-4.1 C
Campulung Muscel
10/02/2025

Iubirea jertfelnică a Sfântului Gheorghe!

Dragii mei!
Există un singur cuvânt care cuprinde toată învăţătura Mântuitorului Hristos, cuvânt care îţi este foarte drag să-l pronunţi, dar foarte greu de pus în practică. Este vorba de IUBIRE. Prima porunca şi cea mai mare din Noul Testament, dată de Însuşi Domnul Hristos este: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din  toată inima ta, din  tot sufletul tău, din  tot cugetul tău şi din toată puterea ta.” Iar a doua este la fel ca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei XXII, 37-40; Marcu XII, 30-31). El a spus: „În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii” (Matei XXII, 40). Şi a mai spus: „Nu este altă poruncă mai mare decât acestea” (Marcu XII, 31). Bineînţeles că aceasta nu înseamnă cumva că legea cea veche, a celor zece porunci dumnezeieşti şi-a pierdut însemnătatea şi valoarea prin darea acestor două porunci. Doamne fereşte de asemenea judecată! Această poruncă rostită de Însuşi Mântuitorul, nu face altceva decât să desăvârşească legea cea veche, după cum spune şi Apostolul: „Iubirea este deci împlinirea legii” (Romani XIII, 10). Cu alte cuvinte: iubirea este mai presus de poruncă şi de oprire, căci ea înfrânează mai mult decât i se cere şi face mai mult decât ne aşteptăm de la ea. Dar, ca să nu fie greu de înţeles, această poruncă a iubirii din punct de vedere dogmatic şi teologic, să încercăm a vedea cum îşi găseşte aplicabilitatea în viaţa sfinţilor şi a noastră, a celor care purtăm în noi pecetea Sfintei Treimi, prin darul botezului. Astăzi, 23 aprilie, Biserica prăznuieşte pe unul din cei mari mucenici, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Mamele noastre, atunci când ne-au pus la botez numele bărbatului frumos şi sfânt Gheorghe, au pecetluit în conştiinţa neamului nostru românesc, acest nume, „nume dulce şi scump tuturor credincioşilor”, cum frumos scrie în acatistul sfântului. Dar să poposim puţin cu lectura noastră în viaţa acestui bărbat desăvârşit, care a suferit moarte martirică la anul 303. Se spune că ajunsese general în armata lui Diocleţian, era un om ager la minte, un bărbat frumos la chip, înţelept şi care slujea armata, cu mult devotament. Avea însă un suflet nobil, pentru că mama sa a ştiut să-i strecoare în suflet dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Diocleţian, mânat de ură nesăbuită faţă de creştini, dă ordin ca să fie stârpită credinţa creştină şi aceasta presupunea înlăturarea creştinilor din serviciile publice, confiscarea averilor şi de cele mai multe ori moarte martirică celor care nu renunţau la credinţa creştină. Tot împăratul roman Diocleţian face un consiliu împărătesc la care participă şi Generalul Gheorghe, unde problema dezbătută a fost cum să stârpească credinţa creştină. Cine credeţi că s-a făcut apărător al creştinilor? Generalul Gheorghe, care a şi argumentat spunând că aceşti creştini, despre care vorbiţi cu aşa înverşunare, sunt oameni cinstiţi şi corecţi şi nu li se atribuie nici o vină din moment ce respectă şi cinstesc pe împărat; „iar dacă este aşa, să ştii împărate că şi eu sunt creştin, a adăugat Sfântul Gheorghe, te respect împărate, ca pe un stăpân; pentru îndeplinirea datoriei mele de ostaş sunt gata să mor în orice moment, dar sufletul vreau să-l pun în slujba Împăratului Ceresc care este Dumnezeu; respect un împărat pământesc, dar cinstesc şi slujesc totodată pe Împăratul Ceresc.”  La auzul acestor cuvinte atât de mult s-a mâniat împăratul încât a poruncit să fie dezbrăcat de hainele ostăşeşti şi să fie aruncat în temniţă. Au urmat toate chinurile şi caznele la care a fost supus marele mucenic, iar la urmă i s-a tăiat capul, care mai târziu a juns în patria sa natală, Capadocia. Din moaştele sale, cea mai mare  parte se află în oraşul Lida din Israel, iar cealaltă parte au fost duse la Roma. Biserica îl prăznuieşte cu mare cinste, numindu-l „purtător de biruinţă”. În iconografia bisericească, Sfântul Gheorghe este reprezentat călare pe un cal alb, omorând un balaur, care este semnul necredinţei şi al nedreptăţii. Sfântul şi dreptul Voievod Ştefan al Moldovei avea o icoană a Sfântului Gheorghe care o purta cu el în toate luptele sale; ştia dreptul voievod că Sfântul Gheorghe este purtător de biruinţă, ceea ce s-a şi confirmat, iar din cele 47 de biserici şi mănăstiri ridicate, mai mult de jumătate au hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Oare în lumea de astăzi, vlăguită spiritual şi unde păcatul este pus în locul virtuţii se mai poate vorbi de iubire jertfelnică, curată şi nealterată? Dacă Hristos Domnul n-ar fi iertat pe cei care L-au înjosit şi umilit, mântuirea noastră ar fi fost compromisă – căci pentru mine, pentru tine şi pentru noi toţi a răbdat toate; iar noi nu suntem în stare să răbdăm nici cel mai mic reproş din partea celor care vin asupra noastră aprinşi de mânie. Să cerem în rugăciunile noastre ajutorul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ca să putem birui balaurul necredinţei, al mândriei, al invidiei, al lăcomiei, al mâniei, al desfrânării şi al lenei. Să fim iubitori de Dumnezeu şi de oameni, şi să luăm atitudine atunci când cineva îndrăzneşte să ne despartă de Dumnezeu, de neam şi de credinţă. Până data viitoare vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim Caiea, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!