De cele mai multe ori, pentru că suntem slabi în credinţă şi şovăielnici, lipsiţi de cea mai mică licărire de smerenie, adică mândri, nu lăsăm voia Domnului să lucreze asupra vieţii noastre şi aceasta datorită faptului că nu dorim să existe niciun acord între voia noastră, a fiecăruia în parte şi voia Domnului, care ne duce la mântuire. Suntem nemulţumiţi nu pentru faptul că viaţa noastră este dezordonată şi plină de patimi, ci pentru faptul că nu înţelegem că, deşi suntem botezaţi şi ne dorim mântuirea, totuşi îngăduie Dumnezeu ispite, boli, necazuri şi încercări, încât de multe ori sufletul ne este foarte zdruncinat. Avem o teamă de ceea ce se va întâmpla şi aceasta pentru că suntem robi ai lumii acesteia. Mulţi suntem cei care căutăm să cunoaştem voia lui Dumnezeu, dar foarte puţini suntem dispuşi să o împlinim. Apelăm la Sfânta Scriptură, la duhovnici şi toţi sfinţii din Rai. În zadar cerem semne şi voim să ni se întâmple minuni. Nu suntem în stare să ascultăm şi să vădem. Nu facem apel nici măcar la cel mai elementar bun simţ, suntem gata să credem pe oricine şi orice doar ca să ne fie îndreptăţite dorinţele. Robi ai propriilor patimi, judecata noastră e alterată, oricât am fi noi de educaţi şi înţelepţi după standardele acestei lumi. Astfel, trecem de la exaltare la deprimare, mergând din rătăcire în rătăcire, din încurcătură în confuzie. Când cerem să se facă voia Domnului cu lucrarea vieţii noastre atunci începem să dobândim pace şi bună aşezare sufletească şi orice ispită, boală sau necaz vine asupra noastră, nu ne temem pentru că Domnul este cu noi. Şi pentru a beneficia de voia Domnlui în viaţa noastră este nevoie uneori de multă răbdare. Dar pentru a înţelege mai bine cum stau lucrurile, am să vă povestesc o istorioară care să ne lămurească mai bine despre acordul care trebuie să existe între voia omului şi voia Domnlui. Se spune că un teolog s-a rugat multă vreme cu lacrimi la Dumnezeu să i se descopere calea dreaptă şi adevărată care duce la Împărăţia lui Dumnezeu. Într-o zi, auzi un glas ceresc care i-a zis: Du-te în faţa Bisericii şi vei găsi omul care îţi va da răspuns la căutările tale. Ascultând de glasul auzit, a alergat repede la Biserică şi a găsit un cerşetor în zdrenţe, cu picioarele pline de bube din care puroiul curgea. S-a apropiat de bătrân şi l-a salutat, zicând: -Bună dimineaţa îţi doresc, bătrâne! Bătrânul a răspuns: -Niciodată nu am avut o dimineaţă rea. Teologul i-a zis, din nou: -Să-ţi dea Domnul tot binele! Săracul a răspuns: -Niciodată nu m-a lovit vreun rău. Teologul credea că cerşătorul nu înţelege dialogul şi i-a spus: -Ce-i cu tine, bătrâne? Eu îţi doresc toată fericirea! Săracul i-a răspuns: -Niciodată nu am fost nefericit. Din nou teologul a continuat, şi i-a zis: -Voiesc ca toate dorinţele să ţi se împlinească şi tot ceea ce voieşti, să-ţi trimită Dumnezeu. Eu, a răspuns săracul, nimic din ceea ce-mi doresc nu caut; totul este în acord cu dorinţa mea, dacă nu-mi fac alte planuri pentru viaţă şi trăiesc după voia lui Dumnezeu. Teologul, făcându-se că pleacă şi că-şi ia rămas bun, i-a zis cerşătorului: -Dumnezeu să te păzească, omule bun, pentru că nu eşti atras de viaţa îndestulată, dar te rog, spune-mi: Cum de eşti tu singur fericit printre cei ce suferă pe pământ? Omul sărac, cu smerenie, i-a zis: -Dragul meu, la tot ceea ce m-ai întrebat, ţi-am răspuns cu sinceritate. Când mi-ai urat o dimineaţă bună, eu ţi-am răspuns că niciodată nu am avut o dimineaţă rea, pentru că totdeauna am fost mulţumit de soarta pe care mi-a dat-o Domnul şi am încredere în El că îmi rânduie ceea ce îmi este de folos. Când ţi-am spus că niciodată nu am fost nefericit, nu te-am minţit, căci tot ceea ce se întâmplă în viaţa mea este după dorinţa mea: când rabd de foame, mulţumesc pentru aceasta Domnului; când gerul mă cuprinde sau ploaia mă udă, dau slavă lui Dumnezeu; când cineva îşi bate joc de mine şi atunci mulţumesc Domnului, căci sunt încredinţat că toate acestea mi se întâmplă din voia lui Dumnezeu şi tot ceea ce-mi trimite Dumnezeu este spre binele meu. Discuţia a mers mai departe şi teologul a întrebat pe cerşător: -Te rog să-mi spui: -Dacă ar voi Dumnezeu să te arunce în iad, tot aşa ai gândi? -Da, pentru că am două braţe foarte puternice cu care mă voi agăţa de Dumnezeu în orice situaţie: unul este smerenia adâncă, iar celălalt iubirea nefăţarnică faţă de Dumnezeu. Răspunsul acesta a produs mare uimire în mintea teologului! Văzând că bătrânul răspunde înţelept, teologul l-a mai întrebat: -De unde ai venit aici? -De la Dumnezeu am venit, i-a răspuns bătrânul. -Şi unde l-ai găsit pe Dumnezeu? -Acolo unde am lăsat toate lucrurile create, a răspuns bătrânul. -Iar pe Dumnezeu unde L-ai lăsat? -Pe Dumnezeu L-am lăsat în inimile curate şi în voia cea bună. -Cine eşti bătrâne şi din ce categorie socială faci parte? Iar săracul i-a răspuns: -Oricine aş fi, eu sunt mulţumit cu soarta mea şi nu o dau pe toate bogăţiile tuturor împăraţilor. Împărat poate fi orice om ştie a se călăuzi şi a se stăpâni pe sine cu înţelepciune. -Tu eşti împărat?, l-a mai întrebat pe cel sărac. Unde este împărăţia ta? -Acolo, a răspuns săracul, arătând cu degetul spre Cer! -Spune-mi, bătrâne, de unde ştii atâtea? Cine te-a învăţat? Bătrânul i-a răspuns: -În toate zilele mă rog la Dumnezeu în tăcere şi am mereu în minte grija de a intra mereu în voia Domnului, prin supunerea neîncetată faţă de voia lui Dumnezeu cea sfântă. Teologul a mulţumit Domnului că într-adevăr a găsit un om al lui Dumnezeu care l-a lămurit că lăsarea omului în voia Domnului duce la mântuire. Vă doresc să cugetaţi la cele scrise, dorindu-vă să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Protosinghelul Serafim Caiea, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel
Bucuria de a ne lăsa în voia lui Dumnezeu!
