Potrivit raportărilor vremii, numărul maxim de angajaţi pe platforma ARO Câmpulung a fost atins în anul 1990: 11.913 salariaţi ai SC ARO S.A., înregistrându-se o creştere cu peste 800 de persoane faţă de 1989, momentul de răscruce pentru uzină şi oraş. Cel puţin, aşa aflăm dintr-un raport care prezintă situaţia întreprinderii, de la Revoluţie, până la sfârşitul anului 1997. Cifra întrece estimările lansate în 1985, când se previziona un număr de 10.250 de angajaţi în 1990. Aflându-ne în posesia unor documente interesante, unul aferent perioadei de dinainte de Revoluţie, celălalt post-Revoluţie, am extras din acestea informaţii de interes privitoare nu numai la fluctuaţia personalului în cadrul fabricii constructoare de autoturisme de teren, înainte şi după ’89, ci şi la numărul de maşini produse la Câmpulung, numărul de automobile exportate şi evoluţia producţiei marfă. Înainte de a intra în esenţa celor două materiale, vom prezenta cele mai importante repere din istoria Uzinei ARO, pentru a avea în faţă etapele evoluţiei sale şi a putea face o corelaţie între cifrele de mai jos şi etapa căreia îi corespund.
• 1885: Pe locul Întreprinderii de Automobile ARO a fost atestată istoric prima activitate industrială pentru fabricarea hârtiei. După Primul Război Mondial, fabrica de hârtie s-a transformat în societate pe acţiuni, producând şi celuloză. Din cauza neînţelegerilor dintre acţionari, societatea s-a destrămat, iar unitatea a dat faliment. Atelierele fostei fabrici s-au transformat în depozit pentru buşteni şi scânduri.
• 1943-1944: A fost organizată fabricaţia de piese şi subansamble pentru avioanele I.A.R. În luna mai a anului 1944, fabrica s-a dotat cu câteva maşini şi utilaje transferate de la Braşov şi a devenit Secţie de Elice şi Accesorii pentru Fabrica de Avioane, dislocată de la Braşov.
• 1945-1949: S-au fabricat succesiv produse ca lacăte, broaşte pentru uşi, făraşe, maşini pentru gătit, vermorele pentru stropitul pomilor şi pompe carosabile. Prin naţionalizarea din 1948, fabrica a devenit Întreprinderea Metalurgică de Stat – I.M.S. Câmpulung.
• 1949-1953: S-a organizat fabricaţia de maşini textile, lanţ Gall, funiculare. În 1949, la IMS s-au realizat primele maşini complete: ringuri şi flaiere pentru industria textilă. Ulterior, producerea ringurilor s-a transferat la Cluj.
• 1953: S-au produs primele motociclete româneşti, IMS 53. În acelaşi an, s-a sistat fabricaţia motocicletelor şi s-a trecut la piese de schimb pentru automobile, în paralel cu producerea bunurilor de larg consum.
• 1954-1956: S-a organizat fabricaţia de piese de schimb pentru autorutiere şi motoare auto. Printr-o continuă dezvoltare şi diversificare a producţiei, s-a trecut de la pinioane la cutii de viteze, de la bare la direcţii, ajungând la apariţia primelor motoare cu explozie în 1955, apoi, în 1957, la primul automobil de teren, IMS 57.
• 1957: A început fabricaţia primei maşini de teren româneşti, din care s-au realizat 914 bucăţi.
• 1959: A început fabricaţia automobilelor M 59, din care s-au realizat 10.946 bucăţi.
• 1963: A început fabricaţia automobilelor de teren M 461, din care s-au produs 80.233 bucăţi. Dintre acestea, începând cu anul 1965, s-au exportat peste 53.000 bucăţi în peste 55 de ţări de pe patru continente.
• 1965: Primul an de export al autoturismelor de teren fabricate la Câmpulung: 502 bucăţi.
• 1971: A început fabricaţia noii familii de automobile de concepţie românească ARO 24.
• 1979: A început fabricaţia familiei de automobile ARO 10.
De-a lungul anilor, aceste familii de automobile au fost dezvoltate şi diversificate, ajungându-se ca ARO 24 să aibă 9 variante de bază, destinate transportului de persoane, marfă sau combinat, iar familia ARO 10, 8 variante de bază, destinate aceloraşi scopuri.
Primul document asupra căruia ne vom apleca constituie, de fapt, o raportare a conducerii Uzinei ARO în faţa conducerii de partid a oraşului şi judeţului şi se opreşte cu informaţiile la anul 1985, datele privitoare la 1990 constituind un obiectiv de atins, care, aşa cum se va vedea din următorul material, întocmit după Revoluţie, aferent anilor 1989-1997, doar în privinţa personalului a fost realizat, dar pentru scurtă vreme.
Evoluţia personalului pentru calculul productivităţii muncii
• anul 1949 – 502 angajaţi;
• anul 1955 – 1.022 angajaţi;
• anul 1960 – 2.134 angajaţi;
• anul 1965 – 2.972 angajaţi;
• anul 1970 – 3.886 angajaţi;
• anul 1975 – 6.824 angajaţi;
• anul 1980 – 7.235 angajaţi;
• anul 1985 – 8.183 angajaţi;
• anul 1990 – 10.250 angajaţi.
În cincinalul 1981-1985
• anul 1980 – 7.235 angajaţi;
• anul 1981 – 7.302 angajaţi;
• anul 1982 – 7.780 angajaţi;
• anul 1983 – 8.502 angajaţi;
• anul 1984 – 8.295 angajaţi;
• anul 1985 – 8.183 angajaţi.
Evoluţia producţiei totale de autoturisme de teren
• 1957-1985: 239.359 autoturisme;
• 1965-1985: 224.965 autoturisme;
• anul 1957 – 154 autoturisme;
• anul 1960 – 1.200 autoturisme;
• anul 1965 – 3.053 autoturisme;
• anul 1970 – 7.354 autoturisme;
• anul 1975 – 12.502 autoturisme;
• anul 1980 – 9.711 autoturisme;
• anul 1985 – 20.800 autoturisme;
• anul 1990 – 33.000 autoturisme.
În cincinalul 1981-1985
• anul 1980 – 9.711 autoturisme (100%);
• anul 1981 – 12.130 autoturisme (124,9%);
• anul 1982 – 15.902 autoturisme (163,8%);
• anul 1983 – 16.660 autoturisme (171,6%);
• anul 1984 – 17.966 autoturisme (185%);
• anul 1985 – 20.800 autoturisme (214,2%).
Evoluţia exportului total de autoturisme
• 1965-1985: 145.611 autoturisme
• anul 1965 – 502 autoturisme;
• anul 1970 – 5.184 autoturisme;
• anul 1975 – 4.106 autoturisme;
• anul 1980 – 8.269 autoturisme;
• anul 1985 – 17.200 autoturisme;
• anul 1990 – 27.000 autoturisme.
În cincinalul 1981-1985
• anul 1980 – 8.269 autoturisme (100%);
• anul 1981 – 8.306 autoturisme (100,4%);
• anul 1982 – 12.040 autoturisme (145,6%);
• anul 1983 – 9.894 autoturisme (119,7%);
• anul 1984 – 11.919 autoturisme (144,1%);
• anul 1985 – 17.200 autoturisme (208%).
Evoluţia producţiei marfă
• 1949-1985: 29.092,9 milioane lei;
• 1965-1985: 27.714,3 milioane lei;
• anul 1949 – 4,1 milioane lei;
• anul 1955 – 14 milioane lei;
• anul 1960 – 109,4 milioane lei;
• anul 1965 – 359,4 milioane lei;
• anul 1970 – 736,2 milioane lei;
• anul 1975 – 1.333,8 milioane lei;
• anul 1980 – 1.515 milioane lei;
• anul 1985 – 2.625 milioane lei;
• anul 1990 – 4.500 milioane lei.
În cincinalul 1981-1985
• anul 1980 – 1.515 milioane lei (100%);
• anul 1981 – 1.625 milioane lei (107,3%);
• anul 1982 – 1.981,7 milioane lei (130,8%);
• anul 1983 – 2.223,4 milioane lei (146,8%);
• anul 1984 – 2.400,7 milioane lei (158,5%);
• anul 1985 – 2.625 milioane lei (173,3,%).
Ceea ce s-a petrecut după momentul 1989 cunoaşte toată lumea: o descreştere continuă, în toate privinţele: personal, producţie de autoturisme, export ş.a.m.d.
Evoluţia numărului mediu de personal între 1989-1997
• anul 1989 – 11.176 angajaţi;
• anul 1990 – 11.913 angajaţi;
• anul 1991 – 11.713 angajaţi;
• anul 1992 – 11.217 angajaţi;
• anul 1993 – 11.340 angajaţi;
• anul 1994 – 10.603 angajaţi;
• anul 1995 – 8.587 angajaţi;
• anul 1996 – 8.131 angajaţi;
• anul 1997 – 6.193 angajaţi.
Evoluţia producţiei de maşini în perioada 1989-1997
• anul 1989 – 17.371 automobile;
• anul 1990 – 13.484 automobile;
• anul 1991 – 9.236 automobile;
• anul 1992 – 10.144 automobile;
• anul 1993 – 11.559 automobile;
• anul 1994 – 5.699 automobile;
• anul 1995 – 6.680 automobile;
• anul 1996 – 6.188 automobile;
• anul 1997 – 4.205 automobile.
Evoluţia vânzărilor de maşini în perioada 1989-1997
• anul 1989 – 16.731 automobile (14.798 bucăţi – export);
• anul 1990 – 16.707 automobile
(8.587 bucăţi – export);
• anul 1991 – 8.535 automobile
(3.328 bucăţi – export);
• anul 1992 – 9.558 automobile
(2.950 bucăţi – export);
• anul 1993 – 11.368 automobile (2.469 bucăţi – export);
• anul 1994 – 5.411 automobile
(1.762 bucăţi – export);
• anul 1995 – 5.878 automobile
(2.626 bucăţi – export);
• anul 1996 – 7.057 automobile
(2.690 bucăţi – export);
• anul 1997 – 4.369 automobile
(1.783 bucăţi – export).
Concluzionând, Naghi a preluat fabrica de la puţin peste 1.000 de angajaţi şi a adus-o la peste 7.700, numărul personalului continuând să crească în timpul mandatelor directorilor Giuvelcă, Ivan şi Nicolescu, ajungând până la 11.913 de angajaţi, în 1990, pe platforma industrială. În timpul său, producţia de autoturisme a crescut de la 154, în 1957, anul instalării sale ca director şi al debutului fabricaţiei de maşini la Câmpulung, la aproape 16.000, în 1982, anul plecării sale de la ARO. Comparând cu situaţia de la Revoluţie, atunci se producea cam acelaşi număr de maşini la uzină, cu toate că în timpul lui Giuvelcă, în primul mandat al acestuia, se depăşise 20.000 de autoturisme într-un an. Exportul, care a început cu 502 de M-uri, în 1965, a fost adus de directorul Victor Naghi, la 12.000 de bucăţi livrate partenerilor străini, la finalul mandatului său de director. În anii următori, ’83 şi ’84, când la conducerea uzinei se afla Ion Giuvelcă, exportul a cunoscut o descreştere, reuşind, abia în 1985, să depăşească 17.000 de autoturisme vândute în afara ţării. În primul an după Revoluţie, societatea şi-a înjumătăţit exportul, reuşind “performanţa” ca, în 1992, la zece ani de la plecarea lui Naghi din Câmpulung, să vândă peste graniţele României un sfert din cât vindea acesta, la apogeul carierei.
