Dragii mei!
Pentru că ieri am prăznuit Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, m-am gândit că este de cuviinţă să amintim câte ceva despre Preasfânta de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria. Această sărbătoare a Bisericii aminteşte de ziua în care Sfinţii Ioachim şi Ana au adus-o pe fiica lor, Maria, în vârstă de trei ani, la templu. Aici, a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde va rămâne până la vârsta de 15 ani. De ce a fost adusă la templu şi lăsată o vreme îndelungată? Pentru a putea fi pregătită de a primi cea mai mare Taină a întrupării Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.
De la începutul lumii, Dumnezeu şi-a descoperit planul său că avea să mântuiască lumea prin mijlocirea Maicii Domnului. În Vechiul Testament se descoperă taina întrupării Fiului lui Dumnezeu când a zis Dumnezeu Evei că sămânţa ei va zdrobi capul şarpelui (Facere 3, 15). Fecioara Maria este preînchipuită prin „porumbiţa cea aleasă” şi „cădelniţa de aur” (Ieşire 37.16; 40, 26-27), pentru că a purtat în sine focul dumnezeirii; „scară dumnezeiască”, pe care s-a pogorât Dumnezeu la noi şi prin care firea noastră s-a suit până la dreapta lui Dumnezeu; apoi Maica Domnului este numită „cort sfânt, munte sfânt”, este împărăteasa cea preafrumoasă, preasfântă şi prea împodobită, pe care fericitul ei strămoş, David proorocul şi împăratul, a văzut-o prin Duhul Sfânt, stând de-a dreapta scaunului dumnezeirii (Ps. 44,11). Cea care a fost aleasă de Dumnezeu să-I fie sălaş dumnezeiesc a fost Fecioara Maria, care prin viaţa ei curată şi neprihănită, prin rugăciunea neîncetată, prin smerenia şi lucrarea Duhului Sfânt, s-a învrednicit să ajungă Împărăteasa Cerului şi a pământului.
De aceea, în mare cinste aflându-se, Maica Domnului, nu uită originea ei pământească şi de acolo de unde este, înconjurată de multă slavă cerească, ea este atentă şi la viaţa şi necazurile noastre, ale pământenilor. Ce nume frumos şi scump este Maria şi cei care îi poartă numele ar trebui să-l preţuiască şi să-l cinstească cu toată fiinţa lor, printr-o viaţă curată şi printr-o rugă permanentă la Icoana ei, de a mijloci înaintea Tronului Ceresc pentru mântuire, căci mult poate rugăciunea Născătoarei şi niciodată din cei care se roagă ei nu sunt neajutoraţi, ci degrabă primesc răspuns şi ajutor. Gândul mă duce la Muntele Athos şi, în special, la toate icoanele făcătoare de minuni de la fiecare mănăstire, care, în prezenţa lor, îţi simţi sufletul cuprins de lacrimi şi tăcere. Apoi, toată lumea de la o margine la alta este imprimată cu dragostea Fecioarei Maria faţă de cei care o prea cinstesc cu evlavie.
La fiecare slujbă, Biserica cântă şi se roagă cu cântarea: Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii. Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pre tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim. Dacă o uităm pe Maica Domnului, să ştiţi că ne părăseşte Fiul ei. Noi nu cinstim pe Împărăteasa Cerului mai mult decât pe Dumnezeu, aşa cum suntem acuzaţi de unele culte neoprotestante, ci doar îi cerem Fecioarei Maria să fie mijlocitoare înaintea Domnului. Aproape că nu există casă la noi, la români, unde să nu întâlneşti o icoană a Maicii Preciste şi lucru acesta tare este îmbucurător; dar haideţi să fim mai sârguincioşi şi mai râvnitori, căci nu este de ajuns să ai icoana în casă şi tu să nu te rogi.
Cu bucurie îmi aduc aminte de multe minuni ale Maicii Domnului petrecute chiar în mănăstirea noastră. La intrare în mănăstire, în partea stângă, se află o Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus Hristos, alăptându-L. Familii întregi, care aveau bolnavi copilaşii, au primit ajutor şi tămăduire. Familii tinere, care nu puteau să aibă prunci, le-a binecuvântat Dumnezeu cu prunci. Dacă avem credinţă şi cerem Maicii Domnului ajutorul, vă spun că răspunsul la rugăminţile noastre vine imediat. Creştinii ortodocşi nu fac mare caz atunci când se petrec minuni în viaţa lor, pentru că acest lucru este firesc în ortodoxie. Se întâmplă minuni în fiecare zi, numai ochi să avem de a le vedea.
Să rugăm pe Măicuţa Domnului să ne fie mijlocitoare şi acoperământ împotriva tuturor celor care uneltesc asupra noastră, asupra familiilor noastre şi asupra neamului nostru românesc şi să zicem: Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi.
Părintele Serafim Caiea,
Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” Câmpulung