Săptămâna trecută s-a stabilit un nou record de adâncime într-o peşteră din România: – 769 metri. Au reuşit această performanţă, în Munţii Piatra Craiului, patru speologi, din Bucureşti, Argeş şi Braşov, care au fost ajutaţi în permanenţă, la „suprafaţă”, de o altă echipă, responsabilă de comunicare şi sprijin la aprovizionarea cu materiale. Până acum, cea mai adâncă peşteră explorată din România era Peştera „V5”, din platoul carstic Padiş, Munţii Apuseni: – 653 metri. Martor la această poveste extraordinară a fost jurnalistul Claudiu Loghin, care a relatat o mică parte din această aventură pe contul său de Facebook.
„Fiecare din noi a intrat în aven cu o motivaţie”
Reporter la Digi24 Braşov, Claudiu Loghin a participat, în perioada 7-11 decembrie, la o tabără de explorare în Avenul din Colţii Grindului, în Masivul Piatra Craiului. Echipa de speologi pe care a însoţit-o a reuşit să coboare, cu mari eforturi, până la 769 metri, în noaptea de duminică spre luni, înfruntând la tot pasul pericolele naturii, dar şi anxietatea indusă de spaţiile înguste. „Am avut onoarea să trăiesc pe viu un moment aparte: stabilirea unui record de adâncime, într-o peşteră din România. O simplă căutare pe internet ne indică faptul că cea mai adâncă peşteră din România este Peştera V5, din platoul carstic Padiş, Munţii Apuseni. 653 de metri adâncime. Era. Echipa de explorare din Grind a ajuns, în noaptea de duminică spre luni, la adâncimea de 769 de metri. O zi mai târziu, a fost realizată şi ridicarea topografică ce probează acest număr, minus 769. Ceea ce face ca cea mai adâncă peşteră din România să fie în Piatra Craiului. Deocamdată. Explorările continuă, în Apuseni. Şi ne bucurăm că e aşa. Dar continuă şi în Piatra Craiului. Noi am petrecut trei zile şi jumătate, în Avenul din Colţii Grindului. Am lucrat în zona neexplorată a avenului. Ne-am odihnit în bivuacul amenajat la adâncimea de 540 de metri. În aven, am fost patru speologi, din Bucureşti, Argeş şi Braşov. În refugiul de lângă intrare, au fost doi speologi, iar de sprijin la cărat materiale s-au ocupat alţi doi prieteni. Am ţinut legătura cu „suprafaţa” printr-un sistem de telefonie. Aşa că „suprafaţa” a ştiut când am plecat la explorare, când ne-am întors, când şi cât ne-am odihnit, când am cartat sectoarele proaspăt explorate, cum arată actualul punct terminus al avenului, în ce echipe am început urcarea spre ieşire şi cum merge demontarea corzilor. Fiecare din noi a intrat în aven cu o motivaţie. Niciunul nu suferă de mania recordurilor. Dar ştiţi cam ce simţi când cobori într-o verticală încă neexplorată, de peste 40 de metri? Sau când iei urma apelor, într-un canion subteran cu pereţi alb-curaţi? Sau când galeria pe care o explorezi se opreşte într-un sifon (sector complet inundat)? E reuşita tuturor speologilor care au lucrat în Grind. Care au lucrat zile la rând, la mai bine de jumătate de kilometru sub pământ, să mute stânci, cât să găsească o continuare a avenului. Care au donat sute de metri de coardă statică nou-nouţă sau care au obţinut, din sponsorizări, dispozitivele pentru fixat corzile pe stâncă. Şi a prietenului care a urcat noaptea, singur, la refugiul de suprafaţă, să ne aştepte, la ieşire. Mulţumim frumos.”, este povestea pe scurt a aventurii în Avenul Colţii Grindului, relatată de Claudiu Loghin.
Ioan Dobrescu şi I. Bostan, de la Clubul Speologic „Piatra Craiului” Câmpulung, au descoperit intrarea în aven
Potrivit Wikipedia, Avenul de sub Colţii Grindului (cunoscut şi ca Avenul din Grind, Avenul de sub Vârful Grind, Avenul de sub Hornurile Grindului) se află la 235 m sub creasta principală a masivului Psiatra Craiului. Mai exact, intrarea se află în apropierea Hornului Mic (sudic) la altitudinea de 1920 m, în bazinul de recepţie al văii Grindu (Hornurile Grindului). Între anii 1930-1985, patru alpinişti şi speologi, din generaţii diferite, şi-au închinat viaţa şi activitatea descoperirii accesului în subteranul Pietrei Craiului spre legendarul lac. Aceştia au fost: Alfred Prox în anii ’30, Walter Gutt în anii ’50, Ioan Dobrescu şi Gheorghe (Gogu) Popescu în anii ’80 şi ’90. Aceştia au polarizat în jurul lor echipe şi au cercetat sistematic potenţialele căi de acces spre sistemul subteran. În toamna anului 1985, Ioan Dobrescu şi I. Bostan de la Clubul Speologic „Piatra Craiului” din Câmpulung au descoperit intrarea în aven şi au fost convinşi că sunt în faţa unui aven deosebit. Ioan Dobrescu şi Gheorghe Popescu, ultimul de la Clubul Speologic „Z” Oradea, au organizat în zilele de 15-16 iunie 1986 explorarea în premieră a avenului. Au participat speologi de la cluburile speologice „Piatra Craiului” din Câmpulung Muscel, „Hades” Ploieşti şi „Z” Oradea. Gheorghe Popescu va atinge pentru prima oară fundul avenului la cota de minus 200 metri (cartare provizorie), găsind continuarea astupată prin prăbuşirea unui depozit uriaş de grecie de falie. Între anii 1986 – 1991, Gheorghe Popescu va organiza prima decolmatare de anvergură la o asemenea adâncime, timp de şase ani, lună de lună şi săptămână de săptămână. La finele anului 1991, deja fisuri largi suflau puternic aer, anunţând goluri subterane imense. Coloniile de lilieci cantonate ani de zile în porţiunea superioară a avenului au început deja să migreze pe fisuri spre partea inferioară a avenului. La această operaţiune gigant de decolmatare au participat o multitudine de speologi de la diverse cluburi speologice: „Hades”, din Ploieşti, „Avenul”, din Braşov, „Silex”, din Braşov, „Speo-80”, din Bucureşti, „Z” Oradea, „Carst”, din Bacău şi speologi invitaţi precum Paul Măţos de la Speo-Telex şi Teodor Negoiţă (viitor explorator arctic şi antarctic). Ioan Dobrescu va ajuta doar la construcţia de către Gheorghe Popescu în anul 1987 a refugiului speologilor la 1900 metri altitudine, iar Walter Gutt va asigura echipamente profesionale de explorare în diversele faze de decolmatare. Cele mai adânci peşteri din România explorate până în prezent sunt: Avenul de sub Colţii Grindului – Munţii Piatra Craiului (769 m); Peştera V5 (Vărăşoaia) – Munţii Apuseni (653 m); Peştera Izvorul Tăuşoarelor – Munţii Rodnei (461 m); Peştera Şura Mare – Munţii Şureanu (425 m). Potrivit statisticilor, România se află pe locul al doilea în Europa ca număr al peşterilor, unele dintre acestea fiind adevărate bijuterii ale naturii. Ama IVAN