Portretul lui Gheorghe Nanu. Atelier „I. Vestner”, str. Mircea-Vodă, nr. 21, Câmpulung, cca. 1880-1898. Pozitiv pe hârtie cu albumină, lipit pe carton fotografic personalizat, format „carte-de-visite”, 6,5 × 10,5 cm.
Marți 10 februarie 2026 s-a deschis la Muzeul Național „Brătianu” – Vila Florica din Ștefănești, Argeș, expoziția „Fotografia carte-de-visite: statut, funcție și semnificație socială”, cuprinzând fotografii din Colecția Adrian Săvoiu.
Fenomenul fotografiei „carte-de-visite” (sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea) reprezintă una dintre etapele esențiale în democratizarea portretului și în transformarea imaginii fotografice într-un instrument de reprezentare socială. Formatul a fost brevetat în 1854 de fotograful parizian André-Adolphe-Eugène Disdéri, care a conceput un aparat cu mai multe obiective capabil să înregistreze opt imagini mici pe o singură placă fotografică.
Datorită acestei inovații tehnice, costurile de producție au scăzut semnificativ, făcând portretul fotografic accesibil unui public tot mai larg.
- Caracteristici tehnice şi estetice
Fotografia „carte-de-visite” avea, în general, o dimensiune de aproximativ 6 × 9 cm, fiind montată pe un carton rigid de 6,5 × 10,5 cm. Imaginea era realizată, de regulă, pe hârtie albuminată, lipită pe carton de culoare deschisă, cu margini fine, uneori aurite sau ștanțate. Verso-ul cartonului avea un rol publicitar important: aici erau imprimate numele fotografului, adresa atelierului, monograme, blazoane sau mențiuni ale premiilor obținute la expoziții internaționale. Aceste detalii oferă astăzi informații esențiale pentru datarea și localizarea unei fotografii.
- Funcţie socială şi culturală
În deceniile 1860-1890, fotografia „carte-de-visite” devine o adevărată „monedă vizuală” a societății burgheze. Portretul fotografic era dăruit prietenilor, rudelor sau cunoștințelor, constituind o formă de schimb simbolic ce confirma statutul social și rafinamentul personal. În același timp, el funcționa ca mărturie identitară și ca act de autoprezentare.
Colecționarea acestor imagini a dat naștere unor albume dedicate – veritabile arhive ale memoriei familiale -, dar și unei culturi a celebrității: portretele personalităților vremii (artiști, scriitori, politicieni, monarhi etc.) circulau în sute de exemplare, anticipând ceea ce avea să devină, un secol mai târziu, fotografia de presă.
- Circulaţia în spaţiul românesc
Formatul „carte-de-visite” a fost rapid adoptat și în spațiul românesc, unde atelierele fotografice au produs numeroase exemplare. Fotografi precum Carol Pop de Szathmari, Franz Duschek, Eduard Pesky, Franz Mandy, Ioan Spirescu, Cecilia Cavallar sau Nestor Heck au contribuit la popularizarea portretului „carte-de-visite”, oferind modele vizuale adaptate gustului local și contextului socio-politic.
Acest tip de fotografie a cunoscut o largă circulație începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, ca parte a modernizării societății. Formatul a fost rapid adoptat și în Principatele Române, datorită costului redus și ușurinței de multiplicare. În orașele mari precum București, Iași sau Craiova, dar și în centre provinciale precum Câmpulung, Pitești ori Bârlad, atelierele fotografice au produs mii de astfel de portrete.
Portretul unui necunoscut. Atelierul „Fotografia artistică Cecilia Cavallar”, Câmpulung, circa 1881-1900. Pozitiv pe hârtie cu albumină, lipit pe carton fotografic personalizat, format „carte-de-visite”, 6,5 × 10,5 cm.
Fotografia „carte-de-visite” a devenit un instrument de afirmare socială, utilizat de elite, de mica burghezie urbană și treptat de lumea rurală înstărită. Fotografiile erau oferite rudelor, prietenilor sau păstrate în albume de familie, funcționând ca veritabile „cărți de identitate” simbolice. La cumpăna secolelor XIX-XX, acest tip de fotografie a contribuit decisiv la democratizarea imaginii personale și la formarea unei memorii vizuale colective, reflectând aspirațiile, moda și valorile societății românești aflate în plin proces de modernizare.
- Declin şi moştenire
După 1895, succesul formatului „carte-de-visite” începe să scadă, fiind înlocuit treptat de formatul „cabinet card” („cabinet photograph”). Fotografia de tip „cabinet card” se caracterizează printr-un format mai mare decât „carte-de-visite” (aprox. 11 × 16,5 cm), ceea ce permitea o redare mai detaliată a chipului și a vestimentației. Portretele „cabinet card” puneau accent pe atitudine, decor de studio și compoziție, reflectând statutul social și gustul epocii.
Acest tip de fotografie a favorizat apariția portretelor de familie și a imaginilor de reprezentare oficială. Mai costisitoare, dar și mai prestigioasă, fotografia „cabinet card” a devenit dominantă la începutul secolului XX, înainte de a fi înlocuită de formate moderne.
Totuși, fotografia „carte-de-visite” a lăsat o moștenire durabilă: ea a definit pentru prima dată relația dintre imagine și identitate vizuală. În prezent, fotografiile „carte-de-visite” reprezintă surse de neprețuit pentru istoria artei, studiile vizuale și genealogie.
- Atelierul fotografic „Cecilia Cavallar” din Câmpulung
În istoria culturală a Câmpulungului, atelierul fotografic al Ceciliei Cavallar ocupă un loc privilegiat, întrucât familia Cavallar este cea care instituționalizează, pentru întâia oară, practica fotografiei în oraș.
Atelierul a fost deschis de Franz Cavallar în anul 1860, într-un moment în care fotografia se dovedește a fi capabilă să substituie, în bună măsură, portretul pictat de până atunci. De origine probabil italiană, Franz Cavallar a ajuns la Câmpulung însoțit de familie, după o ședere în Pesta. Moartea sa, survenită în 1869, nu duce la închiderea atelierului, ci la preluarea lui de către soția sa, Cecilia, ceea ce conferă continuitate unei „afaceri” rare pentru orașele mici ale Vechiului Regat.
Această preluare este deopotrivă un act economic și unul simbolic: o femeie ajunge să conducă primul atelier fotografic din Câmpulung și, după toate probabilitățile, unul dintre primele ateliere fotografice din România gestionate de o femeie.
- Atelierul fotografic „I. Vestner” din Câmpulung
Atelierul fotografic „I. Vestner”, cunoscut sub denumirea comercială „Fotografia Nouă”, a funcționat la sfârșitul secolului al XIX-lea în Câmpulung, într-un moment de consolidare a practicii fotografiei de studio în mediul urban provincial. Amplasat pe strada Mircea Vodă, nr. 21, lângă Piață, așadar în apropierea zonei centrale, atelierul se adresa unui public divers, format din membri ai burgheziei locale, funcționari, intelectuali și familii înstărite. Portretele realizate aici, în special în format „carte-de-visite”, se remarcă prin sobrietate, claritate și o atentă construcție a imaginii, cu fundaluri neutre și accent pe expresia fizionomică și vestimentație.
Verso-ul cartonului fotografic, bogat ornamentat, reprezintă un element distinctiv al atelierului: compoziția grafică îmbină medalioane cu portrete istorice, simboluri patriotice și inscripția „La Dorobanțul”, sugerând atât modernitatea tehnicii, cât și atașamentul față de valorile naționale. Această identitate vizuală elaborată funcționa ca marcă profesională și instrument de promovare într-un context concurențial în creștere.
Activitatea atelierului „I. Vestner”, probabil limitată la ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, a contribuit semnificativ la constituirea unei memorii vizuale locale, documentând chipuri și atitudini reprezentative pentru societatea câmpulungeană aflată în plin proces de modernizare.
***
Aspect din expoziția deschisă la Muzeul Național „Brătianu”.
În expoziția de la Muzeul Național „Brătianu” sunt prezente fotografii realizate în ateliere diverse din România sfârșitului de secolul XIX: București – „Franz Mándy”, „Eduard Pesky”, „Adolph D. Reiser”, „J. Tiedge”, Câmpulung – „Cecilia Cavallar”, „I.Vestner” și Craiova -„Karl Hahn”.
De asemenea, pot fi admirate fotografii realizate în străinătate, la Paris – „Eugène Louis Pirou”, Albert Prouzet”, la Nancy – „Joseph Barcó”, la Florența – „Giacomo Brogi”, la Lausanne – „Oswald Welti”.
Expoziția „Fotografia carte-de-visite: statut, funcție și semnificație socială” este deschisă în perioada 10 februarie – 30 august 2026.
Muzeul a realizat și un catalog al expoziției. Pentru mai multe detalii se poate folosi acest link: https://online.fliphtml5.com/MuzeulNationalBratianu/Pliant-digital-pag-0-eodw/#p=1