Prezenţa maneliştilor la nunţile muscelene nu mai surprinde pe nimeni, fiind şi la noi destui bogătani cu gusturi de doi bani – şi nu numai etnici interlopi, ci şi dintre cei care se dau drept “lume bună” – care invită la evenimentele de familie astfel de “artişti”. Pe calapodul nuntaşilor, fireşte, care gustă un gen de divertisment care nu va muri, probabil, niciodată, la ce generaţii mediocre vin din spate. S-a ajuns în situaţia în care împătimiţii genului află din vreme, din gură în gură, la ce nunţi, botezuri, cumetrii din zonă vor fi aduşi un Salam, un Vijelie, vreun ţânc de Aur ori Minunat şi, fără să aibă vreo legătură cu familia care sărbătoreşte căsătoria ori botezul, plătesc darul doar ca să asiste la spectacolul maneliştilor. Aşadar, vin la nuntă ca la
concert, numai că nu plătesc bilet, ci dar. Atât de bolnavi sunt după interpreţii favoriţi, încât, ca să audă live hitul preferat o dată, de două ori, de zece ori, îşi cheltuiesc darul pe dedicaţii, rămânând ca debitul din caietul organizatorilor petrecerii să fie stins a doua zi. Cică patima manelelor l-a atins şi pe un popă local, care, la botezul unuia dintre copii, a tocmit o vedetă a genului, care obişnuia să-i cânte fostului primar de la Albeşti, la Ziua Comunei. Cum manelistul face show total, cântând de toate, fără număr şi fără bariere de stil şi repertoriu, nimeni n-a stat pe scaun la botezul popii. La final, când a tras linie slujitorul Domnului, darul a fost ca din Cornul Abundenţei revărsat. Aşa că, la ce faună aşa-zis selectă populează oraşul, aspectul e ultima lui problemă. Musceleanul de pe bulevard