În fiecare an, pe 26 iulie este prăznuit Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel. Anul acesta, sărbătoarea a picat chiar în a opta duminică după Pogorârea Duhului Sfânt. Procesiunea a început sâmbătă, 25 iulie, printr-o slujbă de Vecernie, Acatist şi Utrenie în cinstea Sfântului Ioanichie cel Nou de la Muscel. În mijlocul preoţilor şi credincioşilor a fost prezent Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, care a sfinţit icoana Sfântului Ioanichie cel Nou de la Muscel şi a oficiat şi o slujbă pentru ploaie, rostind rugăciunile Sfântului Calist, Patriarhul Constantinopolului, îndemnând credincioşii, în cuvântul de învăţătură, să înalţe rugăciuni către Sfântul ocrotitor al Muscelului, Cuviosul Ioanichie, şi către toţi sfinţii, pentru ploaie de bună vreme şi dătătoare de viaţă. A doua zi, duminică, 26 iulie, în ziua de prăznuire a Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, Sfânta Liturghie Arhierească a fost săvârşită în Altarul de vară al Mănăstirii „Negru Vodă” de părintele arhiepiscop Calinic, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Pelerinii care au asistat la slujbă au putut să se închine la racla cu sfintele moaşte aflate în Biserica Mănăstirii „Negru Vodă”. În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor, Înaltpreasfinţia Sa a vorbit despre viaţa şi minunile Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, mulţumind lui Dumnezeu pentru darurile oferite dreptmăritorilor creştini de pretutindeni şi rugând pe Maica Domnului să aducă ploaie lină şi dătătoare de viaţă peste întreaga fire.
Ioanichie, Sfântul Muscelului
Povestea Sfântului Ioanichie cel Nou de la Muscel îşi are începutul acum aproape 400 de ani. Urmând marilor sfinţi zăvorâţi, care se zideau pe ei înşişi în chilii sau peşteri, lăsând doar o mică deschizătură pentru primirea puţinei hrane sau a Sfintei Împărtăşanii, acesta s-a nevoit pe Valea Chiliilor, în primele decenii ale secolului al XVI-lea. Vreme de aproape 40 de ani, nu a văzut chip de om, numai pe ucenicul său, aducându-i pâine şi apă, o dată pe săptămână, într-un coş legat cu o sfoară. Cunoscându-şi sfârşitul dinainte, şi-a săpat singur mormântul, apoi s-a culcat şi a adormit în Domnul. Peştera fiind părăsită vreme îndelungată, din cauza inaccesibilităţii locului, de-abia în primele decenii ale secolului al XX-lea, coborându-se stareţul schitului, monahul Pimen Bărbieru, cu o frânghie, a descoperit osemintele sfântului galbene şi frumos mirositoare, iar deasupra mormântului erau săpate în piatră aceste cuvinte: Ioanichie Schimonah, 1638”. „Putem spune că Mănăstirea „Negru Vodă” are o legătură specială cu Sfântul Ioanichie, pentru că în vremea lui Matei Basarab, ca duhovnic al lui Matei Basarab, al lui Mihai Viteazul, de la Câmpulung, regulat mergea, la 40 de zile, un preot de aici, de la mănăstire, ca să-l împărtăşească pe Sfântul Ioanichie. A fost o perioadă în care călugării se sihăstreau în peşteră, se zăvorau – aşa se şi numeau – „călugări zăvorâţi” şi printr-o viaţă ascetică şi dură, în acelaşi timp, prin post şi rugăciune, prin credinţa lor şi-au sfinţit viaţa. Sigur că Dumnezeu nu lasă aceste mărgăritare de preţ ascunse, ci le pune la vedere pentru toţi, ca să fie exemple de urmat în drumul mântuirii. În peşteră, sfântul şi-a săpat singur mormântul, s-a aşezat în acel mormânt şi aşa a adormit la Domnul, dar nu înainte de a scrijeli pe pereţii peşterii numele său. Deasupra trupului său s-a ţesut o pânză de păianjen foarte groasă, care a avut un rol protector pentru păstrarea sfintelor moaşte, ca nimic necurat să nu le atingă şi să le strice. După foarte multă vreme, monahul Pimen Bărbierul a coborât în peşteră şi, chiar dacă era într-o perioadă tulbure pentru biserică, a reuşit să scoată sfintele moaşte de acolo. În 2008, deja Înaltpreasfinţitul Calinic pregătea toate lucrările de canonizare pentru sfântul nostru de la Muscel ale cărui oseminte s-au descoperit în chip minunat în cimitirul sfintei Mănăstiri Cetăţuia. S-au aşezat în raclă, totul a fost într-o rânduială deosebită, la care am participat şi eu, personal, împreună cu părintele stareţ Modest şi doctorul Adrian Barbilian, profesor de Ortopedie la Spitalul Militar. S-a reconstituit tot trupul sfântului şi s-a aşezat în raclă. Când le-am aşezat sfintele moaşte, de la un cap la altul, miroseau a flori de câmp. Acest lucru este specific sfinţilor, pentru că, după moartea lor, Dumnezeu pe unii îi învredniceşte să nu putrezească, alţii sunt izvorâtori de mir, dar o particularitate este aceea că sfintele moaşte au un miros foarte frumos a flori de câmp de mai. Aşa miroseau şi aşa miros şi acum sfintele moaşte.”, ne-a povestit Prea Cuviosul Părinte Serafim Caiea, stareţul Mănăstirii „Negru Vodă”.
Sfântul Ioanichie, canonizat în septembrie 2009
Data de 19 ianuarie 2013 va fi scrisă în istoria oraşului nostru, nu doar din punct de vedere religios, Câmpulungul fiind un nou obiectiv turistic pentru pelerinii veniţi din toate colţurile ţării. Parcă predestinată a se întâmpla aşa, frumoasa poveste a Sfântului Ioanichie cel Nou de la Muscel a fost scrisă, probabil, înainte în Ceruri şi, iată, a venit momentul să i se găsească locul cuvenit la Câmpulung, oferind un bun prilej credincioşilor de a-l face mijlocitor către Dumnezeu în rugăciunile lor atât de aproape. Pe 26 septembrie 2009, în cadrul unei ample manifestări religioase organizate la Curtea de Argeş şi Târgovişte, la care a participat Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a proclamat oficial canonizarea celor trei sfinţi: Sfântul Voievod Neagoe Basarab, Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti, şi Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel. Aşadar, sfintele moaşte au fost aduse la Mănăstirea „Negru Vodă” şi aici vor rămâne de acum înainte.