Ioan Niculescu, Schitul Nămăești, districtul Muscel. Are o biserică săpată în piatră pe o frumoasă colină împădurită cu fagi. Fotografie din albumul „Monumente istorice ale României. Tipuri din județele Argeș și Muscel. Anul 1893”. Colecția Academiei Române
Neofit Cretanul (circa 1690 – 1754), grec originar din insula Creta, a devenit mitropolit al Ţării Româneşti în anul 1738 şi a rămas în scaunul mitropolitan până la sfârşitul vieţii. Graţie culturii sale înalte, a fost numit preceptor al fiilor domnului muntean Constantin Mavrocordat. Deşi grec, a manifestat un profund respect pentru tot ce era românesc, iar cel mai mare merit al său constă în stăruinţa depusă pentru desfiinţarea iobăgiei impuse de Mihai Viteazul. Actul, semnat de 64 de boieri şi clerici, a consemnat acest fapt la 5 august 1747.
Alexandru Antoniu, Mănăstirea Nămăești. Fotografie din „Albumul General al României. Monumente istorice, Edificiile publice, Pozițiuni, Costume naționale, Obiceiuri de la țară și altele. Făcut în zilele Majestății Sale Regelui Carol I, în al XXVII-lea an de domnie”, 1893. Sursa: Biblioteca digitală a publicațiilor culturale (biblioteca-digitala.ro)
Om de litere şi mare cărturar, Neofit Cretanul a acordat o atenţie specială tipăriturilor. În cei 16 ani, cât a fost mitropolit al Țării Românești, au ieşit de sub teascuri tot atâtea volume. În acest timp, nu numai că n-a încercat să grecizeze eparhia sa, ci dimpotrivă, a contribuit la restrângerea utilizării limbii slavone în cursul serviciului religios din biserică, acordând astfel o mai mare importanţă limbii române.
În 1753 mitropolitul Neofit a fost amestecat, fără voia lui, în rivalitatea dintre „boierii ţării” și favoriții greci din preajma domnului. Neofit s-a aflat în tabăra „boierilor pământeni” și a fost, se pare, otrăvit în mai-iunie 1753. Avea să moară pe 16 iunie 1753, iar ceremonia funebră s-a desfășurat discret, din moment ce n-a atras atenția contemporanilor.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în 2023 canonizarea Sfântului Ierarh Martir Neofit Cretanul și înscrierea lui în calendarul Bisericii Ortodoxe Române în ziua de 16 iunie.
Alexandru Antoniu, Mănăstirea Nămăești. Biserica mare. Fotografie din „Albumul General al României. Monumente istorice, Edificiile publice, Pozițiuni, Costume naționale, Obiceiuri de la țară și altele. Făcut în zilele Majestății Sale Regelui Carol I, în al XXVII-lea an de domnie”, 1893. Sursa: Biblioteca digitală a publicațiilor culturale (biblioteca-digitala.ro)
Mitropolitul Neofit a lăsat un jurnal despre cele două vizite pastorale făcute în eparhia sa în anii 1746 şi 1747. Textul primei călătorii este scris de Neofit însuşi, în limba greacă. Relatarea celei de-a doua vizite începe în greceşte şi continuă în limba română, prin redactarea unui secretar, a cărui identitate nu se cunoaşte.
- Vizita la mânăstirea Nămăești
Prima vizită în Țara Românească a lui Neofit Cretanul a început luni 2 iunie 1746 şi s-a încheiat pe 1 septembrie acelaşi an, dată la care mitropolitul s-a reîntors la Bucureşti.
În sus spre miază-noapte, cale de două ore, se află un sat Nămăeşti, şi aici este o bisericuţă mică, săpată într-o stâncă, în care bisericuţă se află o icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu îmbrăcată cu argint de către vornicul Constantin Dudescul. Şi tot ce am auzit de la preoţi şi locuitori despre această icoană noi însemnăm aici:
Mitropolitul Neofit Cretanul (1690 – 1753)
„Spun locuitorii despre această icoană că nişte unguri au trecut şi ducându-se în Serbia au luat această sfântă icoană. După care întorcându-se să treacă prin acest loc, i-au alungat alţii şi astfel au lăsat acea icoană în acel loc. Şi este de atunci şi până acum, după cum spun locuitorii, ca o sută de ani.”
De asemenea şi despre bisericuţă noi punem aici tot ceea ce am auzit de la locuitori:
„Pentru aflarea bisericuţei Nămăeştilor aşa s-au auzit că s-au aflat prin descoperire dumnezeiască de îngerul la un sihastru, ce au fost acolo locuitor. Iar anii nu se ştie. Că ar fi zis îngerul în vis sihastrului să caute să destupe despre miază-zi că este peşteră să facă biserică. Şi destupând unde este acum fereastra bisericei, iarăşi s-au arătat îngerul şi i-au zis să întindă un stânjin spre apus, că acolo este uşa, şi aşa au făcut. Iar pentru sfânta icoană cea făcătoare de minuni, este adusă de nişte nemţi din Ţara Sârbească, şi fiind ei goniţi de turci, au rămas sfânta icoană aici şi este de atuncea aproape o sută de ani. Şi este de multe minuni făcătoare.
Iar crucea de piatră din vârful bisericii este ridicată de Radu postelnicul în zilele lui Gavriil Voievod, la leatul 7109 [1601].”
La Nămăești, desen de Mary Adelaide Walker în volumul „Cărări neumblate prin România”, Londra, 1888
Notă:
Traducerea din grecește în limba română a jurnalului scris de Neofit Cretanul a fost făcută de arhimandritul Ghenadie Enăceanu în anul 1876.
Textul s-a reprodus după Ghenadie Enăceanu, „Mitropolitul Ungro-Vlahiei Neofit I”, în „Biserica Ortodoxă Română”, București, februarie 1877, anul III, nr. 5. Colecția Academiei Române.