Primarul de la Bughea de Jos, gazdă, la mijlocul săptămânii trecute, a delegaţiei conduse de Excelenţa Sa Anneli Lindahl Kenny, ambasadorul Suediei în România, a anticipat că dulceţurile cu care şi-a cadorisit musafira vor face senzaţie la Ambasadă. Aşa cum se obişnuieşte la români, acesta şi-a primit musafirii de soi în spiritul tradiţional, cu un dar constând în produse de-ale casei: dulceţuri şi siropuri preparate în cadrul unei afaceri de familie, în comună, frumos aranjate într-un coş împletit din nuiele, învelit într-un ştergar roşu cu motive tradiţionale. Şeful Executivului a asigurat că delicatesele sunt 100% naturale, mai cu seamă că pădurea oferă materie primă din belşug, avantaj pe care Ramona Pârvu, o localnică, l-a fructificat, punând bazele unei făbricuţe, ale cărei produse se vând sub brandul „Delicatese din Poiana Fermecată”. În momentul înmânării coşului garnisit cu bunătăţile care ar face furori în Regat, dacă ar ajunge acolo, după cum spunea doamna ambasador, faţa distinsului oaspete s-a luminat de un zâmbet de încântare, semn că darul a bucurat-o enorm. Şi, mai ales, a încântat-o ideea că la Bughea de Jos se găsesc oameni care valorifică ceea ce natura „livrează” gratis, fructele de pădure, transformate în deserturi sănătoase. „Am să le împart cu colegii din Ambasadă.”, i-a mărturisit E.S. Anneli Lindahl Kenny primarului Dorel Tănăsescu, foarte sigur că: „După ce o să gustaţi, sunt convins că o să vă placă şi o să mai veniţi.” „Ceea ce aţi pus în acest coş poate deveni un business local.”, a fost de părere doamna ambasador, asigurată din nou de conducătorul localităţii că este deja unul.
Pădurea abundă în fructe sălbatice, dar n-are cine să le proceseze
Dacă starea Şcolii Primare din Valea Măcelarului era de natură să producă un sentiment de îndoială că elevii pot face performanţă în asemenea condiţii precare – lucru exprimat, de altfel, şi de preşedintele Consiliului Judeţean, Dan Manu, la recenta sa descindere, pe nepusă masă, în cătun – în schimb, oportunitatea de afaceri, pentru potenţiali parteneri suedezi, a fost identificată de doamna ambasador cum a dat cu ochii de întinderea forestieră. Intuind ce comori naturale se ascund înlăundrul ei, Anneli Lindahl Kenny i-a povestit primarului Tănăsescu şi colegilor săi din administraţia publică locală ce piaţă de desfacere extraordinară deţine Suedia pentru tot ceea ce este produs din fructe de pădure. „Mă gândeam că am putea discuta cu unele companii din Suedia, să trimită nişte linii de producţie, să dezvoltăm ceva local şi apoi, când se cumpără, să fie şi subvenţionate. Adică să spunem aşa: costa atâta şi 20% din ce plătiţi merg către proiecte sociale, să susţinem copiii cu dizabilităţi şi alte lucruri de acest gen, ce consideraţi că este necesar. Omul dă mai degrabă nişte bani în plus, decât să susţină cerşetorii pe stradă. Susţine nişte proiecte care să ridice nivelul şi să-i antreneze în diverse activităţi.”, este mentalitatea care funcţionează în Suedia. Sigur nu la noi, unde se cumpără de pe rafturile supermarketurilor tot ce este mai ieftin, mai prost în privinţa calităţii şi, eventual, mascat sub termenul „promoţie”.
„În Suedia este foarte mediatizat şi foarte popular faptul de a avea produse eco, nu cu pesticide, nu cu insecticide.”, a adăugat ambasadoarea. „La noi se pretează zona, pentru că toată vegetaţia forestieră pune la dispoziţie fructe de pădure: zmeură, mure, afine, fragi, dar şi ciuperci. În sezonul de vară, ei (n.r. romii) sunt antrenaţi la culesul fructelor de pădure şi la cules de ciuperci.”, a întreţinut dialogul primarul. E.S. Anneli Lindahl Kenny mai spunea că a remarcat, studiind piaţa din ţara ei, că multe dintre produsele de acest tip sunt importate din Italia şi chiar se întreba de ce nu din România. „Vă lipseşte capacitatea de producţie.”, a concluzionat aceasta, lucru recunoscut şi de primar. Dar asta se poate realiza şi dezvolta, s-a manifestat convingătoare doamna ambasador, care, întorcându-se la subiectul care a adus-o la Bughea de Jos, i-a recomandat primarului să gândească o strategie de a-i ţine pe membrii comunităţii sărace de la Bughea de Jos ocupaţi şi iarna, nu numai vara. În ipoteza fericită pentru localitatea învecinată în care un investitor străin ar deschide linia de producţie la care se refereau oaspeţii, muncitorii din rândul etnicilor ar putea fi folosiţi, pe timpul anotimpului friguros, la activitatea de procesare a stocurilor de fructe de pădure asigurate în timpul verii şi ambalare a produsului, iar vara să se realizeze distribuţia, în paralel cu activitatea de recoltare a materiei prime din pădurile Bratiei. „O activitate sezonieră nu satisface nevoile comunităţii.”, a recunoscut Dorel Tănăsescu, încurajat de ambasadoare: „Vrem să vedem cum lucrurile pot să fie dezvoltate şi îmbunătăţite. Credem că mâncarea este unul dintre lucrurile bune care se întâmplă aici.”
O musceleancă a pus bazele unei afaceri cu “delicatese din Poiana Fermecată”
„SC Poiana Fermecată SRL”, am citit pe eticheta borcanelor cu dulceaţă oferite cadou şefei Ambasadei Suediei în România şi evident că am vrut să aflăm mai multe despre producător. Mai cu seamă când primarul Dorel Tănăsescu a precizat că acesta este o unitate de producţie din comună, ale cărei delicatese fac furori în rândul românilor care au înţeles cât de important este pentru sănătate să consume cât mai natural. Ramona Pârvu este numele administratorului firmei Poiana Fermecată, din Bughea de Jos, care, în urmă cu patru ani, a pus pe roate un business de familie, care a pornit la drum cu şase produse, ajungând astăzi la 30, constând în dulceaţă, siropuri şi şerbet. „Chiar şi cu un portofoliu mai mare de produse, am rămas la acelaşi stadiu în care totul se face manual, în casă, fără niciun adaos industrial. De exemplu, pentru dulceaţa de cireşe amare, scoatem sâmburii cu acul, aşa cum se făcea odinioară. Şerbetul copilăriei se face cu lingura de lemn, la foc domol. Noi avem produse făcute din fructe de pădure, realizate în mod tradiţional. Mama mea, Florentina Rădulescu, este cea care se ocupă de procesarea fructelor, ea stă în spatele acestor minunăţii pe care noi le vindem. Eu sunt cea care se ocupă de tot ce înseamnă vânzare. Ceva mai inedit, avem o gamă de produse fără zahăr, pentru care folosim doar sucul de mere pe post de îndulcitor.”, redăm un fragment dintr-un interviu acordat de Ramona Pârvu pentru Agrointeligenţa.
La început, când producţia era mai redusă, producătorul era şi cel care îşi procura singur fructele, colindând pădurile după ele. În prezent, cum activitatea s-a extins, deţinătorii societăţii apelează la culegătorii de „meserie”. Nucile verzi şi cireşele – pe care le combină cu mentă, pentru a crea un gust desăvârşit – sunt achiziţionate de la sătenii deţinători de plantaţii de pomi fructiferi, în restul, totul provine din pădure. Studiind oferta on-line din Poiana Fermecată, ne-am edificat ce cuprinde portofoliul producătoarei de deserturi eco de la Bughea de Jos: dulceaţă din fragi, afine, vişine, zmeură, mure, ardei iute, ceapă roşie şi coacăze roşii, coacăze negre, merişor, siropuri de cătină (presat la rece), afine, măceşe, merişor, coacăze roşii, coacăze negre, zmeură, muguri de brad, fructe de pădure combinate, şerbet de cacao, lămâie, trandafiri şi zmeură.
Pentru cei care tânjesc după gusturile de neuitat din cămara bunicii, Ramona Pârvu a adăugat afacerii sale şi gustări de altădată, precum salata de ghebe în oţet şi zacusca de ghebe ori de vinete.