Brânduşa Popescu a revenit în atenţia publicului care îi apreciază stilul plastic cu expoziţia „Figurativ”, prezentată prietenilor şi obişnuiţilor serilor de week-end petrecute la Convivial, la o limonadă şi un concert, sâmbătă, 20 septembrie 2025. Zi de toamnă deghizată în vară, plăcută, cu temperaturi şi nuanţe la concurenţă cu tonurile şi fiorul din picturile Brânduşei, ea însăşi pusă la încercare de emoţia momentului. Pe lângă tablourile care o plasează pe artistul Brânduşa Popescu deasupra multora dintre pictorii reuniţi în tabere de creaţie la Câmpulung, depănarea unor amintiri dragi, care i-au fost inspiraţie, a dublat nota de delicateţe a evenimentului inclus pe o agendă culturală generoasă, în această perioadă, cu acţiuni pe alese. Cine a ales manifestarea propusă de Brânduşa Popescu a trăit câteva clipe de sensibilitate transmisă, în primul rând, vizual, prin lucrările expuse în interiorul şi exteriorul localului, dar şi prin mesajele celor care au susţinut-o pe autoarea lor. Între aceştia, fiica Brânduşei, Măriuca, studentă la Medicină şi poetă. Suflete de artist, refugiate în creativitate, care compensează rigoarea profesiilor alese de mamă şi fiică, avocat, respectiv viitor medic.
- Brânduşa Popescu: „Fiecare pictură reprezintă o parte din ce simt eu, cum gândesc eu şi cum sunt eu, în afara momentelor în care sunt avocat, mamă, mentor în programele cu copiii din licee din Câmpulung”
„Figurativ” este titlul ales de artistul plastic Brânduşa Popescu pentru noua sa expoziţie vernisată într-un cadru cordial, alături de oameni care iubesc arta, indiferent de forma de exprimare. Ca la orice lansare culturală, există şi un moderator al evenimentului, iar acesta a fost Carmen Bârloiu, care a schimbat, de la o zi la alta, microfonul Festivalului de Film cu cel al expoziţiei prietenei Brânduşa. Rol care i s-a potrivit mănuşă lui Carmen, care are talentul şi meritul de a lua tracul cu mâna prin felul afectuos de a-şi apropia şi încuraja oamenii cu ale căror preocupări se asociază. „Mie îmi place la Brânduşa că este genul de om care nu numai că iubeşte ea, dar te face să te iubeşti şi să te descoperi pe tine însuţi. Ea a făcut acest lucru în această expoziţie, a avut curajul să vină în faţa noastră şi să ne arate lucrurile profunde din ea.”, a fost o mărturisire personală a lui Carmen Bârloiu despre omul-cheie al serii culturale de la Convivial.
„Mulţumesc că aţi venit în acest loc minunat, pe care eu îl iubesc şi în care vă invit să veniţi şi altă dată, pentru că tot timpul se întâmplă câte ceva. Sunt evenimente, se cântă, se văd filme, filme de artă, dar nu numai, se poartă pălării câteodată, sunt festivaluri. Aşa că vă rog foarte mult să primiţi această invitaţie de a veni mai des în acest loc.”, a fost îndemnul Brânduşei Popescu de a descoperi un spaţiu destinat celor pasionaţi de actul cultural.
De ce „Figurativ”, întrebarea cu care Carmen Bârloiu a deschis prezentarea colecţiei de picturi unite de artistă sub această titulatură? „Am două explicaţii. Atunci când mi s-a spus: îţi trebuie o denumire, a fost primul titlu care mi-a venit în minte. Apoi pentru că fiecare tablou este o metaforă, fiecare are un înţeles imediat, pe care îl vedem cu toţii. Unul dintre tablourile mele preferate este cel al fetei în roşu. Este o fată într-un oraş pictat voit stângaci, captivă într-o realitate care o ia razna. Aceasta este metafora. Clădirile cresc în direcţii diferite, caldarâmul o ostracizează, este foarte prezent. Pe acesta vi l-am explicat eu, pe celelalte vă las să vi le explicaţi singuri. Acest lucru mă emoţionează mult, pentru că mă face să fiu foarte vulnerabilă. Fiecare pictură reprezintă o parte din ce simt eu, cum gândesc eu şi cum sunt eu, în afara momentelor în care sunt avocat, mamă, mentor în programele cu copiii din licee din Câmpulung. Aceste imagini sunt părţi mai intime din ceea ce sunt eu. Pentru mine este şi o frică foarte mare, şi o mare bucurie, şi un sentiment copleşitor că sunteţi aici să le vedeţi.”, a transmis, vădit emoţionată, Brânduşa Popescu.
- Florentin Sorescu: „Sunt picturi calde, care ţi se lipesc de suflet”
Florentin Sorescu, avocat, poet şi scriitor, invitatul Brânduşei Popescu, a vorbit despre ce i-a transmis lui pictura colegei şi prietenei sale. „Am remarcat, înainte de toate, că figura centrală în picturile Brânduşei este femeia. Dar, mergând mai mult în detalii, observăm că ochii sunt cei care ies de fiecare dată în evidenţă. Şi n-am putut să nu asociez cu maxima potrivit căreia „ochii sunt oglinda sufletului”. Cam despre asta vorbeşte Brânduşa, în opinia mea. Chiar i-am trimis acum, rapid, tablourile unui prieten pictor, care mi-a spus că lui i se par a fi un autoportret. M-am gândit că, într-adevăr, este aşa, pentru că Brânduşa, prin ceea ce pictează, se autodefineşte, devoalează părţi din ea. Citim sensibilitate, fragilitate, senzualitate, citim, practic, femeia în mod special. În egală măsură, ceea ce mi-a atras atenţia este culoarea. Fiecare pictură se duce către o zonă de culoare şi caută, în mod special, prin culoare să exprime tot ceea ce vrea să exprime. Sunt picturi calde, care ţi se lipesc de suflet.”, a precizat acesta.
- Măriuca Popescu: „Când eram mică, credeam că mama se pictează pe ea în toate tablourile. În timp, am început să mă văd şi pe mine în tablourile mamei”
Măriuca Popescu, fiica Brânduşei, studentă la Medicină cu preocupări în domeniul poeziei, simte şi înţelege, încă din copilărie, arta mamei sale. „Sunt destul de emoţionată, pentru că ştiu că este o zi importantă pentru mama. Înainte de toate, este o zi foarte curajoasă pentru ea şi, implicit, aşa se simte şi pentru mine. Despre tablourile mamei sunt foarte multe de povestit, având în vedere că pentru mine au devenit un fel de membri ai familiei. Ieri, am avut un sentiment ciudat când am venit cu mama şi cu Ela la Convivial şi, alături de Cristina, am organizat expoziţia. Primul pas a fost să luăm tablourile de acasă şi să le aducem aici. Când m-am întors acasă aseară, m-a lovit un sentiment ciudat de spaţiu gol. În special când am intrat în camera mea. Mi-am privit patul, care este pus lângă perete, şi lipseau tablourile mamei, care au stat vreo zece ani acolo. Şi asta m-a făcut să realizez că, probabil, doamnele mamei sunt nişte membri ai familiei. Când eram mică, credeam că mama se pictează pe ea în toate tablourile. De fapt, eram sigură că asta se întâmplă şi îi şi spuneam: seamănă cu tine, este clar că eşti tu aici. Şi ea îmi spunea: nu este adevărat. În timp, am început să mă văd şi pe mine în tablourile mamei, să văd şi prietene de-ale mele. Realitatea este: cu toate ne putem regăsi în tablourile mamei. Îmi sunt foarte dragi şi relaţia mea cu ele este una foarte personală. Mai mult decât personală. Felicitări, mama! Sunt foarte bucuroasă că creezi ceea ce creezi şi o faci în fiecare zi şi îţi mulţumesc că m-ai învăţat să simt până la capăt ceea ce trebuie să simt şi s-o fac autentic.”, a afirmat Măriuca Popescu.
- Coincidenţă uimitoare: prima pictură a Brânduşei a fost cea a unei femei în roşu, fără să fi ştiut, în acel moment, că mama sa, îmbrăcată într-o rochie roşie, a mers 16 kilometri până la Primărie, ca să se căsătorească
La finalul vernisajului, Brânduşa Popescu a dezvăluit un amănunt personal, care, chiar fără să-l fi cunoscut în momentul aşternerii culorii pe pânză, a constituit – am putea spune – inspiraţia primei sale picturi. „Prima mea pictură a fost a unei femei îmbrăcate în roşu. S-a întâmplat în 2015, atunci am început eu să pictez. De curând, mama mea a împlinit 88 de ani. Încerc să vorbesc cât mai mult cu ea, ca să-mi povestească cât mai multe despre viaţa ei. Printre alte poveşti mi-a spus despre momentul în care s-a măritat. Ea şi tatăl meu aveau 19 ani. Au plecat de mână, au mers 16 kilometri până la Primărie, ca să se căsătorească – m-am şi gândit: asta da determinare! – îmbrăcată într-o rochie roşie. Mi s-a părut o coincidenţă uimitoare şi ceva care a întregit o experienţă. Mi s-a părut foarte normal ca eu să fi pictat o femeie într-o rochie roşie, captivă într-un oraş, înainte să fi cunoscut povestea, atâta vreme cât mama mea a plecat 16 kilometri, pe jos, ca să se mărite cu tatăl meu, îmbrăcată într-o rochie roşie.”, a fost confesiunea care a amplificat intensitatea emoţiei transmise de talentul Brânduşei Popescu.
Magda BĂNCESCU
