Pe Bulevardul Ion Mihalache, la pasarela care leagă această arteră cu strada Nicolae Bălcescu, acolo unde altădată se aruncau resturi menajere, au fost abandonate, de câteva zile, două pisici – o mamă și puiul ei. De această dată, nu a fost vorba de gunoaie. A fost vorba de două ființe vii, aruncate de cineva care a ales, pur și simplu, să le scoată din spațiul lor și să le lase în voia întâmplării.
Pentru cele două pisici, locul nu oferea nici siguranță, nici hrană, nici adăpost. Puiul era foarte mic, bolnav, iar zona, în permanență tranzitată de mașini și expusă câinilor vagabonzi, nu i-ar fi oferit nicio șansă pe termen lung.
- Elena Loredana Vlad: „A fost o întreagă poveste să le luăm, fiindcă mămica a fost foarte agresivă. A muşcat-o pe prietena mea, care într-un final a ajuns la spital”
Seara târziu, după orele de program, Elena Loredana Vlad – consilier pe gestionarea animalelor în cadrul Primăriei Câmpulung și voluntar implicat în salvarea animalelor de foarte mulți ani – a mers împreună cu o prietenă să caute pisicile. Erau deja cunoscute în zonă de câteva zile. „A fost o întreagă poveste să le luăm, fiindcă mămica a fost foarte agresivă. A muşcat-o pe prietena mea, care într-un final a ajuns la spital, fiindcă i-a spart o venă. Eu sunt zgâriată pe mâini, dar am reuşit să le prindem după vreo oră şi ceva.”, a povestit Elena Vlad.
Puiul avea puroi la ochi. A fost tratat imediat, chiar acolo, pe loc. „I-am administrat ser fiziologic şi după ce i-am deschis ochii, fugea printre maşini. Serul l-am avut la mine. Eu tot timpul umblu cu câte ceva în geantă pentru ele, fiindcă găsim zilnic cazuri. Este oraşul plin.”.
După prinderea pisicilor, Elena Vlad a plecat acasă să aducă o cușcă, apoi a sunat la Adăpostul de Câini „Smeura” din Pitești și s-a rugat să i se permită predarea animalelor. A fost acceptată, deși era foarte târziu şi nu mai rămăsese decât paznicul. „Mămica a intrat în cușcă, dar puiul a scăpat. Ne-am mai chinuit o oră pe sub maşini ca să-l prindem din nou.”. Drumul până la Pitești a durat destul de mult. „Am ajuns în jurul orei 23.00 şi ne-am întors la 2.45 dimineaţa. De obicei este aglomerat, mai stai şi la poartă până faci fişele, te întreabă unde au fost găsiţi, aşa cum este procedura. Adăpostul este situat în cartierul Trivale, apoi se merge pe un drum de ţară aproximativ 15 minute.”.
La „Smeura”, pisicile au fost primite, cazate, și urmează să fie tratate, deparazitate, vaccinate, iar la vârsta potrivită, mămica va fi sterilizată. Dacă totul decurge bine, vor fi postate pentru adopție. „Eu, cam de trei ori pe săptămână, mă duc de fiecare dată când găsesc cazuri precum căţei călcaţi de maşină. Mă sună noaptea diverse persoane dacă pot să ajung. Mă duc, mă implic.”, a mai spus Elena Vlad.
- Elena Vlad, despre un caz de care s-a ocupat la Rotunda: „Probabil că nişte copii i-au băgat o petardă în fund la un pisoi. I-a zburat coada, era plin de infecţie”
Cu o zi înainte, salvase o altă femelă cu pui de la Rotunda. „Acolo este o doamnă, dar nu-i ştiu numele, fiindcă locatarii nu vor să-mi spună. Pisica a fătat pe trotuar şi a bătut-o cu pietre. Se ridica un metru şi cădea. Am luat-o la mine acasă, am îngrijit-o şi a ajuns la adăpost cu pisoii, pentru că necesită tratament şi îngrijiri medicale.”.
Pe lângă pisicile abandonate, multe în stare gravă, există și animale bătute sau mutilate intenționat. Un caz șocant a fost cel al unui pisoi găsit înainte de Crăciun, tot la Rotunda. „Probabil că nişte copii i-au băgat o petardă în fund. I-a zburat coada, era plin de infecţie. De o săptămână era aşa şi nimeni nu făcea nimic pentru el. Am lăsat şi cumpărături şi tot, l-am luat în braţe. Niciun cabinet nu era deschis. Cei de la „Smeura” m-au ajutat, ca de fiecare dată.”, a povestit Elena Vlad.
Pe parcursul unui singur an, aceasta a salvat peste o sută de femele cu pui de pe stradă. „Puii sunt abandonaţi în tomberon, în pungi, în cutii. Îi iau de lângă mame. Foarte rar sunt abandonaţi cu mămicile. Am biberonat foarte mulţi, asta este cea mai grea luptă, când vine puiul fără mămică.”.
- Lunar, la Câmpulung, se organizează campanii gratuite de microcipare şi sterilizare a animalelor de companie
Adăpostul de la Smeura oferă condiții decente: 24 de camere, încălzire iarna, hrană, îngrijire veterinară. Dar nu este o soluție ideală. „Unii mor, mai ales cei abandonaţi de stăpâni. Fac depresie, nu mai mănâncă. Au fost cazuri în care au murit aşa. Sau când adăpostul este supraplin, se muşcă între ei.”, a spus Elena Vlad.
Aceasta încearcă mai întâi să găsească adopții directe, dar, uneori, animalele ajung tot înapoi în stradă. „Sterilizează, microcipează, vaccinează, şi apoi, după două-trei luni, oamenii îi abandonează din nou. De aceea, cei de la adăpost sunt mai rezervaţi cu adopţiile în România.”.
În cadrul Primăriei Câmpulung, consiliera se ocupă şi de sterilizările gratuite, desfăşurate în colaborare cu Adăpostul de Câini „Smeura”. „Încerc să informez oamenii, să le spun că trebuie să microcipeze, să sterilizeze animalele. Scrie clar că este gratis. Trebuie doar să ai bunăvoinţă.”.
După program, în fiecare zi, hrănește zeci de pisici din cartierul Vișoi și alte zone. Când are timp și posibilitate, merge pe teren. „Nu se face totul peste noapte. Sunt mii de cazuri. Oamenii trebuie să înţeleagă că e mai uşor să sterilizezi decât să ignori.”.
De multe ori, animalele nu mor imediat după ce sunt lovite de mașini, ci zac în stare de șoc, în drum, așteptând un ajutor care nu vine, dar asta nu înseamnă neapărat că au fost lovite grav, iar oamenii ar trebui să înţeleagă că i-ar putea salva dacă, măcar, îi iau din drum pentru a nu fi călcaţi de alte maşini. „Am salvat căţei călcaţi, maltrataţi, bătuţi, pisici cu ochii scoşi, cozi smulse, picioare rupte. Operaţiile sunt costisitoare. Ultima a fost 5.000 de lei. Dar măcar a scăpat de pericole.”.
Într-un oraș în care cei care abandonează par să fie mai mulți decât cei care salvează, munca Elenei Loredana Vlad este, cel puțin pentru moment, singura punte între viață și moarte pentru multe animale de pe stradă. Deocamdată, cele două pisici de la pasarelă sunt în siguranță. Dar altele le vor lua locul. Și tot acolo vor fi, probabil, și mâinile care le vor scoate din iarbă. Dacă va mai avea cine. Dacă va mai fi timp.
Robert Adrian ŞTEFAN
