Penibilul liberalilor capătă accente disperate. O comunicare a ministrului Culturii, Raluca Turcan, te lasă fără cuvinte în faţa dublului tupeu cu care prezintă proiecţelul „Poiana Culturală”. Care, în primul rând, ar fi o realizare, iar, în al doilea rând, ar fi o realizare a PNL. Cu siguranţă, doamna Turcan, recomandată de partid pentru funcţia de la vârful Ministerului Culturii, n-are idee ce se întâmplă în poiana din vecinătatea Complexului Ciobănaşu’, n-are idee nici câtă lume se perindă pe la acţiunile susţinute de cunoscuţii lui Liviu Iana, n-are idee dacă are vreun impact cultural pentru comunitatea câmpulungeană. Cel mai probabil, doamna ministru nu are habar ce se întâmplă, din punct de vedere cultural, în Câmpulung, unde una dintre cele mai frumoase clădiri-monument din judeţul Argeş este în ruină de 20 de ani, din cauza unui proiect ratat al Ministerului Culturii. Casa de Cultură „Tudor Muşatescu” este în pericolul de a avea soarta Hotelului Regal, pentru că ministerul, prin Institutul Naţional al Patrimoniului, nu-şi onorează obligaţia de a preda municipiului imobilul renovat.
- În locul unei Case de Cultură renovate, ministrul PNL Turcan ne dă „zbenguială” în poieniţă
„Cel mai mare proiect cultural finanţat de ministrul nostru liberal şi implementat de Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, extragem un fragment din jenantul comunicat al PNL, care anunţă „o veste uriaşă pentru Câmpulung şi micile comunităţi din Muscelul nostru istoric”! Vestea vine, repetăm, de la ministrul Culturii, Raluca Turcan, care recunoaşte, prin scribii care i-au „însăilat” informarea, că „oraşul nu dispune de o infrastructură culturală adecvată”.
Ia să vedem de ce nu dispune Câmpulungul de o infrastructură culturală adecvată, aşa cum ar fi fost clădirea Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, pe care Ministerul Culturii o deţine de mai bine de 20 de ani. Pe 18 februarie 2003, între Primăria Câmpulung, ca proprietară a clădirii, firma bucureşteană SC Romconstruct Holding Group SA şi Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice era încheiat procesul-verbal de predare-primire a imobilului. În ce scop s-a realizat acest transfer al clădirii, care era pusă la dispoziţia instituţiei aflate în subordinea Ministerului Culturii? Casa de Cultură „Tudor Muşatescu” sau Palatul Culturii, cum figurează în documente, urma să fie reabilitată total.
Pe 9 decembrie 2002, între Ministerul Culturii, Oficiul Naţional al Monumentelor – transformat, ulterior, în Institutul Naţional al Patrimoniului – şi SC Romconstruct Holding Grup SA s-a semnat contractul de execuţie de lucrări nr.3355, având ca obiect „Consolidarea, Restaurarea şi Punerea în valoare a Palatului Culturii din Câmpulung Muscel, judeţul Argeş” (Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”).
Reabilitarea capitală a monumentului istoric trebuia să se realizeze la preţul de 16.442.849.000 lei vechi, fără TVA, în decursul a 18 luni calendaristice de la data semnării contractului. Pentru 30% din lucrare, cât s-a reuşit să se execute din contract, până în aprilie 2010 – data oficială a încetării şantierului -, s-a plătit 3.162.928,58 lei (aproximativ de două ori valoarea contractului, pentru lucrarea finalizată integral). Culmea, tot municipiul Câmpulung a fost pus la plată, în vreo două rânduri, după ce finanţatorul, Institutul Naţional al Patrimoniului, l-a târât, în mod nemeritat, în procesele sale cu Romconstruct.
Asta este „realizarea” Ministerului Culturii la Câmpulung! Distrugerea unei clădiri cu statut de monument istoric, şi în timpul lucrării, şi în timpul abandonării şantierului, plus „jupuirea” Câmpulungului, care n-a fost parte în contract, de nişte miliarde de lei vechi!
Continuarea acestui proiect trebuia finanţată de către Ministerul Culturii, nu „poieni culturale”, pe care europenii le susţin financiar, neavând, pesemne, ce face cu banii! Cu reluarea investiţiei, pentru salvarea Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, trebuia să se fălească ministrul Turcan, căci aceea ar fi fost cu adevărat „cel mai mare proiect cultural finanţat de ministrul liberal”!
- După Gorghiu, serbăricile din „Poiana Culturală” au potenţialul de a atrage „zeci de mii de spectatori”!
În aceeaşi notă de ridicol, ministrele Turcan şi Gorghiu menţionează în comunicatul halucinant despre priza „Poienii Culturale” la zeci de mii de persoane! Ministrul Culturii vorbeşte despre „nevoile culturale ale celor 50.000 de oameni care locuiesc în municipiu şi în localităţile învecinate”, nevoi satisfăcute prin această „iniţiativă în premieră”. Şi ne rugăm să rămână o premieră lipsită de continuare, căci ar fi păcat să se irosească alţi 200.000 de euro. Iar ministrul Justiţiei anticipează o participare constând în „zeci de mii de spectatori” care „devin beneficiarii unor momente de înaltă ţinută”.
Zeci de mii de spectatori vor fi numai dacă este trecut în contul „Poienii Culturale”, ca să dea bine la finanţator, publicul Zilelor Câmpulungului. N-ai cum să atragi „zeci de mii de spectatori” cu nişte serbărici săteşti ori şcolăreşti şi expoziţii la care – se ştie – nu participă decât colegii expozanţilor.
- Ideea „Poienii Culturale” s-a născut în vara anului 2021, când Elena Lasconi l-a primit la Câmpulung pe peisagistul Alexandru Mexi, cercetător în cadrul I.N.P.
Ministrele îi copleşesc pe liberalii din „târg” cu felicitări… nu se ştie pentru ce. Căci „Poiana Culturală” n-a fost nici ideea lor, nici meritul lor pentru accesarea finanţării. Ideea valorificării în scop cultural a acestui colţişor verde, înconjurat de arbori, într-un parc încântător, s-a născut în vara anului 2021, când Câmpulungul a făcut parte din evenimentul patronat de Institutul Naţional al Patrimoniului, „Întâlniri în parcuri şi grădini”. Pe 6 iunie 2021, în ultima zi a manifestării europene „Rendez-vous aux Jardins”, primăriţa Elena Lasconi l-a avut ca oaspete pe peisagistul Alexandru Mexi, cercetător în cadrul I.N.P., căruia i-a prezentat „oferta” câmpulungeană în materie de parcuri. Între acestea, şi poieniţa de la Ciobănaşu’, pentru care, încă de atunci, s-au conturat planurile de a o transforma într-un spaţiu cultural. Planuri care au luat forma unui proiect depus la Ministerul Culturii, pentru obţinerea finanţării.
- „Poiana Culturală”, în viziunea Elenei Lasconi, însemna cinema în aer liber, teatru şi concerte. Proiectul Primăriei a fost pus pe tavă Casei de Cultură, care face ce poate
Primăria nu se putea ocupa ea de derularea proiectului, fiind nevoie de implicarea instituţiei culturale din subordine. „Haideţi să vedem ce o să facă, pentru că noi le-am pus pe tavă acest proiect.”, spunea Elena Lasconi, la şedinţa Consiliului Local, din vara anului 2021, în momentul în care Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” i s-a predat terenul din Parcul Ştefănescu. Iată, deci, câte felicitări „merită” liberalii lui Turcan şi Gorghiu!
„Ce vom face? Un centru cultural în aer liber, concerte, proiecţie de filme, teatru, expoziţii, ateliere etc. Pe lângă amenajarea propriu-zisă (alei, iluminat, toaletă), vom achiziționa hamace, beanbags, bănci, ghirlande luminoase, un videoproiector de ultimă generaţie, ecran de proiecţie extrem de generos şi sistem de sunet, ceea ce va permite amenajarea unui cinematograf în aer liber.”, spunea Elena Lasconi în momentul în care a avut această idee.
„Vrem să facem un loc pe principiul „Jazz in the park”, din Cluj, adică un loc în care să ai o scenă, pe care să urce artişti tineri din Câmpulung sau din ţară. Pot să se lanseze acolo, să concerteze, să fie pufi, să fie hamace, să fie un loc fain pentru tineri, pentru oameni de cultură. Dorim să facem acest proiect prin Casa de Cultură, pentru că este nevoie de o unitate de cultură în această ecuaţie.”, a explicat, la acel moment, Elena Lasconi de ce proiectul a fost predat Casei de Cultură.
Proiectul, în viziunea primăriţei, le propunea câmpulungenilor manifestări culturale precum: expoziţii de pictură în aer liber, concerte, proiecţii de film, festivaluri de muzică şi dans, bineînţeles, după amenajarea poieniţei din Parcul Ştefănescu. Per ansamblu, „Poiana Culturală” trebuia să fie o suită de evenimente rafinate, care să atragă public cu alte gusturi din afara Câmpulungului. Însă organizatorul acţiunilor, Liviu Iana, face şi el ce ştie şi ce poate.
Magda BĂNCESCU
