Capitolul II
RELAŢIILE DINTRE SOŢI ÎN CĂMINUL CREDINŢEI
(1 Corinteni 11:3; Efeseni 5:20-23)
„Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor”, este extrema cealaltă a dragostei care trebuie să-i caracterizeze pe bărbaţi. Dragostea soţilor faţă de soţii, spre deosebire de supunerea soţiilor faţă de soţi, este cuprinsă între două repere: un reper ceresc – „ca Hristos” şi un reper omenesc – „ca pe trupurile lor”. Iar Cuvântul continuă: „cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi”. Cu cât este mai mare dragostea faţă de soţie, cu atât este mai mare iubirea faţă de sine însuşi şi invers, dacă această dragoste nu există, se va întoarce ca un bumerang asupra soţului (pentru că cel dintâi care suferă este soţul). Îţi urăşti trupul? Atunci de ce o urăşti pe ea? Dacă îţi iubeşti trupul, dacă te iubeşti pe tine însuţi, atunci binele tău este ea, pentru că ea este una cu tine şi trebuie s-o iubeşti ca pe tine însuţi! Verifică lucrul acesta! Iubeşte-o pe ea şi te vei vedea iubit pe tine însuţi cu măsura cu care o iubeşti pe ea! Dragostea de sine va căpăta un aspect cu totul nou în căsnicie, fiind dragostea faţă de soţie. Astfel, dacă vrei să fii iubit, iubeşte-ţi soţia ca pe tine însuţi!
„Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica, pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” – este o continuare remarcabilă. Acest principiu al căsniciei după voia lui Dumnezeu, „va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa”, îşi are izvorul în dragostea dintre Hristos şi Biserică, iar pe măsură ce relaţiile dintre soţi sunt respectate, în aceeaşi măsură cei doi se lipesc între ei şi se dezlipesc de alte influenţe care se pot exercita nefavorabil în viaţa de familie.
Ca un binecuvântat subiect de meditaţie spirituală, putem remarca de asemenea că respectarea relaţiilor de căsnicie, în felul cum le prezintă Cuvântul lui Dumnezeu, oferă posibilitatea pătrunderii în taina spirituală dintre Hristos şi Biserică. Această taină, greu de pătruns, cuprinde izvorul adevăratelor noastre binecuvântări din punct de vedere spiritual şi ne aduce puterea de viaţă pentru cele două îndemnuri ale Cuvântului lui Dumnezeu: „Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine şi nevasta să se teamă de bărbat”.
Referitor la aceste două aspecte, supunerea soţiei şi dragostea soţului, putem aminti câteva exemple. Un prim exemplu este negativ, şi anume cuplul Adam – Eva din prima creaţie, care, la puţin timp după ce a fost creat de Dumnezeu, a fost pus în faţa unui examen. În această încercare, femeia a fost cea dintâi care şi-a părăsit locul, acceptând un dialog cu şarpele, în urma căruia ea a căpătat ascendent asupra soţului, propunându-i să mănânce din pomul oprit. Schimbarea de ordine în viaţa de familie, deci trecerea femeii pe primul plan – femeia care nu se supune, ci care dispune – are totdeauna în spate acest dialog (sau alianţă tainică) cu şarpele. Femeia, prin şarpe, se ridică totdeauna deasupra soţului. Poate părea o exagerare, o parabolă, dar cum poate fi invers? Putem considera, oare, că un dialog cu Hristos o încuviinţează pe femeie să se ridice deasupra soţului ei? Nicidecum! Când Domnul Hristos va decide altfel, nu-i va spune ei: dă-i un îndemn soţului tău, sau „învaţă-l”, sau dă-i o dispoziţie sau apelează la sentimentele tale, ca să vezi cum te ascultă. Femeile abuzează de sentimentele lor şi de multe ori îşi subordonează soţii, dar aceasta este posibil doar prin puterea unei alianţe cu şarpele, a unui dialog cu cel rău. Aceasta este fisura prin care se strecoară cele mai mari nenorociri în cămin: un şarpe a fost introdus acolo. Când femeia este numai cu puţin mai sus decât soţu1 ei, aceasta este posibil pentru că se înalţă pe un sprijin fals, pe ascendentul oferit de şarpe.
Când femeia îşi păstrează locul ei de supunere, nu pierde niciodată, ci câştigă slavă, ca aceea pe care Hristos o dă Bisericii, mântuind-o şi slăvind-o în supunerea faţă de El. De bună seamă că în această situaţie şi soţul şi-a părăsit poziţia, căci unde era dragostea lui când ea discuta cu şarpele? Unde era dragostea care îl lipea de ea? Unde era dragostea lui care trebuia să fie atentă în aceste momente şi să-şi spună punctul de vedere? El lasă lucrurile, iar această nepăsare îl va costa şi pe el atât de mult, cum o va costa şi pe ea, căci din acel moment, pe drumul ei vor începe durerile, iar pe drumul lui vor începe blestemele pământului.
Un exemplu pozitiv, vă mărturisesc că mi-a fost greu să găsesc. Chiar dacă există situaţia Sarei, ea nu este în totul un exemplu de supunere, pentru că şi ea şi-a impus punctul de vedere faţă de soţu1 ei, sugerându-i lui Avraam ce să facă: „iată roaba mea”. Singurul exemplu pozitiv este în a doua creaţie, cuplul dintre Hristos şi Biserică. Şi el are umbrele lui, dar dacă îl priveşti în perspectiva cerească, străluceşte în desăvârşire şi este singurul exemplu pozitiv în care putem înţelege şi supunerea soţiei faţă de soţ şi dragostea soţului faţă de soţie, după modelul Capului, după modelul lui Hristos. În acest exemplu străluceşte ordinea spirituală, iar familia formată după acest exemplu este o şcoală în care se învaţă ordinea cerească, prin acceptarea lui Hristos ca reprezentant al cerului şi Cap spiritual.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424