116 ani. Aceasta este vârsta bătrânei şcoli din satul Bilceşti, comuna Valea Mare Pravăţ. Pe vremuri, se chema cătunul Bogăteşti şi reprezenta moşia familiei Bilcescu. Casa lui Dumitru Bilcescu este încă în picioare, în curtea fostei ferme din Bilceşti, găsindu-se într-o stare deplorabilă. Şcoala, mai nouă decât conacul, fiind ridicată după moartea moşierului, nu este departe ca aspect şi rezistenţă în faţa trecerii timpului şi a lipsei cuvenitelor reparaţii. Nu se mai ţin cursuri aici de mult timp şi se vede din stradă că n-a mai fost întreţinută – cine ştie de când -, deşi ar fi meritat mai multă consideraţie din partea administratorilor. Şi aici ne referim la Primăria Valea Mare Pravăţ, care pierde o moştenire „pusă în braţe” comunităţii, în urmă cu mai bine de un secol, de fiica şi ginerele lui Dumitru Bilcescu, Sarmiza Bilcescu Alimăneştianu şi Constantin Alimăneştianu.
Singura „mişcare” sesizată în preajma şcolii a privit curtea, din suprafaţa căreia a fost „decupată” o porţiune considerabilă, pentru amenajarea platformei necesare amplasării unei staţii de încărcare a maşinilor electrice. Cu această ocazie, în peisaj a apărut o împrejmuire nouă, care delimitează noul obiectiv de bunul donat satului de soţii Alimăneştianu, în amintirea tatălui şi socrului. Numele musceleanului Dumitru Bilcescu este legat de Revoluţia din 1848, la fel ca ale câmpulungenilor C.D. Aricescu. N. Rucăreanu, Ion Negulici. La conacul din Bilceşti-Bogăteşti al lui Dumitru Bilcescu a existat o tipografie, unde erau tipărite clandestin manifeste revoluţionare, după cum scria C. Rădulescu-Codin. Dumitru Bilcescu, fost director la Casa de Depuneri şi fost director la Banca Naţională – unul dintre primii directori ai Băncii Naţionale Române -, s-a stins din viaţă în anul 1899.
- Fiica lui Dumitru Bilcescu, Sarmiza, a purtat la ceremonie un frumos costum popular
Ediţia din 27 septembrie 1909 a publicaţiei „Albina” dedica un articol amplu evenimentului consumat cu câteva luni înainte, în ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. 24 mai 1909 este data inaugurării Şcolii Bogăteşti-Bilceşti, pe al cărei frontispiciu era înscris numele lui Dumitru Bilcescu, în amintirea căruia a fost clădită. În timpul regimului comunist, numele acestuia a fost şters din titulatura şcolii.
„În amintirea marelui patriot Dumitru Bilcescu, un om din generaţia celor care cu jertfe şi cu o putere de muncă, cum se vede numai în epocile mari de sfinte revendicări ale popoarelor, ne-au pregătit România de azi, s-a ridicat anul acesta, cu cheltuiala familiei Bilcescu Alimăneşteanu, pe nişte mândre înălţimi deasupra Câmpulungului, în cătunul Bogăteşti, comuna Nămăeşti (judeţul Muşcel), un falnic local de şcoală: are două săli mari de clasă (una din ele având şi scenă), o cancelarie, o sală pentru bibliotecă, două camere de locuit, bucătărie şi pivniţă.
Şi fiindcă noi, sătenii, nu de prea multe ori, avem fericirea de a vedea pe conducătorii poporului arătându-şi prin cuvinte şi fapte dragostea către cei mai aleşi copii ai firii, socotesc că nu fac rău, aşternând aici, în valoroasa revistă „Albina”, chipul în care s-a desfăşurat în ziua de 24 mai frumoasa serbare pentru inaugurarea măreţului local de la Bogăteşti.
La orele 9, sătenii, în frunte cu autorităţile, primesc pe domnul ministru Spiru Haret, însoţit de familia Bilcescu Alimăneşteanu, domnişoara Pia Brătianu, doamna Sabina Cantacuzino, domnul Dobrovici, directorul general al închisorilor, prefectul judeţului, domnul maior Cocăneanu, domnul primar al oraşului Câmpulung, domnii revizori şcolari Chelcea şi Catrinescu ş.a. La intrarea în şcoală a domnului ministru, corul şcolii intonează „Trăiască Patria” pe două voci; apoi, după ce domnul ministru vorbeşte câtva cu învăţătorii strânşi în cerc cultural, se face o lecţie practică de învăţătorul Victor Busuiocescu.
Pe urmă, în sala cea mare a şcolii se oficiază sfinţirea apei, după care fondatorul şcolii, domnul deputat Constantin Alimăneşteanu, arată în cuvinte mişcătoare viaţa şi faptele aceluia al cărui nume îl poartă şcoala, Dumitru Bilcescu, omul care a lucrat mult pentru instrucţia şi educaţia poporului, omul care, înainte şi după 1848, cu mulţi alţii care-şi dorm de mult somnul de veci, tipăriră în puterea nopţii, ascunşi în pivniţe şi la lumina lumânărilor de seu, broşurile anonime, circulările, apelurile către popor şi naţiune, ce le primeau la început de la Paris ori de la Iaşi, iar în urmă din toate părţile, unde soarta vitregă surghiunise pe luptătorii aleşi ai neamului românesc, în grădină la Bilcescu stând ascuns opt ani în şir unul din teascurile sub care s-au tipărit cele dintâi strigăte de redeşteptare naţională.
Întemeietorul mulţumeşte apoi domnului ministru Haret, omul care în ţara asta şi-a închinat viaţa întreaga şcolii, şi predă şcoala statului. Vorbeşte şi domnul revizor Chelcea, care după ce mulţumeşte domnilor Alimăneşteanu şi domnului ministru, sfătuieşte pe dascăli să ia pildă de la aceşti buni români.
În cuvinte calde, domnul ministru arată sătenilor foloasele învăţăturii şi îndeamnă pe învăţători, în mâna cărora stă viitorul ţării, să lucreze mai departe, cu aceeaşi sârguinţă ca până acum, pentru ridicarea la o stare şi mai bună a ţării, ridicare care se va face nu coborând pe cei de sus jos, ci înălţând sus pe cei de jos.
Aducând mulţumiri călduroase donatorilor, se adresează doamnei Sarmiza Alimăneşteanu. E un moment înălţător când generoasa donatoare, una dintre întemeietoarele societăţii „Furnica”, intră în sală, îmbrăcată în cel mai ales costum naţional, şi domnul ministru îi mulţumeşte călduros pentru munca sa în folosul neamului, prezentându-i medalia „Răsplata muncii pentru învăţământ clasa I”.
Apoi, arătându-şi părerea de rău că nu poate luă parte la serbare toată ziua, domnul ministru pleacă spre Târgovişte. Serbarea şi petrecerea făcută după orele 12, când erau invitaţi să ia parte toţi iubitorii şcolii din judeţ, au fost cum nu se poate mai frumoase. Încă de pe la 12 au început să sosească, pe lângă oaspeţii veniţi de dimineaţă din toate părţile Muscelului, săteni şi sătence gătiţi de sărbătoare, orăşeni din Câmpulung şi orăşence, cele mai multe îmbrăcate în frumosul port românesc, ofiţeri din Garnizoana Câmpulung, în fruntea cărora era domnul colonel Petroianu, elevii Şcolii Normale „Carol I” din Câmpulung şi ai gimnaziului, sub conducerea domnilor profesori, învăţătorii şi preoţii din aproape întreg judeţul, domnii administratori de pleşi din judeţ, părintele protoiereu Dragomirescu, domnul Dimitrie Scurei, medicul primar, advocaţi, proprietari, ş.a.
Valurile de lume, veselă peste măsură că sărbătoriră faptele unui mare iubitor al ţărănimii, nu mai încăpeau în localul şcolii, curtea, şoseaua, împrejurimile… şi se revărsau pe dealuri, prin grădini şi prin flori, aşa de mândre în luna florilor… După ce, în curtea şcolii, trei preoţi oficiază, pentru odihna sufletului lui Dumitru Bilcescu, un parastas, răspunsurile fiind date de corul cuvioaselor călugăriţe de la Mănăstirea Nămăeşti, domnul Alimăneştianu arată mai pe larg viaţa şi faptele lui Bilcescu, în amintirea căruia se înalţă acest local; iar domnul Nicolaescu, învăţătorul şcolii, într-o frumoasă cuvântare, arată sătenilor foloasele învăţăturii şi mulţumeşte din inimă în numele sătenilor şi copiilor, generoşilor donatori, care – cu faptele lor – au îmbogăţit Bogăteştii şi vecinătăţile, asigurându-i că nu le vor da prilej să se plângă vreodată de nerecunoştinţa acelora pentru care se străduiesc.”
- Invitaţii, orăşeni, şi ţărani, trataţi cu şampanie, vin, bere, pateuri, sandviciuri, prăjituri şi bomboane
Şi încă o relatare, care pune accent pe felul în care au sărbătorit muscelenii, din „Adevărul”.
„Câmpulung, 25 mai. Serbarea de la Bogăteşti. O mare serbare populară a avut loc în ziua de 25 mai în cătunul Bogăteşti, pendinte de comuna Nămăeşti, cu ocazia inaugurării Şcolii Primare „Dumitru Bilcescu”, construită pe spezele doamnei şi domnului Constantin Alimănişteanu, deputat de Muscel. Solemnitatea oficială a avut loc înainte de amiază şi a fost prezidată de domnul ministru Spiru Haret, care, cu această ocaziune, a ţinut şi un important discurs. Imediat apoi domnia a plecat cu automobilul spre Târgovişte.
Încă de dimineaţă sosiseră din comunele învecinate şi din oraş cârduri-cârduri de ţărani şi ţărance, precum şi un mare număr de orăşeni, cei mai mulţi veniţi pe jos, prin livezile înverzite ce înconjură oraşul. La orele 2, asistenţii s-au adunat în curtea frumoasei şcoli, care este aşezată în vârful dealului, într-o poziţie încântătoare, de unde domină bogate păduri şi văi.
Serbarea a început printr-un parastas oficiat de mulţi preoţi pentru pomenirea defunctului Dumitru Bilcescu, tatăl doamnei Sarmiza C. Alimănişteanu. De faţă la această pioasă ceremonie erau: doamna Sabina dr. Cantacuzino, domnişoara Pia Brătianu, domnii Dinu Brătianu, I. Dobrovici, directorul general al închisorilor, doamna Ecaterina D. Bilcescu, doamna şi domnul C. Alimănişteanu, domnii Alexandru şi Virgil Alimănişteanu, inginer Osiceanu, precum şi toate personalităţile marcante din Câmpulung cu familiile, apoi un imens public alcătuit din toate ramurile activităţii sociale.
După terminarea serviciului religios, domnul C. Alimănişteanu, proprietarul moşiei, s-a adresat mulţimii printr-o cuvântare rostită în cea mai curată limbă românească, a schiţat viaţa şi faptele decedatului Dumitru Bilcescu. Între altele, domnul Alimănişteanu spune că defunctul a luat parte activă la evenimentele din 1848 şi că chiar s-a găsit pe vremuri la locuinţa bătrânului tiparniţa cu care se tipăreau manifestele revoluţionare, care apoi erau răspândite pe ascuns prin oraşe şi sate. Oratorul încheie spunând că pentru a imortaliza memoria lui Dumitru Bilcescu, a construit această şcoală, care să răspândească lumina printre fiii poporului.
A doua cuvântare o ţine învăţătorul I. Niculescu, din partea şcolii, mulţumind generoşilor donatori pentru această faptă de bine. Rosteşte apoi câteva cuvinte domnul institutor G. Ionescu, aducând mulţumiri şi laude doamnei şi domnului Alimănişteanu.
După ce grupul a fost fotografiat, toate persoanele de faţă, cu muzica militară în frunte, s-au dus în frumoasa pădure de lângă casa moşiei, unde erau aranjate mese cu diferite băuturi ca: şampanie, vin, bere, lapte, apoi s-au servit publicului pateuri, sandvici, prăjituri, bomboane, într-un cuvânt un adevărat belşug din toate bunătăţile cofetăriei, care erau în abundenţă puse la dispoziţia marii mulţimi care inundase umbroasa pădure. Muzica militară şi mai multe tarafuri de lăutari animau petrecerea, dându-i un caracter cu totul popular. Pe pajiştea verde se formă imediat o horă uriaşă, în care se prinseră, mână în mână, orăşenii şi ţăranii, în mândrul costum naţional, pe care, cu această ocazie, îl purtau şi multe doamne şi domnişoare din oraş.
În altă parte, elevii Şcolii Normale, în sunetul orchestrei lor, jucau diferite dansuri naţionale sau cântau în cor frumoasele arii româneşti.
Ceea ce a produs o deplină mulţumire în public a fost extrema amabilitate cu care stimaţi amfitrioni, doamna şi domnul C. Alimănişteanu căutau să îndatoreze toată lumea, fără nicio deosebire. Trebuie să adaug că erau ajutaţi în această delicată preocupare de fraţii Alexandru şi Virgil Alimănişteanu şi domnul C. Rădulescu, care, cu multă bunăvoinţă, supravegheau ca nimeni din cei de faţă să nu rămână nemulţumit. Petrecerea a durau astfel toată ziua, în perfectă armonie şi veselie.”
- La cantina şcolii găteau, pe rând, fetele din sat, care au învăţat carte aici
În 1943, primul învăţător al Şcolii Primare din Bilceşti – Bogăteşti, în momentul înfiinţării -, devenit inspector pe la Bucureşti, a scris un articol în ziarul „Curentul” pe acest subiect: şcoala musceleană, care era prevăzută cu cantină.
„Această şcoală, clădită de Sarmiza Bilcescu Alimăneşteanu şi soţul ei, Constantin Alimăneşteanu, în amintirea celui care a fost Dumitru Bilcescu, este unică în felul ei, ca stil, căci pare o vilă şi are două săli de casă, patru camere, bucătărie şi pivniţă. Am fost primul învăţător al acestei şcoli.
Acum, are doi învăţători şi, totuşi, când am inspectat-o, am găsit că şi la această şcoală funcţionează cantina. Cum? Cei doi vrednici învăţători, G. Juga-Bratu, directorul şcolii, fost elev al meu, şi Iulian Vişoianu, consăteanul meu, au făcut o listă de toate fetele din sat, care au învăţat carte la această şcoală şi câte două, în fiecare zi, vin pe rând şi fac mâncare pentru cantină.
Erau aşa de fericite cele două fete, pline de sănătate, în frumosul lor costum naţional, că le-am găsit gătind mâncare şi că le-am lăudat pentru fapta lor frumoasă, că nu le-a mai trebuit altă recompensă. Laud iniţiativa învăţătorilor de la Bogăteşti, iar fapta fetelor de acolo să servească de pildă pentru toate fetele din satele noastre.”, scria I.G. Nicolaescu-Măţău.