Magda BĂNCESCU
Pentru a doua oară într-un interval de timp redus la două săptămâni, autorităţile de la Câmpulung s-au aflat în postura de a refuza o ofertă de cumpărare a unei clădiri ultracentrale. V-am spune mai multe, aşa cum v-am obişnuit la temele de interes abordate, dar, chipurile, noul Cod Administrativ le permite aleşilor să fie mai secretoşi decât erau. Din păcate, tactica „pumnului în gură”, promovată de fosta administraţie liberală, s-a amplificat în timpul lui Liviu Ţâroiu, când presa – şi nu numai – este tratată la capitolul informaţional cu „foarte puţin” spre „deloc”. Vineri după amiază, consilierii locali au dat curs unei convocări extraordinare a primarului, care avea nevoie de acceptul lor pentru două chestiuni. Prima: să transfere 72.000 lei, deşi era vorba de 90.000 lei, către noua asociaţie din fotbal. A doua: să spună că nu sunt de acord să cumpere unul dintre cele mai atractive imobile din centru, din punct de vedere al spaţiului şi terenului, cel în care funcţionează BCR. Rândurile care urmează se bazează pe ce am dedus din dialogul aproape codat al Executivului şi Legislativului, care, la dorinţa şi cerinţa lui Liviu Ţâroiu, nu trebuia să aibă loc deloc.
Din capul locului, primarul le-a cerut consilierilor confidenţialitate totală asupra subiectului, vezi Doamne, la dorinţa vânzătorului. Altfel spus, să nu care cumva vreunul dintre ei să dea hârtiile primite de la Primărie şi jurnaliştilor interesaţi de subiectul ineditei tranzacţii. Căci nu în fiecare zi afli că se scoate la vânzare o clădire de talia BCR-ului. Unul dintre cei trei membri ai opoziţiei, care respectă obiceiul de a se prezenta înjumătăţită la şedinţe, a reclamat că el n-are nimic în plus faţă de presă. Căreia i se închisese gura cu ţidula prin care municipalitatea comunica Băncii Comerciale Române că nu-şi exercită dreptul de preemţiune, întrucât construcţia pe care societatea plănuieşte s-o vândă, amplasată în situl urban „Oraşul istoric Câmpulung”, nu este monument istoric. Ţâroiu i-a informat, foarte scurt, că, după expedierea în e-mail-ul aleşilor a materialului pe sponci, a urmat şi cel extins, cu preţ şi restul detaliilor. Şi le-a cerut să nu divulge nimic din respectiva documentaţie, că e pericol de când avem un Cod Administrativ cu reguli ca pe vremea comuniştilor. Dacă unele dintre relicvele fostului regim sunt încă pe poziţii… Nu e voie să mai vorbeşti şi pace!
Iar aleşii, ascultători, i-au făcut hatârul. Totuşi, din zgârcitul schimb de replici am înţeles că preţul solicitat nu echivalează cu jupuirea pielii de pe Primărie, hardughia fiind înstrăinată cu sub 400.000 de euro fără TVA. 396.000 de euro, care, cu TVA, se ducea la 470.000 de euro. Preţul e bun la câţi metri pătraţi utili oferă clădirea destul de nouă, trainică şi suficient de spaţioasă încât să preia serviciile Primăriei „rupte” de casă, cum sunt Asistenţa Socială şi Evidenţa Persoanelor. Prima dislocată într-un imobil vechi, în care a funcţionat A.L.O.F.M., cealaltă, dosită la un parter al Poliţiei. Primarul nu este de aceeaşi părere, deşi nu mai are aceeaşi motivaţie care a ţinut în cazul fostului Restaurant „Piatra Craiului”, pe care proprietara îl vinde cu 60.000 de euro. Liviu Ţâroiu a avut atunci argumentele la el: construcţia, foarte veche, este degradată, iar bugetul local nu-şi permite consolidarea ei. Şi un al doilea motiv, care nu ştim cât corespunde realităţii, dar, dacă primarul l-a dezvăluit, înseamnă că aşa o fi: cei care sunt acolo, a spus el şi bănuim că s-a referit la deţinătorii actualului „Piatra Craiului”, vor clădirea ca să-şi deschidă un hotel. Prin urmare, n-avea sens să împiedice o iniţiativă privată, de vreme ce Primăria n-are nici idei, nici bani, nici cine ştie ce chef de muncă.
Dar când îi auzi pe primarii aceştia că n-au spaţii, nici terenuri, nici imobile, te pune pe gânduri rapiditatea cu care declină oferte precum cea primită de la BCR. În cazul acesta, nu mai stă în picioare argumentul cumpărării unui putregai, căci construcţia este solidă. Şi-apoi numai terenul în „zona zero” a oraşului face o avere. Spre deosebire de speţa „Piatra Craiului”, când Executivul doar i-a anunţat pe aleşi că s-a hotărât să nu investească în achiziţia respectivă, de data aceasta, le-a cerut acordul de a transmite băncii că nu sunt de acord să preia în proprietate, contra cost, clădirea. N-au luat, cu câţiva ani în urmă, şi Cantina ARO, prin care bate vântul?
Ţâroiu a găsit un strop de inspiraţie în relatarea noastră despre „Piatra Craiului”, din care a extras pretextul perfect pentru a nu cumpăra nici de data aceasta. Şi anume că, dacă ar avea bani, ar achiziţiona spaţiul deţinut de Tiparg la parterul Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, ca să întregească proprietatea municipiului asupra unui monument istoric. Preţul ar fi cam acelaşi, numai că Tiparg vrea aceiaşi bani pentru aproximativ 400 mp, în timp ce banca îi cere pentru o clădire în regulă.
„Neimplicarea în cumpărarea BCR-ului”, cum a numit primarul Ţâroiu chestiunea de pe ordinea de zi care trebuia să rămână sub tăcere, a stârnit ceva nostalgii liberalilor, aripa PDL, care, pentru scurt timp, în anul electoral 2011-2012, au fost mutaţi cu sediul într-un etaj al băncii, pe vremea grandomanului preşedinte de la judeţ, Mircea Andrei. Într-un fel, aveau dreptate: suma era tentantă pentru un imobil aflat la doi paşi de Primărie, care putea deveni util municipalităţii. Şi partidelor politice, a glumit un camarad al primarului, care îi vedea pe toţi reuniţi sub acelaşi acoperiş. Liviu Ţâroiu respinge vehement ideea dobândirii proprietăţii asupra sediului băncii, deoarece nu este o clădire de patrimoniu. „Doar dacă facem ceva comercial în ea”, este condiţia teoretică a edilului şef, care lasă pe altul să cumpere. Cine este acela? Primarul zice că nu ştie, însă nu l-a crezut nimeni. Căci nu s-a pomenit ca vreun primar să nu ştie tot ce mişcă în materia tranzacţiilor mari din oraşul său. Probabil, notorietatea şi potenţa financiară a eventualului cumpărător reprezintă motivul pentru care Liviu Ţâroiu bate din nou în retragere. Pe de altă parte, este adevărat şi faptul că n-are bani nici să treacă strada… până la BCR.