Există locuri în care timpul pare să îngenuncheze, lăsând loc veșniciei să vorbească. Anul acesta, comunitatea câmpulungeană trăiește un moment de grație pe care puține generații au privilegiul să îl marcheze: 400 de ani de la ctitorirea Bisericii Sfântul Ilie.
Nu este vorba doar despre ziduri vechi de piatră și picturi afumate de vreme, ci despre patru secole de rugăciune, de lacrimi preschimbate în speranță și de credință nestrămutată. Această biserică este „casa părintească” în care ne-am botezat copiii, ne-am unit destinele și ne-am luat rămas bun de la cei dragi. Este locul unde, de 400 de ani, cerul atinge pământul chiar aici, în mijlocul nostru.
Ne-am întâlnit cu părintele Andrei Postu, actualul paroh al Bisericii Sfântul Ilie, care ne-a relatat pe scurt istoria acestui impresionant locaș de cult.
„Istoricul comunității parohiale
Parohia este situată în partea central–vestică a municipiului Câmpulung Muscel, prima capitală a Țării Românești. Atât parohia cât și biserica și-au luat numele de la vestitul târg de Sfântul Ilie care se ținea în apropierea bisericii pe locul în care se află astăzi piața mare, adică spre răsărit și miazănoapte de sfântul lăcaș. Târgul fusese transferat aici de sub muntele Sfântul Ilie din culoarul Rucăr–Bran și s-a ținut în acest loc din secolul XV până în 1647, când Matei Basarab îl mută lângă Mănăstirea Negru Vodă. Biserica Sfântul Ilie era biserica negustorilor, așa cum biserica Șubești era a subarilor, biserica Sfântul Gheorghe a olarilor, biserica Schei a dogarilor.
Istoricul bisericii parohiale
Cercetările arheologice făcute de Muzeul Municipal de Istorie conduse de Flaminiu Mârțu au scos la iveală date care atestă existența unei biserici de lemn, datând de la sfârșitul secolului al XV-lea (1480). Pe locul acesteia s-a construit actuala biserică la 1626, în timpul domniei lui Alexandru Coconul (1623–1627), fiul lui Radu Mihnea, de către jupan Ghinea Mustațilii, cu sprijinul preotului Ene – așa cum reiese din pisania bisericii, transcrisă într-un document din vremea lui Kiseleff, care se păstrează la Arhivele Statului. Piatra pe care era scrisă pisania a dispărut, fiind probabil folosită alături de altele cu inscripții șterse, drept lespezi în parosirea bisericii. Deși în anul 1772, iar apoi în catagrafiile din anii 1810 și din 1840, biserica este menționată doar cu hramul Sfântul Ilie, care par să arate unicul hram al bisericii, celelalte două părând să nu mai fie cunoscute, totuși într-o catagrafie din anul 1832 este menționată biserica din Mărginea cu hramul Sfânta Treime și Sfântul Prooroc Ilie. Este reparată în anul 1712 și în anul 1771, când preotul Hrizea cu fratele său preotul Nicolae i-au dăruit un clopot. În 1890–1891 preotul Petre Chirculescu face noi reparații. Între anii 1929–1930 s-a renovat atât la interior cât și la exterior din inițiativa preotului Bucur Strafalogea, iar în timpul preotului Ion Dobrescu s-au efectuat reparații în anii 1969–1971 și 1982–1983. Ultimele reparații au fost făcute în 2011–2012.
Arhitectura.Plan.Dimensiuni.Materiale de construcții
Biserica este de tip trilobat, cu abside poligonale în exterior și semisferice în interior, pridvor închis pe latura de vest și tindă pe latura de sud a pronaosului, ambele probabil adăugiri ulterioare. Pronaosul este acoperit cu boltă cilindrică longitudinală, cu turlă clopotniță în formă pătrată, având scara cuprinsă într-un turnuleț alipit zidului de nord, cu intrarea interioară și scări în spirală. Turla are deschidere interioară, în formă octogonală, deasupra naosului și este sprijinită în interior pe masive de zidărie. Altarul se desparte de interiorul bisericii printr-o catapeteasmă din zid de cărămidă, pe care se află zugrăvite cele trei registre de icoane. Deasupra ei se află în afară de icoana răstignirii și doi balauri având gurile deschise. Sub cel din urmă brâu al catapetesmei se află diferite flori poleite pentru înfrumusețare. Spre exterior biserica are trei uși: ușa principală din vest, ușa de intrare laterală în pridvorul situat la sud și ușa de intrare la Sfântul Altar tot prin sud. La intrarea prin ușa principală, în interior, se află o scară din piatră, biserica fiind mai jos cu un metru decât nivelul terenului dinspre vest. Lumina soarelui pătrunde în biserică prin cele opt ferestre ale turlei Pantocrator și prin cele șase ferestre mari și trei mici din corpul bisericii. Firidele registrului superior și ale turlei Pantocrator, în jurul ferestrelor, la exterior, sunt ornamentate cu plăci-butoni de ceramică smălțuită divers colorate. Această turlă are baza mai largă, de formă pătrată, iar sub streașina ei se află alte două rânduri de cărămizi. Două cruci cu câte trei brațe sunt fixate pe cele două turle, iar una tot cu trei brațe deasupra Sfântului Altar.
Pictura
Din cercetările efectuate pe zidurile interioare ale bisericii se constată existența a trei straturi de picturi suprapuse. Prima pictură în tehnică fresco a fost cea inițială. Aceasta nu poate fi văzută decât dacă s-ar da jos întregul strat de tencuială de circa un centimetru. A doua pictură a fost executată tot în tehnica fresco. Urme ale acesteia se mai pot observa în pronaos, reprezentând judecata obștească și tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Această pictură a fost realizată înainte de 1790. Actuala pictură, în ulei, este opera pictorului Belizarie Paraschivescu din Domnești-Muscel, făcută în anul 1890. Sunt pictați în ulei numai sfinți, mărime aproape naturală, în stil neobizantin, iar restul ornamentelor, în apă cu var, aceasta înlesnind reapariția celei de a doua picturi. Referitor la icoanele vechi care sunt păstrate și astăzi în biserică, Octavian Mărculescu a făcut un studiu.
Șirul preoților parohi care au slujit la Biserica Sfântul Ilie
Dintre slujitorii bisericii amintim: preotul Ene (primul), preotul Hrizea (1759), preotul Dimitrie Roșanu (1840–1879), preotul Petre Chirculescu (1885–1909), preotul Constantin Stănciulescu – Văraru (1909–1920), preotul Bucur Strafalogea (1920–1966), preotul Ioan Dobrescu (1967–1993), preotul Gheorghe Scarlat (1993-2024) și preotul Andrei Postu (2025-prezent)
Cimitirul
În curtea bisericii a fost cândva cimitir. Astăzi sunt înmormântați aici preotul Nicolae Chirca, preotul Gheorghe Dudu și preotul Ioan Dobrescu (fost slujitor al bisericii).
Profilul actual al parohiei
Biserica noastră, pusă sub ocrotirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, este mai mult decât o clădire de zid, este locul în care cerul atinge pământul, iar rugăciunea urcă precum focul jertfei de pe Carmel. Biserica Sfântul Ilie a adunat generații la Botez, la Cununie, la rugăciune și la despărțirea de cei dragi. A fost martoră lacrimilor și bucuriilor, încercărilor și biruințelor. Sub acoperământul ei, s-au plămădit suflete și s-a păstrat identitatea credinței noastre. Actualmente se întreprind activități de ajutorare a celor mai nevoiași; parohia, prin cele 231 familii, fiind membru activ, alături de alte unități, din anul 2005 la cantina săracilor. Periodic se fac cateheze cu tineretul, în special în zilele de vineri, după Vecernie.
Anul 2026, este un an de importanţă majoră pentru noi, deoarece s-au împlinit 400 de ani de la ctitorirea sfintei noastre biserici. Privim în urmă cu recunoștință la cei care, acum patru veacuri, au ridicat această frumoasă, sfântă și dumnezeiască biserică și ne străduim să ducem mai departe credința vie, să redescoperim frumusețea rugăciunii și a comuniunii. Cu această ocazie, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului și cu implicarea directă a credincioșilor, ne străduim să marcăm cum se cuvine acest an jubiliar.
Programul manifestărilor dedicate împlinirii a 400 de ani de la ctitorirea Bisericii „Sfântul Ilie” – Câmpulung – „400 de ani de rugăciune”:
1 martie – Duminica Ortodoxiei – Expoziție de icoane
În Duminica Ortodoxiei, când prăznuim biruința dreptei credințe și cinstirea sfintelor icoane, vom organiza o expoziție de icoane, mărturie vie a credinței noastre statornice. Icoanele sunt realizate de copii, sub îndrumarea doamnei profesor Adelina Mihaela Vorovenci. Prin această expoziție dorim să subliniem continuitatea credinței și frumusețea artei sacre care a împodobit de-a lungul veacurilor biserica noastră.
15 martie – Duminica Sfintei Cruci – Cântări din timpul Postului Mare
În atmosfera de pocăință și rugăciune a Postului Mare, vor răsuna cântări specifice acestei perioade, chemându-ne la smerenie, la întoarcere către Dumnezeu și la asumarea Crucii în viața noastră. Muzica psaltică și imnele Triodului ne vor ajuta să pătrundem mai adânc în taina jertfei și a iubirii mântuitoare a lui Hristos.
19 aprilie – Duminica Tomei – Pricesne de Paști
În bucuria luminoasă a Învierii Domnului, vom aduce laudă prin pricesne pascale, cântări populare pline de credință și emoție, care vestesc biruința vieții asupra morții.
21 mai – Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) – Cântece patriotice
În ziua Înălțării Domnului, când îi pomenim pe eroii neamului, vom aduce un omagiu celor care și-au jertfit viața pentru credință și patrie. Cântecele patriotice vor exprima recunoștința noastră față de înaintași și vor întări legătura dintre credință, identitate și responsabilitate față de valorile neamului românesc.
20 iulie – Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul – HRAMUL BISERICII
Această zi va constitui punctul culminant al anului jubiliar. O prezentare artistică ce va evidenția frumusețea spirituală și istorică a bisericii noastre, precum și evlavia credincioșilor de-a lungul celor patru veacuri. Vor fi expuse icoane, tablouri cu tematică religioasă, dar și câteva portrete ale unor preoți câmpulungeni. Lucrările vor fi executate de mine (Pr. Andrei Postu) și de cântărețul bisericii noastre, Adrian Țurlea. Ele vor fi vândute și banii vor fi folosiți în scop caritabil. Alături de noi vor expune și alți artiști plastici, din parohie, și din întregul municipiu. Vor fi cântări de suflet, prin care comunitatea își exprimă dragostea față de Dumnezeu și față de ocrotitorul sfânt al bisericii. Vor exista și momente artistice care vor sublinia legătura dintre Biserică și tradiția românească, dintre credință și cultura populară.
Tot în cadrul acestui eveniment va fi și un material documentar menit să surprindă istoria, frumusețea și rolul duhovnicesc al sfântului locaș, lăsând generațiilor viitoare o mărturie vie a celor 400 de ani de rugăciune, iar la final va exista o lucrare aniversară care va cuprinde date istorice, mărturii și imagini reprezentative, oferind credincioșilor posibilitatea de a păstra o amintire durabilă a acestui moment jubiliar.
De asemenea în decursul acestui an jubiliar, în biserica noastră se va oficia și o slujbă arhierească, însă data nu este cunoscută, momentan.”
- Istoria merge mai departe prin noi
Aniversarea celor 400 de ani nu este doar o privire nostalgică spre trecut. Este o promisiune pentru viitor. Cu această ocazie, va fi lansată o broșură documentară ce cuprinde tainele bisericii și va fi proiectat un scurtmetraj dedicat istoricului Sfântului Ilie, pentru ca tinerii noștri să înțeleagă pe ce umeri de giganți stau.