Anca Coşa, aflată în dizgraţia făţişă a primarului Liviu Ţâroiu şi a majorităţii PSD-iste, n-a suportat ideea de a fi dată la o parte în chestiunea reabilitării urbane, care continuă în actuala administraţie pe bucăţele. Din proiectul ratat, s-au extras obiectivele „nespurcate” de restauratorul de „ţepe” şi s-au combinat, inspirat ori neinspirat, în alte proiecte, a căror documentaţie va fi refăcută cu alţi bani, alt timp, alţi autori. Asta a durut-o cel mai tare pe arhitecta de la „Kretzulescu”: renunţarea la colaborarea care ar fi putut-o plasa în „vitrina” ctitorilor Câmpulungului modern. Până la urmă, lăsând la o parte banii, motorul acţiunilor şi parteneriatelor Primăriei, a fi proiectantul imaginii noului Câmpulung, moment echivalent unei noi epoci în istoria localităţii, ţine de orgoliul profesional şi-ţi asigură un nume pentru posteritate. Ţâroiu nu vrea – şi este vehement în această privinţă – ca acest nume să fie cel al Ancăi Coşa, care, simţind pericolul de a fi exclusă din povestea regenerării municipale, reluată cu Piaţa Primăriei, şi-a apărat cu insistenţă poziţia de coechipier dobândită în timpul lui Călin Andrei. A venit şi la „diversele” şedinţei de joi, 29 iunie, a venit şi la „preludiul” şedinţei de îndată de marţi, 4 iulie, ca să pledeze o cauză moartă. Pe care actuala administraţie o doreşte îngropată pentru totdeauna, unele dintre motive fiind împărtăşite public chiar de primar. Acesta nu agreează ideile exagerat de scumpe ale arhitectei, acceptate, însă, cu entuziasm şi totală deschidere de Călin Andrei. Pe lângă scumpătatea care stătea la baza a tot ceea ce conţinea vechiul proiect, impresia lăsată de îndârjirea lui Ţâroiu de a nu lucra cu arhitecta Coşa este aceea de a nu se asocia „centrul istoric şi Kretzulescu” ale PNL-ului cu ceea ce are de gând să facă PSD. Şi dintr-o vanitate personală, profesională şi politică, dar şi pentru că lumea nu mai vrea să audă de „Kretzulescu”, fiind scârbită de eşec şi de cei care au legătură cu el.
Prin urmare, Ţâroiu va lucra cu alţi proiectanţi şi alţi constructori. Am spus la început: piesele unui puzzle întrerupt de pierderea finanţării europene vor constitui investiţii distincte, realizate pe rând, nu de-a valma, cum era programată lucrarea care n-a fost să fie: să se reabiliteze simultan toate cele cinci obiective, din care n-au apucat să fie măscărite decât parcurile. Prima scenă a reabilitării urbane în era PSD este Piaţa Primăriei, pe care şeful Executivului a cuplat-o cu fragmente, care, în proiectul vechi, făceau parte din alte fronturi de lucru. Adică începe reparaţiile pe tronsonul cuprins între Policlinică şi Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”. De când s-a pus în mişcare prima etapă a viitorului proiect, care va fi executat de alt coleg de breaslă, s-a dus liniştea arhitectei, care s-a prezentat, de două ori în mai puţin de o săptămână, în faţa aleşilor. Nu punem la socoteală şi vizitele la Primărie, întreprinse, probabil, în speranţa de a nu-i fi aruncată opera la coş. Coşa le-a vorbit consilierilor despre pasiunea pentru meserie şi despre disponibilitatea de a le pune la dispoziţie gratuit, în spirit de voluntariat prestat de dragul renaşterii Câmpulungului, toate listele de cantităţi de materiale şi ce mai au nevoie. Asta ca să nu arunce banii pe altă documentaţie, când a ei este deja făcută. „Nu mi-ai dat niciodată cu titlu gratuit nimic şi nici nu cred că vei da vreodată ceva!”, a înfruntat-o primarul, la dezbaterea care a precedat şedinţa de îndată, la care liberalii au ţinut să fie informaţi ce conţine „Piaţa Primăriei”. Coşa a promis că, a doua zi, le predă hârtiile autorităţilor. Într-adevăr, a doua zi, puţin după ora 8.00, arhitecta se afla la Primărie, probabil, pentru a onora promisiunea. Târziu, însă. Ţâroiu a mai pârât-o că, după toate serviciile, aceasta i-a reproşat: nu mi-ai plătit aia, nu mi-ai plătit ailaltă… La care David nu şi-a putut reţine o ieşire total deplasată, care justifică durerea în cot a acestor aleşi atunci când este prăduit banul public. Ce dacă i-a plătit sau îi plăteşte, că doar nu aduce bani de acasă!
Liberalii, la unison cu Coşa, care stăruia la primar să folosească studiile ei, dacă tot s-au dat banii pe ele, au avut o tentativă deplorabilă de a convinge comunitatea că vechea documentaţie, admisă de fostul primar, este bună. Este istorie!, au dat verdictul majoritarii. Ţâroiu le-a sugerat apărătorilor lui „Kretzulescu” să consulte cetăţenii care se plimbă în Grădina Publică şi astfel se lămuresc cât de „bune” au fost ideile proiectantei. Aceasta n-a încasat-o fără să riposteze, cum că lumea s-a luat de ea, din cauza tufelor plantate. Altfel spus, dezamăgirea produsă beneficiarilor Parcului „Merci” ar fi cauzată de arbuştii care au înlocuit copacii falnici, tăiaţi bezmetic, şi buni, şi răi, ca să fie căldură şi lumină ca pe litoral. Dată fiind profunda nemulţumire a plătitorilor catastrofei peste care începe să se aştearnă praful, în cei doi ani de la izgonirea şantierului, primarul vrea altă viziune, produsă de alt creier, pentru Piaţa Primăriei. „Vă dau şi proiectul tehnic, ca să vă apucaţi!”, şi-a anunţat generozitatea arhitecta, căreia primarul i-a retezat din nou elanul de a se înfige în noua echipă de lucru: „Îl avem, nu-l daţi dumneavoastră!” Totuşi, ca să n-o lase să plece neîmpăcată, noul purtător de bisturiu pentru „lifting-ul” Câmpulungului i-a explicat de ce nu aderă la părerile ei. Suprafaţa Pieţei Primăriei conţine, în percepţia Ancăi Coşa, cinci tipuri de piatră, care să servească realizării unor cercuri, zice Ţâroiu, sperăm că nu după modelul celor lăsate de OZN-uri în lanurile de grâne! Când şi-a făcut socoteala cât îl costă cercurile, primarul a ajuns la concluzia că trebuie să cumpere de trei ori mai multă piatră decât are stocată pe patinoar! Piatra plătită firmei ardelene ca să-şi ia tălpăşiţa din Câmpulung. Or el vrea ca din aceeaşi piatră să refacă şi suprafaţa pietonală a bulevardului, cu oamenii ADP-ului – care nu sunt în stare să toarne nişte amărâte de plombe, darămite să migălească un pavaj – supravegheaţi de un specialist care ştie cum se face.
Credeţi că a cedat explicaţiilor lui Ţâroiu, care a convins pe toată lumea că n-are nevoie de gândirea Ancăi Coşa, mai puţin pe ea? Nu. Dimpotrivă. Cu o persistenţă extraordinară, aceasta s-a oferit să „taie” proiectul vechi cum vrea primarul, care i-a servit ca motiv, ca să scape de stăruinţele ei, şi faptul că „Kretzulescu” era un întreg format din cinci bucăţi. „Îl tai cum vreţi! Vă pun ce piatră vreţi dumneavoastră. Atunci, am pus mulţi călini (n.r. arbuştii aleşi pentru Grădina Publică), că-l chema Călin pe primar! Vă pun alţi arbuşti! Ce vă place! Se chema „călin parfumat”…”, a produs hohote de râs Anca Coşa cu justificarea naivă a alegerii tufişurilor sălbatice, care mai şi fac nişte fructe roşii necomestibile, sub formă de ciorchini. O grijă în plus pentru comunitarul ocupat cu supravegherea curselor de carting, ca nu cumva să mănânce careva porcăriile acelea. „Nu trebuie să-mi placă mie, lăsaţi-mă cu…”, a sărit primarul gâdilat de autoare că pune în proiect ce vrea el. Ceva cu „ţ”, au sărit în ajutor colegii. „Iarba ţapului”, a găsit repede soluţia Coşa.
„Ţapul”, iritat de cicăleala comună a opoziţiei şi a arhitectei, care şi-au unit interesele diferite – interesul lui Coşa este să facă ceva şi cu PSD, iar interesul liberalilor este să nu facă nimic PSD – a cerut încetarea discuţiei, căci „Anca ne povesteşte aici cinci zile şi tot n-o să plecăm lămuriţi”. Anca, însă, deranjată că din capul bulevardului, vede blocul, în loc să aibă vederea întregului centru, n-a vrut să plece până nu se lămurea de ce Ţâroiu nu doreşte un „kilometru zero”, aşa cum există în fiecare oraş. În proiectele lucrate cu copiii, în cadrul ONG-ului axat pe protecţia monumentelor, pe care îl reprezintă, a fost configurat un „kilometru zero”, la care cei mici s-au raportat când au calculat distanţe către Paris, către Berlin, către Polul Nord, până în Antarctica, la pinguini. Însă şi pinguinii arhitectei s-au zbârlit simţind răceala primarului, care a fost în formă la împărţit replici tăioase. Acesta i-a amintit momentul neplăcut pentru ea, când arhitecţii invitaţi de el la o discuţie nu i-au împărtăşit vederile despre primenirea Câmpulungului. Şi, dacă ţine, îi mai cheamă o dată, ca să le audă din nou părerea despre schimbarea la faţă a municipiului cu extravaganţe inutile, cum au fost lămpile, care vorba lui Cicu, au legătură cu tradiţia chineză şi japoneză, nu cu cea musceleană.