Dragii mei!
Astăzi, în zi de prăznuire a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi a tuturor puterilor cereşti fără de trup, doresc a vă împărtăşi câte ceva despre bucuria de a ne afla laolaltă, la rugăciune, în Sfânta Biserică. Să nu uităm că tot astăzi este şi ziua îngerului păzitor al fiecăruia dintre noi, pe care Domnul Dumnezeu îl încredinţează la tot creştinul, atunci când primeşte botezul. Îngerul păzitor este cel care ne însoţeşte viaţa noastră pământească şi trebuie să avem mare grijă de a nu-l întrista şi alunga din viaţa noastră. El are misiunea sfântă de a fi lângă noi tot timpul vieţii şi de a ne ocroti şi izbăvi de întâmplările cele rele. Observaţi lucrarea îngerului păzitor în timpul copilăriei; atât timp cât sufletul nu este întinat cu patimi şi răutăţi, aripile îngerului sunt ca o mantie deasupra noastră şi nimic rău nu ni se întâmplă. Dar despre sfinţii îngeri şi despre sfinţi, în general, voi încerca altădată să aşez pe hârtie gânduri şi simţăminte. Acum, rog pe Duhul Sfânt să bucure fiecare suflet care tânjeşte după mântuire şi să ne deschidă ochii sufletului de a înţelege că Biserica nu este numai instituţie omenească, ci este o instituţie divino-umană, condusă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El este Capul Bisericii şi noi suntem mădularele.
Prezenţa Domnului Hristos este vie în Biserică; lucrarea Duhului Sfânt este neîntreruptă în Biserică de peste două mii de ani şi va dăinui, până ce Biserica luptătoare se va uni cu Biserica Triumfătoare. Biserica a luat fiinţă în chip văzut la Cincizecime, iar în chip tainic, la răstignirea Mântuitorului pe Cruce. O mare nădejde avem prin Pogorârea Sfântului Duh, aceasta însemnând că Domnul nostru Iisus Hristos nu ne-a lăsat orfani.
Sfânta noastră Biserică din care facem parte toţi cei botezaţi în numele Prea Sfintei Treimi, ne împărtăşeşte darurile Duhului Sfânt neîncetat, prin Tainele şi slujbele rânduite, încoronarea tuturor slujbelor, fiind Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Sfânta Biserică este Casa Lui Dumnezeu, Lăcaş Sfânt, loc de rugăciune, pe pământ, în care sălăşluieşte Cel ce este mai presus de cer – Dumnezeu; este Lăcaş care închipuieşte răstignirea, îngroparea şi învierea lui Hristos. El este cel ce ne chemă pe fiecare în parte şi pe toţi laolaltă de a fi în comuniune, de a putea gusta din Cină. Ce ziceţi, că putem să ne mântuim dacă suntem în afara Bisericii? Nu prea cred, căci cine este afară de Biserică este afară şi de Hristos şi cine este afară de Hristos este afară şi de Biserică. Suntem prea zgomotoşi sau iubim zgomotul lumii şi nu avem timp de reculegere în Biserică. Ba, unii dintre noi zicem cu dezinvoltură că rugăciunea poate fi făcută şi acasă, ce trebuie să vin la Biserică şi să nu înţeleg nimic din ce zice preotul, să văd cum unii fac parada modei sau, mai grav, să stau şi să ascult bârfele celor care, în loc să fie atenţi la rugăciune, stau de şuşoteală şi aşa mai departe… Gândirea aceasta am întâlnit-o foarte des şi nu condamn pe cei care, din neştiinţă sau dintr-o ispitire şi amăgire a celui viclean, sunt robi ai acestor prejudecăţi. Nu din silă trebuie să facem ceva pentru sufletul nostru. Libertatea de a alege este a noastră, ne aparţine şi nu cred că a fost luat la bătaie cineva pe stradă, pe motiv că nu merge duminica la Biserică. Cred, însă, că am auzit fiecare dintre noi chemarea lăuntrică a lui Dumnezeu şi glasul prietenilor şi rudelor care ne-au chemat măcar odată în viaţă de a participa la o liturghie în comuniune cu ceilalţi.
Dragii mei, dacă avem pecetea botezului dată de Hristos în Biserică, aflaţi că a merge la Sfânta Liturghie este o datorie sfântă, pe care nu trebuie să o neglijăm. Ştiţi care este prima poruncă bisericească? Fiecare creştin este dator să meargă în duminici şi sărbători la Sfânta Biserică şi să asculte cu evlavie sfintele slujbe. Este poruncă, nu rugăminte. În epoca primară a creştinismului, cine lipsea trei duminici consecutiv de la Biserică era alungat de la bucuria comuniunii cu ceilalţi creştini. Pentru că nu cunoaştem însemnătatea Liturghiei şi a Sfintelor Taine, de aceea, suntem dezinteresaţi. Una din lucrările vrăjmaşului diavol, aceasta este: de a ne găsi totdeauna preocupări şi tot felul de scuze de a nu păşi în Biserică. El ştie că, dacă începem a veni în Biserică, are toate şansele de a ne pierde de clienţi fideli; omul intră în comuniune cu Dumnezeu prin participare la slujbă; i se deschid ochii sufletului şi, încetul cu încetul, pricepe şi înţelege toată lucrarea mântuirii. Stau şi mă gândesc, ce oameni trişti sunt cei care nu se împărtăşesc din bucuria Sfintei Liturghii, în timpul căreia se uneşte cerul cu pământul. Să ne gândim numai la rostirea a două cuvinte din cadrul Sfintei Liturghii „Pace tuturor”, pe care preotul, prin binecuvântare mâinii, le rosteşte din faţa Sfântului Altar, prezenţa Harului Duhului Sfânt se revarsă peste tot poporul; apoi ce să mai spui de toată măreţia Liturghiei, care este cea mai înaltă rugăciune de mulţumire adusă lui Dumnezeu. Apoi, nu se merită să mulţumim Domnului în zi de duminică, pentru săptămâna în care ne-a purtat Dumnezeu de grijă? Cu adevărat, dacă am înţelege ce se petrece în Biserică, am alerga negreşit în fiecare Dumnică şi sărbătoare în Lăcaşul Domnului. Pentru că sunt multe lucruri pe care vreau să vi le împărtăşesc, voi continuua expunerea despre acest subiect, în articolul următor. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim Caiea,
Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă”, Câmpulung