Pe 2 iunie 1860 pictorul Gheorghe Tattarescu adresa o scrisoare Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice din București prin care își exprima intenția și disponibilitatea de „a face o călătorie artistică pe la toate mănăstirile din ţară, pământene sau închinate, mari şi mici, spre a copia tot ce se va găsi antic, costume, portrete, datine, căci timpul şi neîngrijirea le distrug”.
Ministrul Vasile Boerescu a aprobat proiectul novator al pictorului Gheorghe Tattarescu și, după ce acesta a primit delegaţia oficială pentru o călătorie prin județele Muscel, Argeș și Vâlcea în vederea alcătuirii unui “Album naţional” ce urma să fie ulterior cromolitografiat, şi-a început investigaţiile în vara anului 1860 cu judeţul Muscel.
Foto: Gheorghe Tattarescu, „Țărancă din Câmpulung”, ulei pe pânză. Tablou expus la cea de-a doua „Expoziție a artiștilor în viață”, București, 1868. Muzeul Național de Artă a României, București.
În cele trei județe din Muntenia, Tattarescu a realizat 36 de desene, în majoritate peisaje, care aveau în centru monumente istorice. Desenele au vizat schitul Mărculești – Flămânda şi clopotniţa mânăstirii Negru-Vodă din Câmpulung, cetatea lui Vlad Ţepeş de la Căpăţâneni, ruinele bisericii Sân-Nicoară și biserica episcopală din Curtea de Argeş, mănăstirea Cozia și schitul Cornetu de pe malul Oltului.
Printre obiectele desenate de Gheorghe Tattarescu se numără pocalul dăruit de Matei Basarab mânăstirii Negru-Vodă din Câmpulung, cerceii şi salba Sfintei Filofteia de la Curtea de Argeş ori icoana şi potirul de la acelaşi lăcaş. Totodată, Tattarescu a realizat şi portretele ctitorilor unor biserici: Mircea cel Bătrân şi fiul acestuia, Mihail, Neagoe Basarab, Radu Negru şi Doamna Ana, Radu de la Afumaţi şi Doamna Ruxandra, Matei Basarab etc.
A doua „Expoziţie a artiştilor în viaţă” (1868)
Foto: Gheorghe Tattarescu, „Țăran din Câmpulung”, ulei pe pânză. Tablou expus la cea de-a doua „Expoziție a artiștilor în viață”, București, 1868. Muzeul Național de Artă a României, București.
Prima „Expoziție a artiștilor în viață” avusese loc la București în 1865. Potrivit regulamentului din decembrie 1864, cea de-a doua „Expoziție a artiștilor în viață” ar fi trebuit să se organizeze la Iași, în 1866. Însă, în urma înștiințării lui Gheorghe Panaiteanu-Bagdasare, directorul școlii de artă ieșene și cel care se ocupa de eveniment, cum că pentru a doua „Expoziție” fuseseră înscrise doar trei lucrări de pictură și câteva desene și fotografii, s-a luat decizia ca manifestarea să nu mai aibă loc. Așa încât cea de-a doua „Expoziție a artiștilor în viață” va fi deschisă tot la București, în 1868.
Foto: Pictorul Gheorghe Tattarescu (1820-1894). Fotografie de Carol Popp de Szathmari, Biblioteca Academiei Române.
Și de această dată pictorul Theodor Aman s-a ocupat de organizarea „Expoziției”. Potrivit istoricului de artă Adrian-Silvan Ionescu (așa cum scrie în volumul „Mișcarea artistică oficială din România secolului al XIX-lea”, unde ne oferă detalii ale desfășurării „Expoziției”), se pare că nici la București „Expoziția” nu s-a bucurat de participarea așteptată. Faptul că nu existau încă suficienți artiști i-a determinat pe organizatori să accepte și amatori.
Mișcarea artistică din România se manifesta încă timid și, în ciuda exprimărilor entuziaste din presă, care numeau evenimentul „Salon”, nu se putea ca „Expoziția” bucureșteană să se compare cu manifestările de gen din statele occidentale cu tradiție în acest sens. Era, însă, un demers aflat la început, operă de pionierat a primei generații de artiști români formați în Occident sau la cele două școli de artă autohtone recent înființate, care, în ciuda stângăciilor inerente oricărui debut, merita apreciat.
Foto: Gheorghe Tattarescu, „Peștera Dâmbovicioara”, ulei pe pânză. Tablou expus la cea de-a doua „Expoziție a artiștilor în viață”, București, 1868. Muzeul Municipiului București.
„Expoziția artiștilor în viață” din 1868 avea să înregistreze și situații mai puțin plăcute la capitolul recompense. Întrucât expuneau cam aceiași artiști care participaseră și la prima „Expoziţie” (cea din 1865), mulți dintre ei, deși au fost nominalizați pentru medalii și mențiuni, nu au putut beneficia de ele, întrucât aceleași medalii le câștigaseră deja la anterioara manifestare și nu aveau dreptul să le primească din nou, conform regulamentului. A fost și cazul lui Theodor Aman, care, neîntrunind voturile pentru Medalia de Onoare, va fi ales pentru Medalia clasa I. Juriul a hotărât însă, drept compensație, ca să-i fie achiziționate pentru Pinacotecă trei lucrări: „Horă de peste Olt”, „Mihai Viteazul contemplând capul lui Andrei Bathory” și „Lăpușneanu arătând soției sale capetele boierilor uciși”.
Foto: Gheorghe Tattarescu, „Țărancă din Vlașca”, ulei pe pânză. Tablou expus la cea de-a doua „Expoziție a artiștilor în viață”, București, 1868. Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, Bacău.
***
La cea de-a doua „Expoziție a artiștilor în viață” (1868) din București, Gheorghe Tattarescu a prezentat, alături de alte tablouri, trei lucrări inspirate din zona Muscelului: „Peștera Dâmbovicioara”, „Țăran din Câmpulung” și „Țărancă din Câmpulung”. La această expoziție, pictorul a obținut Medalia clasa a II-a pentru tabloul „Portretul lui Emanuel Bacaloglu”.
Alături de Gheorghe Tattarescu, au mai fost prezenți în „Expoziție” pe simeze: Theodor Aman, care din nou se detașa drept cel mai bun pictor al momentului, Henri Trenk, Carol Szathmary, Constantin Lecca, Constantin I. Stăncescu, Mihail Ștefănescu, Mihail Dan și câțiva artiști mai tineri, precum câmpulungeanul Iacovache Constantinescu și Dimitrie Teodorescu.