Afacerişti versaţi, dar naivi

Dintr-un oraş un pic mai mare decât al nostru, a sosit un bărbat plin de muşchi, de figuri şi de bani, care s-a gândit că, în urbea noastră, este locul unde să facă rost de lovele, care să-i rotunjească conturile, şi aşa destul de babane. Sosit într-o seară friguroasă, omul nostru s-a aşezat la o masă dintr-un renumit local, al cărui prag este trecut doar de oameni cu stare. Uşor, uşor, a intrat în vorbă cu câţiva clienţi, la rândul lor orăşeni potenţi financiar. Din vorbă, în vorbă a aflat bărbatul cu ce se mănâncă afacerile la picior de munte, unde, dacă eşti abil şi tare în clanţă, poţi oricând să-ţi realizezi visul. A doua zi, s-a pus afaceristul pe treabă şi, după o raită prin mai multe birouri de la diverse firme, şi-a făcut un plan de bătaie. Parfumat, aranjat la patru ace, cu o maşină „ţais”, nu i-a fost prea greu să vrăjească când pe unul, când pe altul. Tun, după tun, a făcut ce a făcut omul nostru, de le-a dat cu praf în ochi celor care, deşi se credeau mari afacerişti, rasaţi şi versaţi, au picat incredibil de uşor în plasa sa. Văzând că ţine figura, a mai încercat o strategie, care s-a dovedit excelentă, iar când s-a văzut cu sacii în căruţă, şi-a spus că este momentul să-şi facă bagajele şi să o roiască spre alte orizonturi, în căutarea unor alţi parteneri la fel de naivi. După ce a dispărut ca măgarul în ceaţă, au rămas afaceriştii cu buza umflată. De găsit, nici că l-au mai găsit. Mai mult au ginit băieţii că ţeparul ar avea ceva rude sus puse, care dacă vor să se supere, o fac atât de bine, încât s-ar putea ca totul să se transforme într-o nenorocire. Musceleanul de pe bulevard