20/11/2026

O mândrie pentru Muscel: Rucărul este prezent în cele mai mari biblioteci ale lumii, inclusiv în Biblioteca Institutului Smithsonian din Washington, cel mai mare institut de cercetare de tradiții din lume

Într-o formulă îmbunătățită față de ediția de debut, transferată din amfiteatrul Liceului „Victor Slăvescu” în eleganta sală de evenimente a pensiunii „Aqvila Club”, organizatorii simpozionului „Rucăr – Ruffa Arbor prin istorie” au marcat festiv cei 649 de ani de atestare documentară împliniți de străvechea localitate musceleană. Prin nivelul invitaților și al momentelor din programul manifestării derulate joi, 19 noiembrie 2026, exact în „ziua de naștere” a Rucărului, inițiatorii au arătat că vor să ofere comunității o sărbătoare deosebită în 2027, la 650 de ani de existență recunoscută printr-un act oficial. Susținută la nivelul administrației publice locale de un localnic pasionat de istoria locală, Gabriel Idor, ales local și participant discret la acțiunea concepută împreună cu un grup de rucăreni, care îi împărtășesc dragostea pentru trecutul Rucărului, reuniunea din 2026 a avut câteva secvențe notabile, care au depășit ceea ce se întâmplă pe plan cultural la Câmpulung. Menționăm în deschiderea relatării despre evenimentul din localitatea rurală musceleană cu cea mai îndelungată existență momentele pregătite pentru public de doi dintre distinșii oaspeți ai profesorului Tudor Vlad și al colegilor din Asociația „Ruffa Arbor”, Ionela Bran și Mihail Ionel Ghiga.

Cu nimic mai prejos a fost ideea inspirată a amfitrionului Tudor Vlad de a strecura după mesajul de bun găsit al profesorului Adrian Săvoiu, pe panoul videoproiectorului, o fotografie emblematică din colecția lui Alexandru Antoniu, din 1893. Al patrulea volum din cele cinci ale Atlasului Etnografic Român, având pe copertă această imagine a unei nunți rucăreni, a propulsat Rucărul și Muscelul în cel mai mare complex muzeal, educațional și de cercetare din lume: Institutul Smithsonian din Washington.

  • Gest simbolic pentru Cornel Stoian

Anastasia Vorovenci a deschis conferința intonând imnul național la nai, moment urmat de gestul primarului Ion Pârnuță de a-l recompensa simbolic, cu o diplomă de excelență, pe profesorul Cornel Stoian, din partea asociației la înființarea căreia a contribuit, alături de cei care îi duc misiunea mai departe. A fost și Viciu Nistor în această echipă de temerari, elogiat și printr-o piesă interpretată de copiii din grupul „Zestrea Rucărului”, coordonat de Bogdan Gherman.

„Acest om – spunea Tudor Vlad despre Cornel Stoian – a fost lângă mine, din prima clipă, când am pornit și Cenacul „Mihail Lungianu”, și Asociația Culturală „Ruffa Arbor”, și Revista „Piatra Craiului”. Datorită acestui om, Rucăr are șapte cărți care au oglindit toată activitatea culturală a ultimilor 15 ani și, tot datorită acestui om, Revista „Piatra Craiului” a ajuns în 25 de țări de pe cinci continente. O agenție întreagă de PR nu făcea ce a făcut nea Cornel. A făcut zeci de drumuri la editură, a dat din timpul lui și din sănătatea lui atât de prețioasă sute de ore la corectură.”

  • Amintirile legate de profesorul Gheorghe Pârnuță, „firul spiritual” care îl leagă profund de Rucăr pe Adrian Săvoiu  

Primul dintre invitații care au salutat publicul evenimentului, profesorul Adrian Săvoiu, prezent pentru a doua oară la simpozion, a povestit ce gânduri l-au încercat în timp ce se îndrepta spre Rucăr, dar și legătura cu Rucărul creată de strămoșul său. „Venind astăzi pe drumul de la Câmpulung spre Rucăr, mă gândeam că, deși eu sunt câmpulungean de mai multe generații, totuși, sunt câteva fire care mă leagă de acest loc. În urmă cu circa două sute de ani, prin acest loc trecea, an de an, fiul preotului din Moieciu, Moise, care a fost stră-străbunicul meu. Pleca cu oile de la Moieciu și, în transhumanță, mergea către Sud, către Bărăgan, către Baltă, așa cum se spunea. Numai că, într-un an, nu s-a mai întors la Moieciu, la tatăl său, pentru că, lângă Câmpulung, a găsit o fată sprințară, pe nume Rafila, care a devenit stră-străbunica mea. Am aflat astăzi de la domnul Idor că drumul pe care-l făcea stră-străbunicul trece chiar prin fața locului în care ne aflăm. După mai multe decenii, nepotul lui Moise, Ion Săvoiu, bunicul meu, a luptat, ca soldat în Regimentul 70 Infanterie Muscel, în Primul Război Mondial, și a apărat, în toamna lui 1916, aceste locuri. Nu s-a mai întors acasă, la ai săi, la Mălin, odihnind și astăzi, lângă Rucăr, la Mausoleul Eroilor.”, a povestit profesorul Adrian Săvoiu.

Apoi el s-a referit la „firul spiritual” care îl leagă foarte mult de Rucăr. „Și acest fir duce către marele profesor Gheorghe Pârnuță. L-am cunoscut bine, cu ani în urmă, pe Gheorghe Pârnuță, unul dintre cei mai mari cărturari pe care i-a dat Rucărul. Și ne-am văzut, în repetate rânduri, atât la București, cât și aici, la casa dânsului, unde, vară de vară, venea și ne întâlneam. Am lucrat împreună la mai multe proiecte, dintre care unul este reprezentat de cartea lui C.D. Aricescu, „Istoria Câmpulungului, prima rezidență a României”, pe care am republicat-o după un secol și jumătate. Venind aici, la dânsul acasă, îmi aduc aminte că, stând de vorbă despre Rucăr, despre vechimea acestui loc, mi-a spus: „Vino să-ți arăt ceva.” Și atunci am văzut ceea ce în nicio altă casă din România nu am zărit: zeci de documente legate de Rucăr și de istoria acestui loc. Un adevărat muzeu pe care, așa cum spuneam, nu l-am putut vedea niciodată. De la domnul profesor Pârnuță am și o amintire zguduitoare. Era 1916 și începuseră bombardamentele asupra Rucărului. Populația îngrozită a fugit către Sud ca să se apere. O femeie, Maria, împreună cu trei copii, a fugit din Rucăr către Sud. Unul dintre acești copii era Gheorghe, mezinul, în vârstă de un an. În locul numit „Șesul Călugăresc”, în apropiere de Suslănești, pentru că puterile nu mai țineau, a luat o hotărâre dramatică. Pe cel mai mic dintre copii l-a pus într-o groapă de obuz și l-a lăsat în voia Celui de Sus. A fugit cu ceilalți doi ca să-i salveze. După ce bombardamentul s-a terminat, s-a întors și l-a găsit pe mezinul Gheorghe nevătămat. Așa a început destinul unui mare rucărean.”, sunt amintiri prețioase împărtășite publicului de Adrian Săvoiu, încrezător în revederea din 2027.

  • „O imagine care vorbește despre Rucărul de acum 100 și ceva de ani mai mult decât oricare alta”

Pentru a crea o punte cu evenimentul programat vineri, 20 noiembrie 2026, la Biblioteca „Ion Barbu”, din Câmpulung, Tudor Vlad a proiectat una dintre fotografiile emblematice din „Albumul general al României”, realizat de Alexandru Antoniu, pe care Adrian Săvoiu și-a propus să le prezinte în cadrul Cercului de Istorie „Gheorghe I. Brătianu”. „Hora de nuntă de la Rucăr”, „o imagine de patrimoniu național”, a fost așezată și pe coperta celui de-al IV-lea volum al Atlasului Etnografic Român, autor Ion Ghinoiu.

„Această fotografie a ajuns unde nu vă imaginați. Atlasul Etnografic, volumul IV, este, în prezent, în cele mai mari biblioteci ale lui. Este inclusiv în Biblioteca Institutului Smithsonian din Washington, care este cel mai mare institut de cercetare de tradiții și de antropologie din lume. Imaginea noastră este la cel mai înalt nivel. Iar la Atlasul Etnografic, volumul IV, coordonat de profesorul universitar dr. Ion Ghinoiu, a lucrat cu foarte mult efort cel care a făcut parte din comisia care, în anul 2023, a introdus transhumanța în patrimoniul UNESCO. Este vorba despre Lucian David, rucăreanul nostru drag, care astăzi n-a putut să vină, dar ne-a transmis că este alături de noi. Avem elemente de patrimoniu internațional, avem o imagine care vorbește despre Rucărul de acum 100 și ceva de ani mai mult decât oricare alta și avem o imagine a satului de altădată nespus de frumoasă. Din toată fototeca Institutului Național de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” a fost aleasă această imagine, ca să reprezinte un document de prim rang.”, a precizat profesorul Tudor Vlad.

  • Gabriel Idor: „. Aș dori să celebrăm acest important eveniment prin mai multe acțiuni culturale de-a lungul anului 2027”

De asemenea, au salutat publicul conf.univ.dr. Laurenția Avram, decanul Facultății de Științe Economice Câmpulung a Universității „Spiru Haret”, preoții parohi ai comunei – părintele Iulian Vasilică Avram, de la Parohia Rucărul de Mijloc, Sebastian Ion Arsulescu, de la Parohia Rucărul de Jos, și Liviu Petre Andrei, de la Parohia Rucărul de Sus, colegii lui Tudor Vlad din Asociația „Ruffa Arbor”, avocat Veronica Poștoacă, președinte executiv, Lucia Nistor, președinte de onoare, Cornel Stoian, secretar, și inginer Costel Moiceanu.

„Astfel de evenimente leagă comunitatea, dar aș vrea să privim puțin spre viitor, spre 2027, când vom împlini 650 de ani de atestare documentară. Aș dori să celebrăm acest important eveniment prin mai multe acțiuni culturale de-a lungul anului 2027, mai ales că acum avem un loc în care putem face acest lucru în timpul verii, noua scenă din parcul central.”, este dorința consilierului Gabriel Idor, căruia i se datorează baza evenimentului supus, anul trecut, aprobării forului deliberativ al localității, pentru a se putea ține. Administrația publică locală a fost reprezentată și de viceprimarul Zoltan Pavel Băcârcea și alți componenți ai Consiliului Local Rucăr.

  • Lucrările expuse în cadrul conferinței

Consemnăm în acest rezumat al unei acțiuni întinse pe durata a cinci ore și restul musafirilor care au pregătit expuneri în cinstea sărbătorii: Ionela Bran, doctor în etnologie, membră a Asociației Folcloriștilor Argeșeni, antreprenor și fondatoarea brandului „By Ionela Bran”, cu o prezentare captivantă, „De la firul de lână la firul de aur: transhumanță, economie pastorală și estetică vestimentară în Rucăr”, Ionel Letcă, care i-a încântat pe participanți cu descriere a costumului din zona Bran și câteva piese de pe albumul „Branule, vatră aleasă”, Ionuț Fintoiu, care a detaliat semnificația culorii etalon mov și specificitatea ei în cromatica abordată de costumul muscelean în prezentarea intitulată „Movul muscelean, o culoare, o tradiție, o identitate”, Veronica Poștoacă, autoarea expozeului „Geneza satelor devălmașe în viziunea lui Henri H. Stahl”.

Muzica a avut locul cuvenit în programul manifestării, în primul rând, prin prezența lectorui univ. dr. Mihail Ionel Ghiga, violonist, doctor în muzicologie și cadru didactic la Universitatea Națională de Muzică din București. Demonstrația muzicală a acestuia a avut la bază câteva manuscrise muzicale descoperite întâmplător printre documentele bunicului său, și el profesor la Conservator.

Copiii Rucărului înzestrați cu talent muzical s-au aflat din nou în atenția organizatorilor, fiind invitați: Andrei Avram, fiul preotului Iulian Avram, Anastasia Vorovenci și „Zestrea Rucărului”, grupul pregătit de Bogdan Gherman, care, în mai puțin de un an de la înființare, a urcat pe scenele unor festivaluri cu greutate. Copiii au interpretat un cântec al lui Viciu Nistor, „Suflet de român”.

Alte lucrări susținute în cadrul simpozionului la desfășurarea căruia au contribuit esențial și profesorii și elevii de la Liceul „Victor Slăvescu” și Școala „Nae A. Ghica”: Oana Nicolescu – „Rucărul în literatura română. De la Ciru Oeconomu la memoria culturală a unei comunități. Studiu monografic și critic asupra romanului „Din Rucăr (Scene văzute), 1905”; Ramona Bălănică – „Rucăr. Întemeiere, așezare, tradiții”; Mirela Staicovici și Simona Isache – „Rucărul de altădată. O moștenire de casă, credință și istorie”; Mădălina Bălan și Cristina Vlădescu – „Biodiversitatea Munților Făgăraș și reintroducerea vulturului sur în România”; Mihaela Vorovenci – „Lumini rucărene, corifei ai cuvântului. Gheorghe Nicolae Podișor”; Florina Mirabela Florescu – „Nunta din Muscel”.

Și dacă tot relatăm despre aniversări, iată încă una punctată în cadrul conferinței: pe 1 septembrie, Liceul „Victor Slăvescu” a împlinit 65 de ani de la înființare.

Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

error: Content is protected !!