„Un om poate muri, națiunile pot să se ridice și să cadă, dar o idee continuă să trăiască”. John F. Kennedy
Istoria fiecărei națiuni include momente de triumf, sărbătoare, disperare și momente de cotitură. Istoria românilor începe cu 1900 de ani în urmă și este sculptată în piatra Columnei lui Traian din Roma, comemorând războaiele dacilor. O minune a timpului său, Coloana a supraviețuit aproape intactă, ca o mărturie a identității noastre latine.
Pentru români, decembrie are o semnificație aparte. Este un timp de triumf pentru că la 1 decembrie 1918 statul român modern a ajuns la granițele sale naturale, împlinindu-și visul multisecular de a reuni toate provinciile istorice locuite de români.
1918 a fost un punct de cotitură în Europa: a adus sfârșitul Primului Război Mondial și prăbușirea a 4 imperii, s-au format 12 noi state independente, în timp ce 15 state și-au finalizat unitatea națională. Inspirat de principiul autodeterminării anunțat de președintele american Woodrow Wilson la 11 februarie 1918 („Aspirațiile naționale trebuie respectate; oamenii pot fi acum dominați și guvernați doar de propriul consimțământ. Autodeterminarea nu este o simplă expresie; este un principiu imperativ de acțiune.”), la 27 martie 1918 Basarabia (parte a Principatului Român medieval al Moldovei și anexată de Imperiul Rus în 1812) a proclamat unirea cu Regatul României. La 28 noiembrie 1918, Bucovina (parte istorică a Principatului Moldovei și atașată în 1774 Imperiului Habsburgic) a votat și ea unirea.
Apoi, la 1 decembrie 1918, românii din Transilvania, reprezentând majoritatea absolută a populației din această provincie (Fényes Elek, un statistician maghiar din secolul al XIX-lea, estima în 1842 că în populația Transilvaniei 62,3% erau români), au votat și ei unirea cu România. La 14 decembrie 1918, în fața delegației ardelene care prezentase Actul de Unire Regelui Ferdinand I al României, prim-ministrul Ion I. C. Brătianu spunea: „Vă așteptăm de 1.000 de ani și ați venit ca noi să nu mai fim separaţi niciodată.” La 15 decembrie 1918, reprezentanții sașilor transilvăneni au aprobat actul de unire, iar la 19 februarie 1919 baronul Joseph Fay, vorbind în Parlamentul de la București în numele poporului secui care locuiește în Transilvania, și-a exprimat sprijinul pentru unirea cu Regatul României. A fost împlinirea Marii Uniri, iar 1 Decembrie este acum Ziua Națională a României.
Un moment de disperare a venit la 30 decembrie 1947, când regele Mihai a fost forțat să abdice, iar în următorii 42 de ani țara a fost inclusă în blocul comunist. Un alt punct de cotitură a avut loc la 22 decembrie 1989, când o revoltă generală a dărâmat regimul comunist și țara a revenit la democrație. După Revoluţia din decembrie 1989, România a avut ca prioritate fundamentală integrarea în structurile europene şi euro-atlantice. A aderat la Consiliul Europei în octombrie 1993, iar la NATO în martie 2004. La 17 decembrie 2004, la reuniunea Consiliului European de la Bruxelles, România și-a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană, deschizând astfel calea pentru aderarea la UE la 1 ianuarie 2007.
Sărbătorind Ziua Națională, ne amintim că idealul unității naționale a fost alimentat de lupta unui lung șir de generații: de la unirea celor trei Principate Române realizată de Mihai Viteazul în 1600, până la generarea Revoluției din 1848 – cu Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza și Avram Iancu (prin Legea 223/2023, 2024 a fost proclamat „Anul Avram Iancu”) -, la Unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, apoi la declararea independenței de către ministrul român de externe Mihail Kogălniceanu la 9 mai 1877 („Suntem independenți, suntem autosuficienți ca națiune!”) care a marcat începutul Războiului de Independență, până la Primul Război Mondial la care România a participat cu 800.000 de soldați de partea Antantei și 335.706 dintre ei au plătit prețul final (și-au pierdut viața și 130.000 de civili români), culminând cu Marea Unire din 1 decembrie 1918.
Pentru același ideal de reunificare, România a participat la cel de-al Doilea Război Mondial, atât în campaniile militare de Est, cât și de Vest. Cifrele oficiale prezentate de delegația României la Conferința de Pace de la Paris din 1946 arată că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial armata română a pierdut 794.562 de soldați (ucişi, răniți sau dispăruți), în timp ce 64.000 de civili români au murit și ei. 538.500 de soldați români au luptat împotriva Axei, o contribuție situând România pe locul patru, după URSS, SUA și Marea Britanie în victoria împotriva fascismului. Alți 5.205 de români au murit sau au fost răniți în timpul Revoluției din decembrie 1989. România Democrată a fost construită pe sacrificiul lor.
Începând cu 1992, la fiecare patru-cinci ani, decembrie este o perioadă de politică în România, din cauza alegerilor parlamentare și prezidențiale. În 2024, alegerile pentru Parlament au loc pe 1 decembrie, al doilea tur al alegerilor prezidențiale este pe 8 decembrie, iar transferul noului Președinte va avea loc pe 22 decembrie, aceeași zi în care în urmă cu 35 de ani Revoluția comunistă declanșată la București. Istoria se joacă uneori cu numerele.
Decembrie are o semnificație deosebită în egală măsură pentru cooperarea internațională. La 10 decembrie 1948 Adunarea Generală a Națiunilor Unite a proclamat Declarația Universală a Drepturilor Omului, la 14 decembrie 1955 România a devenit membră a Națiunilor Unite, iar în luna decembrie au fost adoptate câteva convenții importante ale ONU: 10 decembrie 1982 – ONU Convenția privind dreptul mării; 13 decembrie 2006 – Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități; 12 decembrie 2015 – Acordul de la Paris, un tratat internațional obligatoriu din punct de vedere juridic al cărui scop este să mențină „creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 grade Celsius peste nivelurile preindustriale”. La Consiliul Europei, Convenția Culturală Europeană a fost adoptată la 19 decembrie 1954, cu scopul „de a dezvolta înțelegerea reciprocă între popoarele Europei și aprecierea reciprocă a diversității lor culturale”.
Dar decembrie este și vremea sărbătoririi Crăciunului, iar puține alte națiuni păstrează nealterate tradiții străvechi fascinante, venite din negura vremurilor, așa cum fac românii de 19 secole, de când Sfântul Apostol Andrei a venit pe teritoriul actual al României și a convertit strămoșii noștri la creștinism.
Profesorul Yuval Noah Harari (autorul cărții „Homo Deus: A Brief History Tomorrow”) susține că: „Promovarea intereselor naționale necesită atât patriotism, cât și cooperare globală, iar între cele două concepte nu există nicio contradicție. Naționalismul înseamnă să-ți iubești compatrioții. Și în secolul XXI, pentru a proteja siguranța și viitorul compatrioților tăi, trebuie să cooperezi cu străinii. Deci, în secolul XXI, naționaliștii buni trebuie să fie și globaliști. Globalismul înseamnă un angajament față de unele reguli globale. Reguli care nu neagă unicitatea fiecărei națiuni, ci doar reglementează relațiile dintre națiuni.”
România este al șaselea stat membru ca mărime din UE, în ceea ce privește dimensiunea geografică și populația, al zecelea în NATO și un contributor semnificativ la securitatea colectivă a Alianței Nord-Atlantice. Este un spațiu de prosperitate care inspiră încredere. Henry Kissinger a spus odată: „Nici o politică externă – oricât de ingenioasă ar fi – nu are nicio șansă de succes dacă se naște în mintea câtorva și se poartă în inimile nimănui”. Cuvintele lui exprimă același adevăr astăzi ca atunci când au fost rostite. Odată cu multiplicarea și interconectarea provocărilor internaționale, configurația politicii externe a României se bazează pe triada formată din apartenența sa la UE și NATO și parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, concomitent cu promovarea stabilității și securității regionale și globale, respectul și sprijinul pentru dreptul internațional, drepturile omului și multilateralismul eficient. Este o politică externă de consens național, previzibilă, coerentă, ancorată în valori și idei democratice, pentru că mai puternică decât armele sau banii este puterea ideilor.
La mulți ani de Zi Națională României și tuturor românilor, oriunde s-ar afla!
Strasbourg, 1 decembrie 2024
Dr. Ion I. Jinga