De 30 de ani, o stradă din Câmpulung – un braţ pornit din Târgoviştei, artera care urcă spre Mioarele – poartă numele profesorului Gheorghe Mitu. Dar câţi câmpulungeni cunosc amănunte despre cel care a condus Şcoala Normală în două rânduri? Graţie interviului acordat redactorilor noştri de fiica cea mică a lui Gheorghe Mitu, doamna Ileana Mitu Niţă, vă vom prezenta secvenţe mai puţin cunoscute muscelenilor despre această personalitate a învăţământului muscelean, menţinută în actualitate, din păcate, doar de denumirea tronsonului pornit de la răspântia cu drumul spre Măţău, în care a fost aşezată o troiţă.
- Ileana Mitu Niţă, despre momentul venirii sale pe lume: „Eu m-am născut chiar în şcoală, fiindcă mama n-a mai apucat să se ducă la spital”
Ideea unui interviu cu doamna Ileana Mitu Niţă ne-a fost sugerată de Ioan Crăciun, curatorul Galeriei „Arta”, care ne-a dezvăluit un detaliu inedit: fata cea mică a profesorului Gheorghe Mitu s-a născut într-o cameră a Şcolii Normale „Carol I”, mai precis în locuinţa directorului aflată în incinta instituţiei. Plăcuta noastră interlocutoare, care îşi petrece verile la Câmpulung, în casa din vecinătatea fostei Autogări a oraşului, şi-a făcut timp pentru o discuţie cu noi, pe durata căreia ne-a delectat cu povestiri din trecutul familiei sale, cu istoria celor două case de pe Bulevardul Ion Mihalache şi cu prezentarea unei mici colecţii de ceramică inspirată de „muzeul” doctorului Victor Popa.
Într-adevăr, momentul venirii pe lume a Ilenei Mitu, căsătorită Niţă, s-a consumat potrivit destăinuirii cu care Ioan Crăciun ne-a stârnit interesul unui articol pe acest subiect: în camera directorului, căci, în acele timpuri, directorul locuia în incinta şcolii, care funcţiona asemenea unei gospodării. V-am mai povestit despre ferma Şcolii Normale, care, în urmă cu mai bine de un secol, avea crescătorie de porci şi vaci, şuncărie, stupărie, brutărie, lăptărie, uscătorie de prune şi grădină de zarzavaturi. Peste tot lucrau elevii şcolii, care îşi asigurau astfel hrana din munca lor. Directorul, împreună cu familia, trăia în şcoală, pentru a supraveghea nu numai actul de învăţământ, ci şi funcţionarea anexelor: ferma, internatul, cantina etc.
„Pe vremea aceea, toţi directorii erau obligaţi să stea în şcoală. Şcoala Normală avea multe atelaje, trăsuri, gospodărie şi atunci, directorii, indiferent dacă aveau sau nu aveau casă, au trebuit să locuiască în şcoală. Eu m-am născut chiar în şcoală, fiindcă mama n-a mai apucat să se ducă la spital, m-a născut acolo.”, ne povestea doamna Ileana despre naşterea sa nu lipsită de complicaţii.
Apartamentul directorului era undeva în partea dreaptă a intrării principale în şcoală. Ileana Mitu Niţă nu are amintiri din acea perioadă, întrucât soţii Mitu n-au mai locuit acolo mult timp după mărirea familiei cu un nou membru. Tot o fetiţă, ivită în viaţa soţilor Mitu la şase ani şi jumătate distanţă de cea dintâi născută. Gheorghe Mitu şi soţia Maria, de loc din Bârlad, pe care a cunoscut-o în perioada studenţiei, au fost părinţii a două fete: Irina Ioana, născută pe 7 ianuarie 1933 şi decedată pe 8 februarie 2013, de profesie inginer constructor, şi Ileana Raluca, născută pe 25 iunie 1939. A profesat ca medic la Bucureşti.
Ileana Mitu era foarte mică atunci când a încetat al doilea mandat de director al tatălui său, dar cunoaşte apartamentul în care s-a născut, văzându-l mai târziu.
- Fiu de musceleni modeşti din Măţău, a urmat două facultăţi, devenind profesor de fizică şi chimie şi inginer chimist
Câteva referinţe despre profesorul Gheorghe Mitu, născut pe 9 iunie 1903, la Măţău, într-o familie modestă, cu şapte copii.
„Şcoala primară a urmat-o în satul natal, iar gimnaziul şi clasele liceale la Câmpulung, unde venea pe jos circa 8 kilometri, aducând cu el dârzenia şi perseverenţa băiatului sărac, doritor să înveţe carte. La îndemnul profesorilor de la liceu, părinţii au hotărât să-l trimită la Bucureşti, la studii. Aici, a urmat cursurile a două facultăţi: Facultatea de Fizică şi Chimie şi Facultatea de Chimie Industrială. În anii studenţiei s-a întreţinut singur, cu burse, dând meditaţii sau având diferite servicii. Când era student, avea serviciu şi el trimitea bani părinţilor. A devenit astfel profesor de fizică şi chimie, respectiv inginer chimist. După terminarea studiilor, s-a angajat chimist la Fabrica de Hârtie Zărneşti, dar era atras de cariera de profesor şi de meleagurile natale. A revenit definitiv la Câmpulung, în învăţământ, s-a căsătorit şi a avut două fete.”, redăm un fragment dintr-un memoriu întocmit de fiica sa.
Profesorul Gheorghe Mitu a predat Ştiinţe Fizico-Chimice la Şcoala Normală, între anii 1927-1949, la Şcoala de Arte şi Meserii, la Liceul Economic şi la Liceul „Dinicu Golescu”, timp de două decenii, de unde s-a şi pensionat. Cele două mandate de director al Şcolii Normale au fost între anii 1935-1937 şi 1939-1940. „A continuat şirul realizărilor gospodăreşti ale predecesorilor săi. Elevii şi l-au amintit ca un strălucit pedagog, preţuit şi iubit de cei cu care se purta ca un părinte, căutând să-i apropie şi să-i determine să înveţe prin convingere. Îşi prezenta subiectele, indiferent de complexitatea lor, simplu şi cu un haz care îl caracteriza. Model de punctualitate, a fost respectat şi de colegi pentru pregătirea sa profesională, dar şi pentru comportamentul său vesel, mereu însufleţind atmosfera din cancelarie cu o vorbă de duh, cu o glumă. Aşa cum mărturisea un fost elev al său, Nicolae Oprescu, în „Monografia Liceului Pedagogic Câmpulung”, „a ştiut să fie director în cabinetul directorului şi profesor în cancelaria profesorilor.”
- Casele construite de profesorul Mitu pentru fiicele sale au avut la bază planurile arhitectului Berechet
Anii 1949 şi 1950 au constituit o perioadă neagră din viaţa lui Gheorghe Mitu, arestat politic, din cauza convingerilor şi calităţii de membru al Partidului Naţional Ţărănist. „Tot atunci i-au fost naţionalizate cele două case din Câmpulung, construite pentru cele două fiice, cu mari sacrificii, cu împrumuturi de la Casa Corpului Didactic, pe care l-a achitat în 25 de ani.”, continuă memoriul care a stat la baza unei relatări incluse în cartea „Câmpulungul de altădată” (2010), autori Şerban Nicolescu, Romulus Şerb, Constantin Moise.
Profesorul Mitu, care n-a avut funcţie în partid, a pătimit din cauza relaţiei de prietenie cu profesorul Gheorghe Bâlea, liderul ţărăniştilor din oraş. „Tata a plecat cu părul negru şi s-a întors cu el complet alb. Noi nici nu ştiam pe unde e. L-am întrebat pe tata dacă l-au bătut şi nu prea voia să-mi spună. Dacă am insistat, ne-a spus: „Mie îmi mai dădeau câte o palmă, dar pe Ghiţă l-au bătut… Mama se mai ducea cu pachet… parcă la Piteşti, dar nu l-a văzut. Când nu-i primeau pachetul, era tristă mama, eram triste şi noi că n-a primit tata mâncare. Când a ieşit tata, ne-a spus că n-a primit niciodată nimic. Cei care nu primeau aveau obraz, erau mai buni decât cei care luau pachetul să-l mănânce ei. Probabil, se gândeau: du-te acasă, ca să ai ce mânca. Stăteau la puşcărie fără judecată, pe urmă, le-au făcut proces.”, relata doamna Ileana despre perioada de detenţie, care s-a întins către doi ani.
Pe 4 octombrie 1950, Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat pe Gheorghe Mitu la un an de închisoare corecţională pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Mai târziu, a fost reabilitat.
Nedreptatea pierderii celor două case l-a mâhnit până la sfârşitul vieţii, pe 9 septembrie 1979, la vârsta de 76 de ani. Casa în care locuieşte în prezent Ileana Mitu Niţă, când vine de la Bucureşti, era la stadiul „de roşu” în momentul naţionalizării, cealaltă, aflată imediat după fosta Autogară, era finalizată. „Sunt făcute după planurile arhitectului D.I. Berechet. Cealaltă casă are toate detaliile arhitecturale, conform schiţei lui Berechet.”, a continuat doamna Ileana.
Cele două construcţii se găseau în aceeaşi curte, fiind despărţite ulterior cu gard de proprietarul la care a ajuns prima dintre ele, ridicată de profesorul Mitu pentru fata cea mare. Au fost ani grei, foarte grei, cei în care familia Mitu a fost chiriaşă în propria casă, în care a rămas cu două camere. Trei aragaze în bucătărie, 12 inşi la closet… Cumplit! „Tata a făcut un credit foarte mare la Casa Corpului Didactic. Părinţii meu n-au ieşit niciodată din Câmpulung, că nu-şi permiteau.”, ne mai spunea aceasta despre sacrificiile părinţilor deposedaţi de fostul regim de rodul atâtor ani de zbatere.
- Curtea casei, o grădină
Familia Niţă nu locuieşte la Câmpulung tot timpul anului şi din cauza costurilor ridicate cu încălzirea unei locuinţe spaţioase, cu încăperi mai înalte decât cele ale apartamentelor construite în fostul regim, dar şi din cauză că oraşul nu oferă mai nimic, la capitolul evenimente, pe durata anotimpului friguros. Dar, din iunie şi până în octombrie, soţii Niţă se retrag la Câmpulung. Cine participă la acţiunile culturale de peste vară ştie că Ileana Mitu Niţă este o prezenţă constantă în publicul lansărilor de carte şi al expoziţiilor. Asta face şi la Bucureşti. „La Librăria Humanitas, în fiecare seară, sunt evenimente… aici nu ştiu de ce nici vara… am şi eu o nemulţumire: Câmpulungul n-are un bulevard pietonal.”, ne-a împărtăşit doamna Ileana această tristeţe provincială, pe care o simţim la aceeaşi intensitate. Ce rost are să stai pe bancă – şi sunt atâtea bănci pe bulevard – ca să te zdruncine motoarele turate ale maşinilor puternice şi ale motocicletelor?! Măcar la sfârşit de săptămână să se închidă circulaţiei rutiere.
Altă amărăciune: Grădina Publică nu-şi justifică titulatura de „grădină” de vreme ce n-are flori. Curtea Ilenei Mitu Niţă, în schimb, este o grădină plină de culoare de la intrare până în spatele casei. Nu ciment, nu pavele, nu bordură. Iarbă şi flori cât vezi cu ochii în generoasa incintă.
Adăugăm evocărilor trecutului şi dorinţelor prezentului ale naratoarei noastre plăcerea acesteia de a colecţiona vase ceramice, în special, inspirată de adevăratul patrimoniu din casa doctorului Victor Popa, donat Secţiei de Etnografie şi Artă Populară din Câmpulung.
- În urmă cu trei decenii, Calea Mioarelor, pe care elevul Gheorghe Mitu o cobora în opinci, către şcoală, i-a luat numele
Vom încheia această relatare dedicată profesorului Gheorghe Mitu şi fiicei sale, Ileana, cu o frântură de amintire din copilăria mezinei legată de părintele său. Simplitatea traiului de la ţară, a cărui asprime s-a simţit în greutăţile întreţinerii pe durata studiilor, a căutat s-o transmită şi copiilor săi.
„Când eram în liceu – liceul de zece clase -, în clasa a IX-a se dădeau pe puncte şi mâncarea, şi hainele şi trebuia să ai o cartelă cu puncte. Şi pe puncte s-au dat pantofi cu crep. Pantofii cu crep erau negri şi aveau o talpă ortopedică albă. Unor colege mai frumuşele le luaseră părinţii pantofi cu crep. Vin şi eu la tatăl meu şi-i spun: „Tată, eu nu mă mai duc cu ghete la şcoală. Ia-mi şi mie pantofi din aceştia.” „Tăticule, du-te în ghete! De unde aş fi avut eu ghete, că am făcut şcoala numai în opinci!” Nu mi-a luat, mi-a zis că nu-i deşteptăciunea în picioare, e la cap.”, povestea doamna Ileana această secvenţă păstrată în memorie o viaţă de om.
În 2025 se împlinesc 30 de ani de când un braţ al străzii Târgoviştei a fost denumit „Gheorghe Mitu”. „Pe acolo cobora tata în opinci la şcoală. Toţi copiii veneau pe jos. Şi toţi măţăuanii.”, a adăugat aceasta. Doamna Ileana ne-a povestit că a fost meritul lui Dragoş Băjan pentru implicarea în această iniţiativă.
„Având în vedere nenumăratele drumuri parcurse de la Măţău, localitatea de origine, la Câmpulung Muscel, Calea Mioarelor poartă numele tatălui dumneavoastră. Vă asigurăm că nu vom uita niciodată personalitatea de excepţie a tatălui dumneavoastră, profesor, diriginte şi director, al cărui nume dăinuie şi va dăinui în sufletele a zeci de generaţii de elevi care l-au iubit şi îl regretă permanent. Nu vom uita nici momentele grele ale vieţii sale, care au marcat întreaga familie, din cauza rigorilor şi abuzurilor dictaturii.”, se menţiona în adresa din 10 februarie 1995, prin care cele două fiice erau informate că o stradă din Câmpulung poartă numele tatălui lor.
„Acest lucru ne-a impresionat foarte mult.”, spunea doamna Ileana despre onorarea memoriei tatălui prin numele acordat unei străzi. Titlul de „Cetăţean de Onoare al Câmpulungului”, acordat în 2014, a venit ca o completare a recunoaşterii comunităţii, care are cu adevărat pe cine cinsti uitându-se către trecut.
Magda BĂNCESCU