Fetițe din Comunitatea italiană a orașului, împreună cu preotul catolic. Câmpulung, cca. 1933. Fond personal Magda Ioneci. Fotografie inedită.
Prezența comunității italiene în Câmpulung, deși numeric redusă, a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării urbane, economice și culturale a orașului, mai ales între sfârșitul secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului XX. Familii precum Morandini, De Nicolo, Mezaroba, Zanvetor, Olivotto, Riccobon sau De Bona sunt doar câteva dintre numele care au marcat prin activități de construcție, meșteșuguri și implicare civică modernizarea Câmpulungului.
Originea şi stabilirea italienilor în Câmpulung
Primele familii italiene s-au stabilit în regiunea Muscelului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Motivațiile principale au fost de natură economică: cererea de forță de muncă calificată în construcții, drumuri și lucrări publice. Mulți dintre acești imigranți proveneau din regiunile Trento, Bellunoori Friuli, zone ale Italiei cu tradiție în meșteșuguri și arhitectură.
În România, unii italieni au ajuns prin contracte guvernamentale, alții au venit pe cont propriu, atrași de oportunitățile oferite de modernizarea infrastructurii din perioada domniei lui Carol I. Autoritățile române au privit cu interes prezența meșteșugarilor și constructorilor italieni, considerându-i un model de rigoare și competență profesională. În numeroase localități de munte, inclusiv la Câmpulung, ei au devenit factori ai modernizării, aducând tehnici de construcție occidentale și o viziune arhitecturală unificatoare.
Familii de italieni: contribuţii la modernizarea oraşului
O familie de italieni. Antonio și Carolina Morandini cu primii născuți, Carlo, Giulia și Gigela (începutul anilor 1880). Reproducere din volumul „Cum am trecut prin comunism”, de Lucian Boia, 2018.
Cazul familiei Morandini este printre cele mai bine documentate. Giacomo Morandini și fiul său, Antonio, au venit în România ca antreprenori de drumuri, stabilindu-se ulterior la Câmpulung. Firma lor a participat la lucrări importante, contribuind la modernizarea rețelei de drumuri din Muscel. Casa Morandini, cunoscută și sub numele de „Casa Continentelor”, este una dintre clădirile reprezentative ale orașului, ilustrând rafinamentul arhitecturii italiene de la începutul secolului XX.
Familia De Nicolo (sau De Nicollo, în unele documente) a avut, de asemenea, un rol remarcabil în construcții civile și în realizarea unor lucrări publice. Casa De Nicolo, situată în centrul istoric al Câmpulungului, figurează în inventarele de patrimoniu ca exemplu de arhitectură eclectică de inspirație italiană. Alte nume precum Riccobon, De Bona sau Pavoni apar menționate în arhivele locale și în presa interbelică drept comercianți, meșteșugari sau antreprenori locali.
Familiile Zanvetor și Mezaroba sunt printre puținele care și-au păstrat prezența activă până în prezent. Membri ai acestora au fost implicați în activități culturale și asociative, iar în ultimii ani au contribuit la revitalizarea memoriei comunității italiene din Câmpulung.
Prin firmele și atelierele lor, familiile comunității italiene din Câmpulung au susținut nu doar economia locală, ci și o estetică urbană coerentă, bazată pe echilibru și funcționalitate.
Integrare, identitate şi moştenire culturală
Deși integrarea în mediul românesc a fost rapidă – prin căsătorii mixte, colaborări profesionale și implicare civică – italienii și-au păstrat mult timp o identitate distinctă. Ei au continuat să practice meșteșugurile tradiționale, au introdus tehnici noi în construcții și au cultivat un anumit simț estetic reflectat în detaliile decorative ale caselor și atelierelor lor. Pe măsură ce generațiile s-au succedat, limba italiană s-a pierdut treptat, dar valorile comunității – disciplina, solidaritatea și respectul pentru muncă – au rămas adânc înrădăcinate.
Casa în care a locuit, pe actuala stradă Mihai Eminescu din Câmpulung, familia de italieni Morandini. Casa este cunoscută cu numele „Casa continentelor”. Reproducere din volumul „Cum am trecut prin comunism”, de Lucian Boia, 2018.
Italienii din Câmpulung s-au integrat și în viața socială: au avut prieteni români, au participat la balurile și festivitățile locale, au susținut inițiative culturale. În perioada interbelică, unii au devenit cetățeni români, iar copiii lor au urmat școlile locale, contribuind la formarea unei generații de profesioniști bilingvi, respectați în comunitate. Moștenirea lor este vizibilă astăzi nu doar în patrimoniul material, ci și în amintirile familiilor românești care au păstrat legături de rudenie sau prietenie cu aceste familii italiene.
Comunitatea italiană din Câmpulung a fost un exemplu de integrare reușită și de contribuție semnificativă la modernizarea unei localități românești de provincie. Prin activitatea lor profesională și spiritul civic, italienii au influențat decisiv evoluția urbană, aducând cu ei valori cum ar fi rigoarea și solidaritatea. Astăzi, urmele comunității italiene pot fi văzute nu doar în arhitectura caselor, a Școlii Normale „Carol I” (astăzi Colegiu Național Pedagogic) și în documentele din arhive, ci și în memoria vie a orașului, care continuă să le recunoască rolul în formarea identității sale moderne.
Memoria contemporană
Prima Împărtășanie a fetelor din Comunitatea catolică a orașului. Câmpulung, 1940. Reproducere din volumul „Italienii din România. O istorie în imagini”, de Ioana Grosaru și Gabriela Tarabega, București, 2012.
După 1990, redescoperirea rădăcinilor italiene ale Câmpulungului a devenit o preocupare pentru istorici, arhitecți și asociații culturale. RO.AS.IT. – Asociația Italienilor din România – a inclus în programele sale evenimente dedicate comunității din Muscel, organizând expoziții, întâlniri și publicații memoriale. La acestea s-au adăugat inițiative locale, precum restaurarea caselor istorice sau culegerea de mărturii orale de la descendenți ai familiilor italiene.
În discursul identitar contemporan al Câmpulungului, moștenirea italiană ocupă un loc aparte. Ea reprezintă o punte între memoria locală și un orizont european de valori. În contextul revalorizării patrimoniului, istoria unor familii ca Morandini, Zanvetor, Olivotto, Mezaroba sau Gava (din Albeștii de Muscel) a fost evocată în volumul „Italienii din România. O istorie în imagini”, de Ioana Grosaru și Gabriela Tarabega, în presa locală, în proiecte educaționale și în manifestări culturale.
Meșterul pietrar Victor Mezaroba, la intrarea în Grădina Publică. Câmpulung, perioada interbelică.
Astfel, ceea ce a fost odinioară o comunitate mică de imigranți s-a transformat într-un simbol al deschiderii și al continuității. Într-un oraș care își caută permanent identitatea între tradiție și modernitate, prezența italiană rămâne un reper de eleganță, rigoare și creativitate europeană.