Botezul pentru Hristos. Apostolul Pavel spune în 1 Corinteni 10.2 că şi evreii au fost botezaţi. Evreul are o mare groază de botez, însă aici se spune că „toţi ai fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise”. Vorba aceasta dă botezului un înţeles nou. Ce este cu norul citim în Numeri 9.15-23: „Totdeauna era aşa: ziua norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc. Când se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi, acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel”. Pavel spune că trecerea prin Marea Roşie a fost un botez pentru evrei. Ei nu pot să primească o astfel de idee, iată însă că este scrisă în Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au fost botezaţi pentru Moise. În greceşte este aici un cuvânt pe care unii l-au tradus: „în Moise”. Este cuvântul „eis”, care arată direcţia, deci spre Moise, pentru Moise. Este însă bine tradus cum avem în traducerea de care ne folosim. Cu aceasta, apostolul vrea să spună: Făcând minunile pe care le-a făcut, Dumnezeu le-a arătat un conducător de care aveau să asculte. Norul şi marea au fost minunile lui Dumnezeu, pentru ca poporul să asculte de conducătorul pe care li l-a dat Dumnezeu.
Aşa este şi cu botezul în apă: el este pentru Hristos sau spre Hristos, adică i se dă celui botezat direcţia spre Hristos, fie când cineva este mic, fie când cineva este mare şi se botează a doua oară. Nu-L primeşti pe Domnul Isus când primeşti botezul cu apă, dar ţi se dă direcţia spre Hristos.
Părintele credincios îşi botează copiii în apă. Făcând acest lucru, el zice cu aceasta: În ce mă priveşte pe mine, ca tată, îi dau direcţia, îl pun sub direcţia sau sub stăpânirea Domnului Hristos. Dacă nu vrea să asculte de acest Conducător, Stăpân şi Mântuitor, către Care l-am îndreptat, va răspunde. Eu însă, ca tată, care am răspundere înaintea lui Dumnezeu, îi botez pentru Hristos şi le dau direcţia spre Hristos… Aşa îşi botează părintele credincios toată casa. Aceia care spun că botezul pruncilor nu este după Cuvânt îi botează la maturitate a doua oară pe aceia care au crezut. Dar cu aceasta n-au făcut altceva decât s-au botezat a doua oară pentru Hristos şi astfel au fost primiţi în adunarea care are acest lucru. Oh, această chestiune a botezului a ajuns să-i dezbine pe unii credincioşi!
Botezul pentru cei morţi. Întărind ideea învierii morţilor, apostolul spune la 1 Corinteni 15.29: „Altfel, ce vor face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?”. Botez pentru morţi! Sunt mai bine de treizeci de explicaţii asupra acestui verset. Apostolul Pavel le spune unora dintre ei: Voi ziceţi că nu mai este înviere şi totuşi vă botezaţi pentru cei morţi! Atunci, dacă cel mort nu mai învie, de ce te mai botezi pentru el?
Una dintre explicaţii este aceasta: Se întâmpla să moară cineva nebotezat, deşi crezuse în Domnul Isus şi se pregătea să fie primit în adunare, iar corintenii se temeau că din această pricină nu va avea parte cu ceilalţi. Şi atunci se boteza unul viu în locul celui mort. Cum? Cel mort era pus în pat, iar cel viu intra sub pat. Unul dintre fraţi punea mortului întrebări la care răspundea cel viu, de sub pat. Şi atunci turna apă peste cel de sus!
Veţi spune: Ce mai este şi asta? Uite aşa! Dar în ziua de astăzi nu este tot aşa? „Botează-l repede, că moare copilul nebotezat!”, se aude câteodată. Şi ce dacă moare nebotezat? Botezul nu-i adaugă şi nu-i scade nimic. El este copil, prunc nevinovat. Undeva o să ia el cunoştinţă de mântuire. Mulţi au interpretat rău botezul, la fel şi Cina Domnului.
Altă explicaţie ar fi aceasta: Unii din adunare erau omorâţi şi nu de puţine ori se întâmpla ca, fie dintre cei care-i executau, fie dintre cei care erau de faţă, unul sau altul să spună: „Şi eu sunt creştin!” Unul murea, dar altul se ridica în loc, aşa că adunarea nu se micşora. Cei ce se ridicau luau deci locul celor morţi şi în felul acesta erau botezaţi pentru ei, adică primiţi în sânul adunării în locul celor morţi.
Alţii spun că nu se boteza intrând cel viu sub pat, ci stând pe mormântul celui mort, şi se socotea botezul lui ca botezul celui mort. Este o greşeală, fără îndoială. Dar corintenii n-aveau Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum îl avem noi astăzi; abia dacă aveau Vechiul Testament, Septuaginta, în limba greacă. Cred că mai târziu corintenii se vor fi îndreptat. Fapt sigur este că ei nu înţeleseseră rostul botezului cu apă sau că îl exagerau, ca şi unii din vremea noastră.
Alţii spun că atunci când era botezat unul, primea numele unuia care murise şi astfel zicea că a fost botezat pentru el.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel.