Monumentul dedicat semicentenarului Transfăgărășan este mai mult decât o atracție turistică, așa cum o dovedesc nenumăratele fotografii realizate înainte de inaugurare de amatorii de plimbări pe unul dintre cele mai frumoase trasee din Europa. Semnificația intenționată de creatorii săi este sinonimă celei pe care o are Transfăgărășan în conștiința celor care îndrăgesc istoria României: aceea de legătură fizică și spirituală între Muntenia și Ardeal, reprezentate de Argeș și Sibiu. „Cățărătorul”, așa cum intuiește academicianul Gheorghe Păun, al cărui mesaj a încheiat ceremonia de dezvelire a edificiului, desfășurată pe 30 septembrie 2026, își va consolida, în timp, reputația, având modelul Monumentului Electricității, „Omul de Fier”, situat în apropierea Barajului Vidraru, care a devenit trofeu argeșean, acordat pe vremuri. Ca o comparație amară cu perioada construcției Transfăgărășanului, o șosea spectaculoasă, apreciată de reputate publicații de turism și sport internaționale, finalizată în numai patru ani, între 1970-1974, în prezentul nostru simplificat de tehnologie, doi ani a durat obținerea avizelor necesare monumentului! Chiar și în Evul Mediu se construia într-un ritm mai bun decât cel al României actuale, un exemplu edificator fiind livrat de profesorul Păun: Mănăstirea Curtea de Argeș, sfințită în 1517, a fost ridicată în doar cinci ani! Durată care, astăzi, este consumată preponderent cu birocrația premergătoare unei investiții.
- La propunerea lui Sergiu Marcu, grupul statuar a fost completat cu un pergament, inscripționat cu un scurt text din Letopisețul Cantacuzinesc
Pe 30 septembrie 2026, la Cota 1800, a fost inaugurat Monumentul „Semicentenar Transfăgărășan”, un eveniment cu ecou național, organizat de Fundația Culturală „Ilfoveanu & Badea” și GIC Pitești – Grupul Industrial Componente Pitești. „Cățărătorul”, spărgătorul de stânci, pentru modificarea traseului necesar Transfăgărășanului, construit și în „pântecul” muntelui, a generat un pelerinaj al turiștilor înainte de a fi prezentat oficial, printr-o festivitate cu participarea oficialităților, inițiatorilor, finanțatorilor, proiectanților, constructorilor și public dornic să asiste la secvențele istorice consumate lângă noul simbol.
Transfăgărășan, o capodoperă a infrastructurii rutiere, un drum spectaculos, de 92 de kilometri peste Munții Făgăraș, a fost inaugurat pe 20 septembrie 1974. Rod al proiectării și ingineriei românești, având la bază tehnologie românească, a fost pus în funcțiune după patru ani de lucru în condiții extreme. Rezumând, Transfăgărășan înseamnă 4 milioane de lucrări de terasamente, 290.000 de metri cubi de zidărie, 830 de lucrări transversale cu 28 de viaducte și 80 de kilometri de parapete, un tunel de aproape un kilometru, cu 41,5 metri în secțiune, care străpunge masivele Negoiu și Moldoveanu.
„Inima” proiectului este Gheorghe Badea, alături de sculptorul Adrian Ilfoveanu, arhitectul Pompiliu Soare și alți colaboratori implicați în proiectarea și execuția monumentului, printre care și câmpulungeanul Sergiu Marcu, al cărui rol în imaginea finală a ansamblului n-a fost deloc unul minor. Dimpotrivă. La propunerea acestuia, acceptată fără rezerve, grupul statuar „Transfăgărășan 50” a fost completat cu un pergament, inscripționat cu un scurt text din Letopisețul Cantacuzinesc. „Numele Câmpulungului se regăsește astfel pe Transfăgărășan prin acest pergament!”, este un motiv de bucurie pentru Sergiu Marcu, din partea societății Eurotehnic Industries, parte a Grupului Industrial de Componente Pitești.
- „Am depistat la Cota 1800 un loc cu totul deosebit, cu vedere și în aval, către Capra, și în amonte, către Cota 2000, unde a trebuit să dăm la o parte sute de tone de stâncă”
În 2023, a fost dezvoltată ideea celebrării celor 50 de ani de la construcția obiectivului, care se împlineau în 2024. „Cu ocazia unei întruniri la Consiliul Județean, ofițerul Constantin Băjenaru a vorbit despre organizarea unei serbări. Când s-au aniversat 40 de ani de la punerea în funcțiune a Transfăgărășanului, eram cu niște prieteni, printre care arhitectul Soare, generalul în rezervă Berechet, omul de afaceri Schiaucu și alții, la Piscu Negru. Acolo era o cruce modestă. La o masă rotundă, la care au participat personalități din Sibiu, Brașov și Argeș, am spus că trebuie făcut un obiectiv de artă în cinstea Transfăgărășanului, opera infrastructurii românești. Așa a apărut sămânța acestui monument.”, a povestit Gheorghe Badea, la o emisiune realizată de Antena 1 Pitești, premergătoare manifestării din 30 septembrie 2026.
Potrivit acestuia, Grupul GIC a fost „vioara” principală a acestei acțiuni, constituind o asociere de oameni și instituții: Constantin Băjenaru, arhitectul Pompiliu Soare, familia Badea, Sergiu Marcu, Mihai Dobre, Silviu Ban. Ca instituții și societăți, inițiatorii au fost GIC Pitești, Fundația „Ilfoveanu & Badea”, Consiliul Județean Argeș, Federația Societății Civile – Filiala Argeș și Primăria Arefu. Asociați și finanțatori au fost GIC Pitești, Consiliul Județean Argeș și Primăria Arefu. Constructorii au fost aleși din rândul societăților din Grupul GIC Pitești. „Ca material am ales duraluminiu naval, care rezistă sute de ani, pe vremuri oricât de aspre ar fi, la îngheț-dezgheț. Pentru tehnologia de execuție am ales proiectare asistată de calculator, prin felii și așezare în spațiu, una după alta, obținând omul, apoi soclul, care este o operă de artă în sine. A fost executat în condiții uzinale ale Grupului GIC, transportat cu un vehicul olandez special, cu podeaua cât mai joasă, astfel încât să trecem prin tunel și să-l montăm unde se află acum.”, a adăugat Constantin Badea.
Alegerea amplasamentului a urmărit să asigure vizibilitate edificiului, dar și o panoramă extraordinară turiștilor. „Pe raza celor o sută de kilometri puteam să punem monumentul oriunde. Dacă îl puneam în zonă silvică, nu putea să iasă în evidență și să facă cinste eforturilor celor 25.000 de soldați. Atunci, am gândit că zona alpină este cea mai potrivită, pentru că are deschidere, acolo pământul face contact cu cerul. Am studiat toată zona alpină, de la tunelul Bâlea până la Hotelul Capra, și am depistat la Cota 1800 un loc cu totul deosebit, cu vedere și în aval, către Capra, și în amonte, către Cota 2000, unde se află sediul salvamontiștilor argeșeni. A trebuit să amenajăm, să dăm la o parte sute de tone de stâncă și, într-adevăr, am făcut ceva deosebit. Aici au fost receptivi cei din comuna Arefu, pentru că este teritoriul lor.”, mai spunea Constantin Badea.
- Mărturie care atestă povestea de 50 de ani a Transfăgărășanului
La ceremonia de inaugurare, Mihai Dobre, din partea echipei Omni Construct, a precizat că firma pe care o reprezintă a executat lucrările de construcții ale monumentului. „Transfăgărășan nu e doar un drum, este povestea unei generații, care, în urmă cu mai bine de 50 de ani, a avut curajul să transforme un munte într-o cale de legătură între oameni și regiune. Între anii 1970-1974, mii de oameni, militari, constructori, ingineri, muncitori, au lucrat în condiții extrem de dificile pentru a străpunge Munții Făgăraș. Au fost construite poduri, viaducte, tuneluri, kilometri întregi de drum într-un loc în care natura părea să spună că acest lucru nu este posibil. Astăzi, la mai bine de o jumătate de secol de la inaugurarea Transfăgărășanului, noi avem privilegiul de a lăsa aici o mică mărturie despre această realizare. Am privit această lucrare nu ca pe un proiect, ci ca pe o responsabilitate față de istorie.”, a afirmat acesta.
- Când razele soarelui intră printre fantele de metal care compun „Cățărătorul”, se produce efectul de oglindă: „omul” începe să lumineze
Sculptorul Adrian Ilfoveanu a prezentat elementele care compun proiectul „Transfăgărășan 50”: fila „decupată” în mod simbolic din Letopisețul Cantacuzinesc, care îi informează pe cei care ajung aici că, în anul 1200, voievodul Radu Negru a adunat comunitățile din jurul Făgărașului; o scurtă prezentare în limba engleză, pentru a fi utilă tuturor celor care includ Transfăgărășanul în itinerarul de vacanță, foarte mulți fiind străini; monumentul, care are aplicat pe soclu un rezumat al construcției șoselei, o descriere a statuii și un manifest pentru viitor. „În personaj am urmărit întrepătrunderea omului cu natura. Avem și un „selfie spot”, de unde vă puteți face fotografii și de unde prin om putem privi cerul. În jur de ora trei, razele soarelui intră exact prin fantele de metal ale omului și urmează efectul de oglindă, ce face ca omul să se aprindă, să lumineze. În partea de jos avem harta României, în care sunt cele două mâini abordate în stil modernist, ca și personajul, simbolizând Ardealul și Țara Românească, ce se apropie prin această șosea. Metalul din care am făcut harta României și denumirea este ruginit, așa cum am văzut de-a lungul Transfăgărășanului câteva piese de oțel, ca să pară cât mai vechi, de acum 50 de ani. Aș vrea să mulțumesc familiei Badea pentru implicarea sufletească enormă, fără de care nu am fi putut realiza acest proiect.”, a precizat artistul argeșean Adrian Ilfoveanu.
- Sergiu Marcu: „Pentru Eurotehnic și personal pentru mine a fost o onoare să răspundem acestei mobilizări și acestui proiect”
Primele cuvinte ale mesajului inginerului Sergiu Marcu au fost de evidențiere a ceea ce el a numit „o splendidă și remarcabilă inițiativă”: „construcția unui monument impunător în cinstea eforturilor, muncii și sacrificiilor depuse în urmă cu mai bine de o jumătate de secol pentru realizarea acestei grandioase și emblematice lucrări de infrastructură rutieră montană, Transfăgărășan.” „Lucrarea pe care o inaugurăm astăzi, grupul statuar, reprezintă realizarea unei echipe multidisciplinare, alcătuită, în primul rând, din arhitecți și oameni de artă, ingineri, tehnicieni și operatori. Toți aceștia au căutat să răspundă dezideratului pe măsura profesionalismului lor, dar și a dăruirii sufletești. Aș evidenția din partea societății Eurotehnic, care face parte din Grupul Industrial de Componente auto Pitești, pe colegii Doru Stănescu, Silviu Ban, Claudiu Ban, dar și operatorii Mircea Romeo Gheorghe, Viorel Tudor, Florin Armeanu, cu care, date fiind deplasările multiple, pentru a realiza și finaliza lucrarea, cunoșteam nu numai curbele Transfăgărășanului, dar și urșii care apăreau în aceste curbe.”, a afirmat Sergiu Marcu, referindu-se apoi la câteva dintre semnificațiile monumentului.
El a abordat tema combinației între harta României și cele două mâini proiectate pe aceasta, care „converg una către cealaltă”. „În opinia mea, este piatra de temelie, cheia de boltă a statului român modern, care exprimă o comunalitate de năzuință și idealuri din interiorul perimetrului românesc. În partea stângă a grupului statuar se află un pergament din Letopisețul Cantacuzinesc, o veche cronică românească. Cel care citește este condus de către text la izvoarele noastre legendare, care amintesc de stâlpii fundamentali ai statalității românești de la Sud de Carpați, Țara Amlașului și Făgărașului, care se găsesc dincolo de crestele carpatine, Țara Argeșului și Țara Câmpulungului. Transfăgărășan reprezintă a treia latură a unui triunghi în vârfurile căruia se găsesc acești stâlpi fundamentali ai statalității românești de la Sud de Carpați. Și tot acest perimetru geografic este plin de legenda lui Negru Vodă. Să ne amintim de legenda Meșterului Manole: „Pe Argeș în jos, / Pe un mal frumos, / Negru Vodă trece / Cu tovarăși zece.” În Făgăraș, una dintre instituțiile liceale de prestigiu se numește „Radu Negru”. A primit această denumire în 1919, imediat după Marea Unire. Iar în Câmpulung Muscel, mănăstirea și principala arteră rutieră a orașului, se numesc „Negru Vodă”. Acest perimetru geografic este unit de secole de aceleași năzuințe, aceleași idealuri, aceleași tradiții, aceleași obiceiuri. Pentru Eurotehnic și personal pentru mine a fost o onoare să răspundem acestei mobilizări și acestui proiect.”, a transmis Sergiu Marcu.