N-a fost înghesuială la fondurile puse la bătaie de Primărie, aşa cum ne-am imaginat atunci când subalternii lui Liviu Ţâroiu au cerut ajutorul Consiliului Local, ca să adopte o hotărâre menită să-i scape de foiala de pe holurile instituţiei după bani. Deşi aveau de partea lor o lege valabilă de 12 ani, care elimina sâcâitoarele asocieri pretinse de atâţia binevoitori să salte Câmpulungul, inclusiv prin filme cu telefonul făcute de liceeni, funcţionarii şi aleşii – ultimii, mai puţin, „greutatea” sarcinii lor constând în a ridica mâna, ca să voteze ce le cereau primii – au mers pe varianta complicată a asocierilor, în baza cărora iniţiatorii cu idei, dar fără bani, puteau beneficia de finanţare din bugetul local. Luna şi asocierea cu cineva în nevoie, încercat de mustrări de conştiinţă, din cauză că nu poate contribui la dezvoltarea culturală, sportivă, socială a Câmpulungului, din lipsă de „finanţe”! Căci progres spiritual fără „mecenat”… mai greu. „Mecena” Ţâroiu, sătul să-şi vadă oamenii topindu-se pe picioare, transpirând, la fiecare şedinţă de Consiliu, pentru documentaţia necesară fiecărei asocieri, – s-a întâmplat să fie şi câte trei-patru asocieri pe o ordine de zi -, a simplificat sistemul ajutorării artiştilor, scriitorilor, oamenilor de sport, regizorilor, tinerelor talente ş.a.m.d. Nu contestă nimeni rolul de protector al artelor şi ştiinţelor al conducătorului „cetăţii”, inspirat de marele bogătaş al Romei antice, care finanţa literaţii şi învăţaţii vremii, numai că ocrotitorii intereselor unora şi altora, în detrimentul sărmanului buget local, neocrotit de nimeni, au sponsorizat o grămadă de acţiuni fără câştig de imagine pentru Câmpulung. Că s-au susţinut şi se susţin evenimente particulare cu priză la o anumită categorie de public, este adevărat, dar, pe lângă ele, s-au irosit atâţia bani, numai pe fondul jenei aleşilor de a refuza pe cineva care i-a cerut.
Începând din 2017, s-a trecut la un sistem, prin care autorităţile nu mai au de ce să caute motive gen „vom analiza, nu ne căutaţi, vă căutăm noi”, întrucât cetăţeanul, individual sau asociat cu alţii, ratează calificarea dacă nu îndeplineşte condiţiile de eligibilitate stabilite pentru acordarea finanţării nerambursabile. Condiţii blânde, de altfel, pentru că, zicea Ţâroiu, interesul lui este să aibă atmosferă în târg, nu să domnească starea de priveghi, în locul unui huruit de roţi pregătite să se avânte în noroaiele Muscelului.
Aşadar, vistiernicul-şef a calculat câţi bani se prăpădeau, pardon, se consumau, cu asocierile, iar suma totală, 3,5 miliarde, în banii vechi, a anunţat-o ca fiind disponibilă a finanţa simţul creator al câmpulungenilor, muscelenilor şi „stranierilor” de municipiu şi zonă. A anunţat o sesiune de depunere de proiecte, le-a dat timp interesaţilor să-şi strângă „maculatura” şi s-o prezinte la Primărie, după care s-a analizat şi s-au anunţat admişii. Cu excepţia unuia, care n-a îndeplinit cerinţele, comisia de evaluare a primit la finanţare pe toată lumea. Care n-a avut de ce să-şi dea coate, nefiind concurenţă.
Banii s-au împărţit de la bun început pe domenii în care Primăria a pompat şi intenţionează să pompeze în continuare. Cum Ţâroiu şi Blidaru au sportul în ADN, doar nu era să-l copieze pe înaintaşul latin, înconjurat de slujitori ai condeiului, precum Horaţiu ori Vergiliu, ci au alocat felia cea mai mare partenerilor de acţiune. Tineretul şi socialul primesc fiecare câte o sută de milioane de lei vechi, cultura, un miliard, iar sportul, care „cauza” cele mai multe asocieri aspirante de bani publici, 2,3 miliarde. Robinetul de la sport va alimenta patru asociaţii, majoritatea prieteni vechi ai şefilor Primăriei, care organizează competiţiile de raliu, off-road şi ciclism. Lor li se alătură asociaţia antrenorului Petre Iliescu, admisă şi ea cu un proiect de fotbal pentru copii şi juniori, pentru a fi finanţat de Primărie. A picat exigenţele „purtătorului de pâine şi cuţit” aflate în mâinile viceprimarului Mărgărin Blidaru, ca preşedinte al comisiei de evaluare, un ONG din Câmpulung, care voia să organizeze un enduro-maraton cu ajutorul administraţiei locale. Pe social, s-a calificat o asociaţie care se ocupă de problemele bolnavilor de autism, în timp ce la startul culturii s-au aliniat şapte solicitanţi, între care se va împărţi o sumă mai mică decât la sport, unde sunt bani mai mulţi, dar consumatori mai puţini. În afară de trei cărţi şi o revistă, cu impozitele câmpulungenilor este achitată nota de plată a unui dialog cultural, susţinut de o abonată la banul public, Fundaţia pentru Copii şi Tineret „Ecokind”, ajutată până acum să-şi scoată o revistă lunară, „Câmpulungul în amintiri”, eveniment concentrat pe trecutul lui ARO, printre puţinele care aduc în oraş public din afară, şi o noutate „deconspirată” de primar toamna trecută: un teatru pentru copii şi tineret, care va purta numele dramaturgului Tudor Muşatescu, în cadrul unui proiect depus de bucureşteanul Mihai Alexandru Răzuş, producător la Televiziunea Română. Restul iniţiativelor, după cum am spus, sunt cărţi, una scoasă de scriitoarea Mariana Chirtoacă, alta de Ion Chingaru, sub a cărui semnătură s-a tipărit din nou lucrarea apărută acum 30 de ani, „O maşină străbate lumea”, care nu era de găsit nici măcar în posesia Bibliotecii Câmpulung, iar cea de-a treia, de Nicolae Moise, ultimul admis la secţiunea cultură.
Înaintea scriitorilor şi producătorului tv s-a poziţionat Asociaţia Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, cu opţiunea politică înclinată covârşitor în favoarea PSD, care este interesată şi ea să-şi scoată o revistă intitulată „Pensionarul Muscelean”.
Nu suntem edificaţi dacă asta a fost singura sesiune de proiecte pe 2017, pentru că suma oferită de solii din teritoriu ai Minervei şi ai lui Apollo, 3,5 miliarde, ni se pare exorbitantă la 12 inşi. Dacă n-ar fi fost împărţiţi banii pe domenii din capul locului, veneau 300 de milioane de „căciulă”. Şi oricât de preţioasă va fi, peste secole, revista „Pensionarul Muscelean”, investiţia era scandaloasă. Aşa că avem libertatea să credem că va urma a doua sesiune, căci 12 speech-uri, la microfonul evenimentului, sunt puţine pentru „patronul” culturii şi al sportului local.