, dacă mă duc până în oraş, şi mă uit pe jos şi găsesc o piuliţă, un şurub, le adun, că îmi sunt de trebuinţă la orice, diferite table, orice se poate refolosi.”, ne-a mai spus Ion Stanciu. În atelierul din curtea casei, unde îşi petrece cea mai mare parte din timp, intenţionează să construiască o motopompă acţionată de un motor pe benzină. „Am multe bazaconii în cap, dar piesele costă scump şi nu prea se găsesc.”, a conchis acesta. (1998)
Foştii salariaţi de la ARO regretă pierderea aulei
Amintindu-şi cât au muncit pe timpul lui Naghi,
În luna mai a acestui an (n.r. 2000), Institutul de Subingineri şi aula de la S.C. ARO S.A. au fost adjudecate de Universitatea „Spiru Haret” – Filiala Câmpulung Muscel, la o licitaţie organizată de Administraţia Financiară. Cele două imobile fuseseră sechestrate anul trecut, din cauza datoriilor acumulate de uzină. Problemele care au existat la punerea în posesie a noului proprietar au trecut. Cu toate acestea, mulţi nu s-au obişnuit cu faptul că aula – un simbol al uzinei – nu mai aparţine lui ARO. Foarte mulţi musceleni, îndeosebi foşti salariaţi ai uzinei, ne-au transmis faptul că pierderea aulei reprezintă cea mai grea palmă pe care au primit-o vreodată. Ei ţin să-şi exprime regretul că, după o muncă de chiar 40 de ani, au ajuns să vadă cum au pierdut un lucru scump, care le-a aparţinut. Din păcate, situaţia nu se mai poate schimba, aula fiind pierdută pentru totdeauna de ARO. (2000)
Autobuzul echipei de fotbal ARO Câmpulung transportă muncitorii de la uzină
Pe cea mai „criminală” şosea din judeţul Argeş: Câmpulung – Boteni – Piteşti,
Şoferilor, care conduc pentru prima oară pe drumul Câmpulung – Boteni – Piteşti, şoseaua le va părea un infern. De mulţi ani, starea jalnică a acestui drum este şi cea mai mare problemă cu care se confruntă şoferii de pe această rută, uitată parcă de lume. Plombele puse din joi în Paşte sunt insuficiente, dar, vorba şoferilor, „plombează săracii oameni, dar aşa de rar şi cu aşa viteză, încât îi prind alte gropi din urmă!” Pe acest traseu circulă aproape zilnic, de o bună bucată de vreme, şi autobuzul cu care echipa de fotbal ARO face deplasările în ţară. După ce că acest mijloc de transport arată – vorba fotbaliştilor – „vai mama lui”, mai trebuie acum să înghită şi zeci de kilometri printre mii de gropi. Din cauză că Uzina ARO nu are suficiente autobuze pentru a-şi transporta muncitorii, s-a recurs la această variantă, iar autobuzului de la echipa de fotbal i s-a ales parcă acest traseu blestemat.
Chiar dacă, la un moment dat, a existat o discuţie ca pentru fotbalişti să se achiziţioneze un autocar nou de la ROCAR Bucureşti, unul pe măsura performanţelor echipei, totul a rămas la stadiul de discuţii. (2000)
