Magda BĂNCESCU
Ca lider al unei opoziţii reduse, la şedinţele de săptămâna trecută, la patru oameni, lipsind junioara grupului PSD, Liviu Ţâroiu a avut o încercare patetică de a responsabiliza liberalii şi Evenimentul Muscelean de un eventual eşec al proiectului european al iluminatului public de un milion de euro. Oricare dintre noi îi înţelege oftica. Fostul a semnat contractul de finanţare cu trei zile înainte de alegeri, însă investiţia – prima investiţie serioasă a Câmpulungului cu fonduri UE – o implementează Elena Lasconi. Printre atâtea belele, Ţâroiu a lăsat ceva bun în urma lui: un obiectiv de utilitate publică având finanţarea asigurată. Cu condiţia ca ai noştri să se mişte repede şi, în următoarele două luni, să recruteze un operator profesionist, care să asigure întreţinerea reţelei reabilitate. Primarul care nu mai este a dat în clocot să netezească drumul firmei căreia să-i fie încredinţat sistemul de iluminat al oraşului, punând în dezbaterea vechiului Consiliu – după pierderea alegerilor – documentaţia de achiziţie. Poate nu vă dă de gândit treaba asta, dar graba lui nu credem că era dezinteresată.
Liberalii sigur n-au crezut, tocmai de aceea i-au sabotat afacerea, pasând votul următorului Consiliu. De ce este important dosarul cu cerinţe, care stă la baza achiziţiilor de servicii, de lucrări ori dotări întreprinse de autoritatea contractantă? Pentru că o firmă sau alta câştigă în funcţie de cât de bine se pliază condiţiilor din caietul de sarcini. Sau, altfel spus, dacă vrei să câştige o firmă anume, pui condiţiile pe care nu le poate îndeplini decât acea firmă, care, cu ajutorul Primăriei, scapă de concurenţă. Vorbind cinstit, în cazul în care a existat un operator agreat de fosta administraţie, tot acela are şanse maxime să câştige şi acum. Şi asta pentru că actualii aleşi au votat – mai mult ca sigur, fără să studieze cele aproape 200 de pagini – exact aceeaşi documentaţie a cărei aprobare, în ultimele zile de mandat ale lui Ţâroiu, fusese amânată, la solicitarea PNL Câmpulung, pe motiv că nu mai era treaba fostului primar şi a fostului Consiliu să pregătească licitaţia.
N-am înţeles, însă, „grohăitul” la adresa Evenimentului Muscelean, cuplat, tam-nisam, cu PNL în chestiunea zădărnicirii votului zorit în mod suspect. Despre care aveam tot dreptul să bănuim că are ceva în spate, având experienţa contractelor încredinţate de fostul Executiv aceloraşi câştigători. Pardon, am uitat că, în afară de afaceriştii din familia Răuţoiu, n-a vrut nimeni să vină la licitaţiile lui Ţâroiu. Când, la ţară, se calcă patronii pe bătături pentru contracte la un sfert din valoarea celor puse la bătaie la Câmpulung, în mandatul trecut. Şi nu e vorba numai despre cine câştigă, ci şi despre cum câştigă. Fără achiziţii la vedere, pe care nişte trepăduşi din subordinea fostului primar au “uitat” să le mai ţină. Fără documentaţii lucrate cu toată seriozitatea, care trădează fabricarea dosarelor de achiziţie prin birourile Primăriei, fără ca patronii să aibă habar de actele respective, deşi, teoretic, ele provin din partea lor. Exemplu: redacţia noastră se află în posesia unei hârtii primite chiar de la Liviu Ţâroiu – care n-avea obiceiul să citească prostiile scrise de subalterni -, potrivit căreia patronul care a pierdut licitaţia pentru reabilitarea blocului 17 reprezenta (şi) firma câştigătoare!
Mai exact, pe formularul de ofertă primit, chipurile, din partea firmei care urma să câştige selecţia, „subsemnatul” era, de fapt, contracandidatul câştigătorului. Iar perdantul, conform actului despre care vă povestim, se angaja să semneze contractul cu Primăria din partea firmei pe care o contracandidase. Document lucrat pe genunchi, de unii cu capul plin de ceaţă măsurată în grade! Aşa s-au făcut achiziţiile în perioada trecută, iar Ţâroiu se dă fată mare că, vezi Doamne, l-a învinovăţit Evenimentul Muscelean că avea interes şi la iluminatul public!
Fără a încerca o justificare din cauza greutăţii muştei azvârlite pe căciulă, ziarul nostru v-a prezentat tentativa de angajare a operatorului, pe baza condiţiilor stabilite de oamenii lui Ţâroiu, abia după şedinţa de Consiliu, în care liberalii au obţinut amânarea votului pentru care se făceau presiuni. Nu înainte de dezbatere, ca să aibă victimizatul motive să ne acuze de o oarecare influenţare a votului. Mai întâi s-a întâmplat, apoi v-am relatat. În sfârşit, nu avem pretenţii ca Ţâroiu să reţină cronologia faptelor – şi nicio altă cronologie -, conştienţi fiind că reacţia fostului primar are la bază ciuda pierderii “ciolanului”. De parcă Evenimentul Muscelean l-a îmbătat şi l-a urcat la volan, în seara aia, în care s-a cocoţat pe nişte tinere cu gura mare. Omul nu pricepe o vorbă simplă din bătrâni: ţi-ai trăit traiul, ţi-ai mâncat comisionul. Care, la un „mălai” de aproape 400 de miliarde, în banii vechi…, face să pălească de ruşine şi şofranul!
În plenul şedinţei cu iluminatul revenit pe ordinea de zi, ce să zică şi Ţâroiu? Că se câştiga o lună dacă nu băgau băţul prin gard PNL şi EM! Cu alte vorbe, pentru redarea cărora cu acurateţe n-avem de ce să irosim timpul audiind înregistrarea aceloraşi bazaconii ascultate la faţa locului. Dacă primăriţa Elena Lasconi se mişcă bine, în ritmul consacrat în primele două săptămâni de lucru, ratarea unei luni nu pune în pericol achiziţia serviciilor operatorului, care este în grafic.
Dar Ţâroiu nu suportă ideea că altcineva va fi autorul, repetăm, primului proiect serios cu bani europeni, după neinteresantele, pentru comunitate, şi mult controversatele „Schimbă-ţi viitorul!” şi GAL Câmpulung Muscel. Prin GAL tot sunt şanse să se vadă ceva măcar cu jumătate din cele 7 milioane de euro, jumătate având aceeaşi destinaţie ca în proiectul nevoiaşilor. Bani intraţi în buzunarele unor şmecheri, acoperiţi cu acte, pe care n-ai cum să-i verifici când susţin că au hrănit 20 de guri de cursanţi, momiţi cu o masă caldă ca să vină la calificare. Dacă au mâncat trei-patru, iar patronului cu cateringul i s-au achitat de cinci ori mai multe porţii? N-avem de unde să ştim, că doar n-am luat masa cu şomerii cursanţi de meserie.