Sunt oameni fără scrupule, care fac bani cu neruşinare pe seama unor oameni lipsiţi de ajutorare şi care nu vor decât să aibă parte de linişte la bătrâneţe. Vorbim despre căminele de bătrâni, un teritoriu greu de controlat, dar foarte profitabil pentru indivizi cu un simţ al afacerilor dezvoltat pe seama persoanelor vulnerabile. În ţara noastră, viaţa la azil, aşa cum sunt cunoscute centrele instituţionalizate pentru bătrâni, înseamnă, de cele mai multe ori, umilinţă, scandaluri şi un tratament pe care nu l-ai aplica nici animalelor. De aşa ceva a avut parte şi o femeie în vârstă de 70 de ani, din municipiul Câmpulung. N-a rezistat, însă, decât patru zile într-un cămin de bătrâni din Piteşti, preferând să se întoarcă acasă, chiar dacă este singură şi neajutorată.
„Ăsta e ospiciu!”
Ileana C. locuieşte în cartierul Apa Sărată, într-o căsuţă modestă. Diabetul de tip II, de care suferă de mai mulţi ani, i-a cauzat multe probleme de sănătate, cea mai dureroasă fiind faptul că şi-a pierdut aproape complet vederea. Din această cauză, traiul pentru ea a devenit un chin: se deplasează cu greutate, doar prin casă şi prin curte, în zone delimitate prin suprafeţe distincte şi pe trasee eliberate de obstacole, care i-au rămas în memorie de pe vremea când nu avea un astfel de handicap; nu poate ieşi la cumpărături, având în permanenţă nevoie de cineva care să o aprovizioneze cu cele de trebuinţă, atât alimente, cât şi medicamente, fiind suferindă şi cu inima; cu greu reuşeşte să gătească anumite feluri de mâncare, nu tocmai reuşite, iar de alte treburi casnice nici nu se pune problema. Aşa stând lucrurile, fiica sa, care din motive obiective nu poate să fie, fizic, alături de ea, fiind stabilită cu familia de ani buni în Spania, a decis să-i găsească un cămin, unde să-şi poată trăi liniştită bătrâneţea. S-a orientat asupra unui centru din Piteşti, cartierul Găvana, atrasă fiind de condiţiile afişate pe site-ul de promovare al acestuia, dar şi de preţurile nu tocmai piperate. S-a dovedit că nu a fost o alegere corectă, asta pentru că una i s-a spus şi alta a fost realitatea de la faţa locului. „M-au întrebat prima dată dacă îmi place aici şi le-am zis că nu. De ce nu vă place?, m-au întrebat. Şi eu le-am zis că ăsta nu e azil, ăsta e ospiciu. Pentru că lui fiică-mea i s-a promis că sunt cinci mese pe zi, că e un medic, că au un asistent medical, că te întreabă de vorbă… Fiica mea a stat o jumătate de zi la cabinetul medicului de familie, în Câmpulung, să ceară o schemă de tratament, dar nimeni nu m-a întrebat! Zic, uitaţi-vă, ăstea toate sunt numai acte, că mi-a zis fata să iau tot, să vadă doctorul ce boli am, sunt aşezate pachet toate. Nici n-au pus mâna pe ele!”, ne-a declarat femeia.
Patru zile de coşmar
Doar patru zile a rezistat Ileana C. la căminul pentru bătrâni din Găvana, perioadă în care a avut parte de un tratament umilitor. „Mâncarea era extraordinar de proastă. Păi, eu, cu diabet, să mănânc atâta pâine pe zi? Dimineaţa, o felie de margarină, una de icre şi una de pateu. Dimineaţa şi seara, acelaşi meniu. Eu nu am mâncat în viaţa mea atâta pateu şi atâta pâine cât am mâncat acum aici! În prima zi când m-am dus, mi-au dat seara, pe la 9, o chiftea. Dacă te străduiai, o înghiţeai dintr-o dată. Le-am spus tot ce m-a durut. Zic, mai degrabă e un lagăr de exterminare decât un azil de bătrâni şi la banii ăştia!!! Păi, merită banii pe care vi-i dăm, să ne daţi mâncarea asta, numai margarină şi pateu? Îţi dă ţie supă cu găluşte şi fidea, amestecătură rămasă de ieri, mai punea nu ştiu ce pe-acolo şi dădea ciorba aşa-zisă proaspătă. Se zice că mai are un azil tot în zona aia şi de-acolo ne-ar fi adus-o. Mâncam cu farfuria în poală, pe unde apucam, nu la sala de mese. Nu m-a dus nimeni acolo! O asistentă mi-a furat din bani, 20 de lei, şi era să rămân şi fără telefonul mobil. Îl pusesem în geantă şi nu l-am mai găsit, apoi aceeaşi asistentă a venit cu el şi mi-a spus că l-a găsit ea, după ce s-a luat de ea o colegă. M-au pus în cameră cu o femeie bolnavă de leucemie, avea sondă, făcea nevoile în cameră şi mirosea îngrozitor. Nu aveam nicio coajă de săpun, cu greu reuşeam să ajung la baie! Am stat în curent şi m-am îmbolnăvit! N-am putut să dorm noaptea… Erau şi mulţi bolnavi psihici, care aveau crize… Nu am rezistat decât patru zile şi am plecat. A venit cineva şi m-a luat. Mai bine acasă la mine!”, ne-a mai mărturisit bătrâna, cu lacrimi în ochi. Acum este bine şi aşteaptă să se mute într-o cameră pe care i-a găsit-o fiica ei, undeva, în centrul oraşului, aproape de câteva persoane care s-au oferit să o ajute.
Bătrânilor li se promit „cazare confortabilă, alimentaţie sănătoasă, servicii medicale, activităţi de recreere”
Pentru unii, camera de la azil este casa lor. Un univers plăpând, în care şi-au înghesuit toate amintirile de-o viaţă, de care se bucură, în tăcere, pentru a trece mai uşor peste greutăţile anilor bătrâneţii. În multe cămine, oamenii aşteaptă cu orele până şi o cană cu apă, fiind dispreţuiţi şi trataţi în bătaie de joc de îngrijitori, pentru care cuvântul milă nu există în dicţionar. Sunt înscrişi, formal, la un medic de familie, care nu-i vede cu lunile, deşi unii dintre ei sunt bolnavi cronici. Asta în timp ce, în mediul online, conducerile căminelor de bătrâni vin cu reclame şi oferte pompoase, care prind repede la „fraieri”.
„Cazare confortabilă, alimentaţie sănătoasă, servicii medicale, activităţi de recreere. Aici este locul în care vă veţi simţi ca acasă. Înconjurat de oameni şi personal dedicat misiunii, într-o zonă ce vă asigură liniştea. Aici veţi descoperi o dotare pentru cămin de bătrâni completă, din punct de vedere material, dar şi al personalului. Căminul este proaspăt inaugurat, clădirea şi dotările sunt noi, echiparea este conformă celor mai noi standarde în domeniu, astfel încât să vă garanteze confortul. Dispunem de personal specializat, care vă asistă non-stop, se asigură că respectaţi schema de tratament prescrisă de medic, vă ajută în activităţile de îngrijire corporală astfel încât să vă simţiţi ocrotiţi şi în siguranţă.
Condiţii de cazare
Camerele sunt echipate cu mobilier modern, televizoare LCD;
Bucătărie proprie utilată modern ce respectă standardele sanitare;
Băile sunt dotate cu cabină de duş, căzi, scaune speciale pentru baie, chiuvete şi toalete ce respectă în totalitate condiţiile igienico-sanitare;
Living special amenajat pentru desfăşurarea unor activităţi de tip ocupaţional;
Servicii de spălătorie, uscătorie şi călcătorie;
Loc pentru servit masa, dotat cu mobilier modern;
Căminul este prevăzut cu camere video pentru supraveghere non-stop;
Servicii de îngrijire personală;
Igienizare zilnică şi ori de câte ori este nevoie;
Asistenţa rezidentului deplasabil pentru nevoile fiziologice;
Asistarea şi ajutarea rezidenţilor în timpul servirii mesei;
Administrarea hranei rezidenţilor dependenţi de personal;
Curăţenia zilnică a spaţiului locativ şi dezinfectarea zilnică a grupurilor sanitare;
Servicii de coafură, frizerie, manichiură/pedichiură.
Alimentaţie
Alimentaţia persoanelor aflate în grija noastră este pregătită zilnic în bucătăria noastră, numai cu ingrediente proaspete;
Meniul zilnic constă în 3 mese de bază + 2 gustări, în acord cu patologia fiecărui asistat la recomandarea medicului;
Masa este servită în spaţiul special amenajat, persoanele nedeplasabile fiind alimentate de către personalul căminului în cameră sau la pat.
Activităţi
Organizare de mese festive cu ocazia sărbătorilor, zilelor de naştere şi onomastice;
Consiliere duhovnicească;
Plimbări în aer liber (curte-terasa)
Activităţi de tip ocupaţional, meloterapie, jocuri (puzzle, rummy)”, este oferta căminului din Găvana – Piteşti. Am solicitat, prin email, un punct de vedere al conducerii azilului de bătrâni, vizavi de cele sesizate de bătrâna din Câmpulung, însă, până la închiderea ediţiei, nu am primit niciun răspuns. În timp ce bătrânii sunt umiliţi în azile mizere, autorităţile deţin clădiri nefuncţionale cu mii de locuri de cazare, pentru care statul a cheltuit sute de miliarde de lei vechi. O realitate aberantă şi un paradox al ruşinii într-o Românie în care primează lupta pentru putere şi mai puţin omenia!
Alex BARBU