Magda BĂNCESCU
Chiar dacă nu-i sunt dragi ziariştii de la Câmpulung – şi poate că are motivele ei să nu-i îndrăgească, întrucât nu i-au acordat credit nici în campanie, nici după -, Elena Lasconi a scăpat de prima ei conferinţă ca primar, ţinută sub forma unui bilanţ, la cinci luni de mandat. Reuşit, după mine, picat, după alţii, care agreau, probabil, fonfăitul mitoman al fostului primar, încurcat mai mereu în hăţişul propriilor scorniri, fiind greu să-ţi memorezi minciunile. Nu pun la socoteală prezenţa acesteia în faţa presei în compania medicilor Iordache şi Aron, care au fost simple comunicări legate de Spital şi Policlinică, sau informarea despre gaze, căci acelea n-au fost conferinţe ale primarului. Asta a fost prima, care, după cum am fost asiguraţi, constituie debutul unei comunicări constante cu câmpulungenii, prin mass-media. Elena Lasconi susţine că ea comunică, în particular, non-stop cu cetăţenii, care i-au trimis peste noapte – în noaptea de joi spre vineri, după ora 11.30, când a încheiat expedierea răspunsurilor la întrebările de peste zi – aproape 400 de mesaje pe whatsapp-ul numărului privat de telefon, ajuns mai public decât telefonul Primăriei. 400 în completarea celor 3.000 fără replică de pe Facebook.
Asta este treaba ei, nu a noastră, că răspunde miilor de mesaje săptămânale, care o lasă fără timp şi energie. Dimpotrivă, mai tare mă irită, auzind că cele trei-patru întrebări săptămânale ale presei au constituit picătura care n-a mai încăput în paharul răbdării destinatarului. În sfârşit, să trecem peste. Deşi eu nu pot să trec peste încercarea de a ne încăiera pe noi, cei de la Evenimentul Muscelean, cu restul colegilor, lăsaţi fără grupul de presă al Primăriei, pe motiv că primăriţei – zice ea – nu i se pare corect ca de un răspuns oferit unei instituţii media să beneficieze toţi. Explicaţie de doi bani. Bineînţeles că vociferările nemulţumiţilor s-au îndreptat către „presa aservită”, beneficiară de „exclusivităţi”. Deşi să ai pretenţii de exclusivitate pe subiectele de la Câmpulung înseamnă să nu-ţi dai seama cât eşti de penibil.
În momentul în care un redactor pune o întrebare pe un grup public, el acceptă ca nelămurirea lui şi răspunsul primit să ajungă la toată lumea. Dacă eu voiam o informaţie pentru mine, mă amestecam între cei 400 de petenţi zilnici, scriindu-i în particular. Şi sigur primeam răspunsul mai repede decât pe grupul de presă. Aşa că… haideţi să încetăm cu prostiile şi cu strategiile de învrăjbire, cum că vede unul ce scrie altul şi, vezi Doamne, de aia se pretează închiderea grupului de presă! Închide-l şi gata, că nu plânge nimeni după el!
Asta tot ca să fie ceva care să strice conferinţa care, după mine, a fost o acţiune bună, muncită şi susţinută cum trebuie. Au fost şi mici scăpări, în care a dat semne că triumfează firea ei temperamentală, căci primăriţa noastră nu excelează la capitolul autocontrol. Dar dacă n-ar fi expansivă, pisăloagă şi pătimaşă, nu i-ar fi înnebunit pe superiorii de la centru şi n-ar fi convins ONG-urile să doneze nişte bani Câmpulungului. N-ar băga-o nimeni în seamă. Per ansamblu, impresia mea a fost că s-a pregătit şi că nu i-a fost uşor să facă faţă răcelii cu care este tratată de cea mai mare parte a presei. Şi este tratată astfel nu numai din simpatiile politice ale unei părţi a mass-media, ci şi din vina ei.
Lasconi susţine că noi n-o înţelegem că-i e greu şi că avem aşteptări prea mari. Greşit! N-aveam cum să am aşteptări ridicate, în condiţiile în care ştiam cum arată bugetul Câmpulungului. Ei, învingătorii, care au ţopăit ca bezmeticii, crezând că este o fericire să câştigi o Primărie falită, s-au trezit la realitate şi acum se vaită că le este greu. Chiar şi aşa, a fost suficientă acţiune în cinci luni de mandat, în care, teoretic, descâlceşti ce ţi-a lăsat fostul primar. Şi anume economii care nu acopereau valoarea Bulevardului „Pardon” – şi, foarte grav, nu-i acoperă cofinanţarea proiectelor angajate -, lucrări pe care Lasconi le-a recepţionat înghiţind cu noduri, planuri pentru investiţii absolut inutile, precum o viitoare şcoală în Grui sau Şcoala Grădişte, pentru care se prăpădesc de pomană fondurile UE.
Poate să spună oricine ce vrea, s-o conteste, s-o critice, să dea cu ea de pământ, dacă asta este orientarea, dar pentru cinci luni n-a fost puţin. În primul rând, era obligată să continue proiectele din timpul lui Ţâroiu, căci doar nu era să le arunce la gunoi. Iar bani a adus cum n-a adus niciun primar imediat cum s-a instalat în funcţie. Şi dacă n-aducea niciun leu în primele luni, nu era de pus la zid, căci n-a venit niciun primar în funcţie cu desaga plină după el.
Nu-i caut scuze, căci asta trebuia s-o ştie înainte să candideze, dar pleacă la drum cu punga goală şi de aia mi s-a părut cam mult „reabilităm” şi „construim” în expozeul primăriţei. Cei care ţineau s-o atace aveau cu ce. De pildă, cu ideile de inspiraţie “Jules Verne”: şi aquaparcul-ul din Grui, şi spa-ul din „Kretzulescu”, şi cinematografe, şi clinică de operaţii estetice, de care s-ar putea să aibă chiar ea nevoie dacă mai bântuie mult prin hrubele putrede ale Primăriei. Şi terenuri de sport, şi piste de mountain-bike, şi de skateboard. Cam multă fantezie pentru noi, cei obişnuiţi cu sărăcia obiectivelor lui Ţâroiu, care ne spunea că el îşi propune puţin, ca să poată să le ducă la capăt. Şi nici puţinul propus nu i-a reuşit. Abundenţa de ţinte făcute publice de Elena Lasconi a stârnit altă curiozitate, care ne va fi satisfăcută în maxim două săptămâni, spune ea, când va fi prezentat proiectul de buget.
Cine n-a cunoscut-o pe Elena Lasconi în anul dinaintea alegerilor locale, cine n-a stat de vorbă cu ea, atunci, pe subiectul Primăriei, cine n-a ascultat cât ştia ea din administraţia publică – nu iau în calcul emisiunile electorale -, nu-şi dă seama de progresul pe care l-a făcut într-un domeniu cu care era paralelă, într-un timp scurt. Că a făcut greşeli, cum au fost concedierile de şefi de amorul concedierii, fără să aibă înlocuitor mai bun… Probabil că astfel de decizii greşite vor fi mai puţine atunci când va începe să gândească cu capul ei.