Dragii mei!
De când ne naştem şi până în pragul veşniciei, suntem pe Cale. Călătorim cu nădejdea împlinirilor bucuroase din gând. Asemenea lui Avraam, urmăm chemării tainice a lui Dumnezeu, plecând din realitatea vieţii de zi cu zi, înspre ţinutul bunătăţilor făgăduite. Ne luăm Crucea rânduită, ne umplem traista cu merinde pentru suflet şi pornim pe Cale. Drumul care se întrezăreşte, de multe ori, este anevoios şi nu puţini sunt cei care abandonează urcuşul duhovnicesc înainte de vreme. Prea uşor suntem dispuşi să renunţăm la calitatea de fii ai lui Dumnezeu; prea uşor ne depărtăm de Marea Familie a Bisericii lui Hristos; prea uşor uităm că suntem fii dăruiţi Maicii Domnului… însă Hristos, ca Dăruitor, nu se desparte de noi în pelerinajul către Patria Cerească. Ca odinioară pe calea Emausului, Hristos călătoreşte împreună cu noi şi ne se descoperă în frângerea iubitoare a Pâinii. Se face nevăzut aparent pentru a ne hrăni cu Sine, dar rămâne în noi. Pelerinajul rămâne astfel împreună mergere cu sfinţii şi cu Hristos spre Împărăţia Tatălui. Nu este o simplă călătorie, ci o lucrare tainică în care ne plămădim mântuirea, în care osteneala omului întâlneşte darul lui Dumnezeu. Privit altfel, pelerinajul nu-şi împlineşte menirea. Oamenii credincioşi din popor au înţeles rostul, folosul şi binecuvântarea pelerinajului. Mulţimea de credincioşi doritoare de a fi prezentă la moaştele sfinţilor, în Muntele Athos, la Ierusalim şi în alte locuri, este o dovadă a darurilor pe care aceştia le primesc din belşug, atunci când căutarea este sinceră. În satul care m-am născut se obişnuia, adesea, să se meargă în pelerinaj la mănăstirile din împrejurimi. Era de ajuns ca cineva să ia iniţiativa şi, la o singură strigare, credincioşii se adunau, îşi puneau în traistă bunătăţi pe care apoi să le dăruiască locurilor binecuvântate în care ajungeau şi plecau cu nădejde la drum. Era atâta bucurie, încât uitam de toate grijile, de foame, de sete şi parcă timpul avea altă conotaţie. Realitatea este că, atunci când păşeşti într-un loc binecuvântat de Dumnezeu, te simţi ca un prunc. Ştiţi că cel mai mare pelerinaj este pe 14 octombrie, la Sfânta Parascheva cea mult milostivă? Cei care merg an de an pot da mărturie că, atunci când aştepţi ore în şir, pentru a săruta sfintele moaşte, simţi ajutorul şi răbdarea de care ai nevoie. La fel, la moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov din Capitală, la Sfântuliţa noastră de la Argeş şi la toţi sfinţi care ne aşteaptă pe toţi cu cererile noastre spre a mijloci înaintea Tronului Ceresc pentru a noastră mântuire. În acest pelerinaj al bucuriei şi al trăirii, se încadrează perfect în acest spaţiu muscelean, încărcat de atâta istorie, cultură şi spiritualitate şi Sfântul Cuvios Ioanichie de la Mănăstirea Cetăţuia „Negru Vodă”. După ce voievozii şi înaintaşii noastri au zidit atâtea biserici şi mănăstiri, după configuraţia locului care, de multe ori, ascunde peisaje unice în lume, era firesc ca Dumnezeu să se proslăvească în sfinţii Săi şi aici la Muscel. De aceea, drumul către Sfântul Ioanichie Cel Nou, pe cărare de munte, care, de multe ori, este anevoios, este cu adevărat un pelerinaj al bucuriei. Iar dacă oboseşti pe cale, este destul să te gândeşti la Sfântul Ioanichie şi, cât ai clipi, te afli în genunchi, la racla sfintelor moaşte. În prezenţa Sfântului eşti ca un prunc, unde grijile de zi cu zi se îndepărtează, făcând loc Harului, care te învăluie şi înmiresmează. Mult folos sufletesc avem atunci când, cu toată credinţa şi nădejdea, alergăm la sfintele moaşte, sărutându-le cu multă evlavie. Numai spaţiu ortodox conferă această bucurie a întâlnirii cu Dumnezeu prin cinstirea sfintelor moaşte. Săptămâna trecută şi săptămâna aceasta, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel, moaştele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica sunt în pelerinaj în aproape toată Oltenia, urmând ca, la sfârşit de săptămână, să ajungă şi în ţinutul Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, prin purtarea de grijă a Înalt Prea Sfinţitului Părinte Calinic, mai precis sâmbătă, la Piteşti, la ora 18.00. De la Curtea de Argeş vor fi aduse şi moaştele Sfintei Muceniţe Filoteea şi se va face pelerinaj de la Biserica “Sfântul Gheorghe”, din Piteşti şi până la Mănăstirea Trivale, unde se va face priveghere de toată noaptea, urmând ca Duminică, după ce se vor fi închinat toţi pelerinii, delegaţia cu sfintele moaşte să se îndrepte spre Bucureşti. Sunt invitaţi toţi credincioşii argeşeni şi musceleni la ceas de rugăciune şi meditaţie duhovnicească. Aşadar, să ne dorim să căutăm şi vom dobândi cele de folos sufletului nostru însetat după Dumnezeu. Cu inimă bună şi credinţă, osteneală şi răbdare, să mergem pe Calea bucuriei. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim Caiea, Stareţul
Mănăstirii „Negru Vodă”, din Câmpulung
Articolul precedent
Articolul următor