Terenul de fotbal din comuna Stâlpeni, unde echipa locală, Forestierul, îşi disputa partidele din campionatul judeţean sau Divizia C (Liga 3), a devenit istorie! Suprafaţa de joc a fost desfiinţată şi cultivată cu porumb, lucru neîngăduit de Legea Sportului, dar tolerat de autorităţile locale.
Forestierul Stâlpeni, 50 de ani de activitate fotbalistică
Stadionul „Forestierul” din Stâlpeni, cândva un adevărat „ centru social al activităților sportive și locul unde s-au realizat performanțe care au pus comuna pe harta fotbalului românesc și internațional”, după cum precizează publicaţia locală Gazeta Stâlpeni, a fost construit în anul 1954, an în care fabrica de prelucrare a lemnului (IFIL) din localitate, care a susţinut financiar echipa de fotbal de-a lungul anilor, a dobândit terenul necesar de la statul român. Iniţial, echipa s-a numit Avântul Stâlpeni, iar în anul 1960, după promovarea din campionatul raional în cel regional, împreună cu Progresul Băiculeşti, devine Forestierul Stâlpeni. În anul 1971, echipa musceleană îşi face intrarea în fotbalul internaţional după ce întâlneşte, acasă, formaţia bulgară Virar Slaviano Pleven, scorul final fiind 4-4. Tot de la Gazeta Stâlpeni aflăm că „între 1971 și 1975, Forestierul joacă mai multe meciuri în Bulgaria, în localitățile Plevna, Milcovița și Guliant și primeșe vizita acestora acasă, la Stâlpeni. După anul 1990, Forestierul câștigă de două ori titlul de campioană județeană, ultimul în 1998, an în care accede în urma unui baraj cu „Petrolul” Roata de Jos, campioana din Giurgiu, în Divizia C. Din cauza condițiilor economice care au afectat fabrica de prelucrare a lemnului din Stâlpeni, „Forestierul” își încheie activitatea sportivă în 2002, după 50 de ani de performanță fotbalistică la nivel județean, național și internațional. Din cauza falimentului, Stadionul „Forestierul” a făcut subiectul masei credale a insolvenței fabricii din Stâlpeni și a intrat în posesia celor care l-au câștigat la licitație.”
S-a încălcat legea
Aşadar fotbalul moare la Stâlpeni odată cu fabrica din care a prins viaţă, iar terenul de joc a fost vândut succesiv, ajungând în proprietatea unei persoane care a decis să îl desființeze și să cultive porumb. Ce au făcut autorităţile locale pentru a împiedica acest lucru? Absolut nimic, chiar dacă s-a încălcat Legea Sportului, care prevede, printre altele, că bazele sportive nu pot fi transformate în teren arabil. „Schimbarea destinaţiei sau desfiinţarea unor baze sportive aparţinând domeniului public ori privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se va putea face numai prin hotărâre a Guvernului şi cu construirea prealabilă a altor baze sportive similare celor desfiinţate”, se arată în actul normativ. În plus, legea mai spune că ”autorităţile administraţiei publice şi societăţile comerciale care au dobândit sau deţin baze şi/sau instalaţii sportive sunt obligate să păstreze destinaţia acestora şi să le menţină în stare de funcţionare.” N. Manole
