„Ilie Tonghioiu, Câmpulung, furnizor brevetat al Curţii Princiare Române, premiat la diferite expoziţiuni din ţară şi străinătate cu cinci medalii de aur, opt de argint, două de bronz, diferite diplome de onoare, şapte cruci de merit şi o stea.” Astfel se recomanda într-una dintre publicaţiile centrale, în anul 1902, fabricantul câmpulungean de costume populare. Ilie Tonghioiu a fost un nume arhicunoscut în epocă, buna reputaţie, confirmată de premiile internaţionale şi naţionale cu care era răsplătită măiestria portului tradiţional fabricat în atelierul propriu, impunându-l între artizanii agreaţi de Reginele Elisabeta şi Maria. Presa naţională, atentă la evenimentele de la Casa Regală a României, relata că Alteţa Sa Principesa de coroană Maria apela la serviciile lui Ilie Tonghioiu atunci când avea invitate de rang princiar din afara ţării, care îşi doreau straie ca ale ei. Cu ajutorul scrierilor din ziarele de acum mai bine de un secol şi al amănuntelor aflate de la nepoata sa, doamna profesoară Lavinia Bădulescu, vom contura povestea unui excelent promotor al Câmpulungului în lume prin intermediul iilor, fotelor, maramelor produse în atelierul propriu din Schei.
- Fabricantul de costume tradiţionale avea atelierul în Schei, iar magazinul, în clădirea „Materna” de pe Bulevardul „Pardon”
În 1902, de când datează anunţul din deschiderea articolului, prin care Ilie Tonghioiu îşi promova afacerea de familie în presa centrală, atelierul său căpătase deja notorietate. Din reclama de acum 123 de ani aflăm şi ce fabrica vestitul producător şi comerciant local, nelipsit la târgurile bucureştene: „Vechiul şi cunoscutul atelier de ţesătorie naţională Ilie Tonghioiu, Câmpulung (…). Asortat cu tot felul de lucruri ca: kilimuri, pânzeturi de borangic, cuverturi de mese cu fir, stofe de mobile şi diferite lucruri de artă, ce aparţin industriei casnice. Primesc orice comandă atingătoare în această branşă, cu preţurile cele mai convenabile.”
Despre Ilie Tonghioiu au scris şi cronicarii locali Dumitru Baciu şi Aurică Smaranda, de la care avem câteva mărturii preţioase despre trecerea prin această lume a fabricantului de port tradiţional, care îşi crease o clientelă formată din toate categoriile sociale, de la femeile locului, până la aristocraţia bucureşteană. „În clădirea în care se află azi un magazin „Materna” se găsea altădată magazinul de artizanat al lui Ilie Tonghioiu, unde se vindeau cele mai frumoase costume naţionale cu specific muscelean, precum şi alte produse lucrate de măiestrele mâini ale femeilor din Muscel.”, consemna memorialistul Dumitru Baciu.
De altfel, două construcţii de pe bulevard au fost ridicate de el, ca zestre pentru una dintre fiice. La fel, casa din Schei, în care locuieşte în prezent profesoara Lavinia Bădulescu. Pentru o altă soră a mamei sale a fost edificată o altă clădire foarte frumoasă lângă Casa Nanilor. O a patra vilă construită de bunicul ei, de inspiraţie brâncovenească, este în vecinătatea Grădinii Publice, pe strada Nicolae Iorga, pentru o altă fiică.
Casa în care a funcţionat atelierul de producţie era în Schei, pe partea dreapta de mers către strada Traian. Pe locul ei, în dreptul semaforului, a fost edificată o clădire la al cărei parter funcţionează, de mai mult timp, o frizerie. O ştie tot câmpulungeanul, fiind poziţionată la intrarea pe podul Turn, lângă parcul de la Jandarmi. „În aceeaşi curte era casa noastră, a mamei, primită de zestre.”, a precizat plăcuta noastră interlocutoare, prof. Lavinia Bădulescu.
- Cele cinci fiice au moştenit frumuseţea fizică a tatălui
Înalt, bine legat, blond, cu ochi albaştri, tenul alb şi trăsături fine ale fizionomiei, Ilie Tonghioiu a fost un bărbat arătos, mărturie fiind unica fotografie rămasă la Câmpulung, cea de pe monumentul funerar din Cimitirul Grui, unde îşi doarme eternitatea alături de soţie.
Câmpulungean get-beget, Ilie Cristea Tonghioiu s-a născut în anul 1864 şi s-a stins în 1947, la vârsta de 83 de ani. Soţia Maria (1869-1954), câmpulungeancă şi ea, i-a supravieţuit şapte ani, decedând la 85 de ani. Era o frumuseţe de femeie, destoinică şi puternică, fiind nevoie să preia conducerea atelierului şi responsabilitatea lucrătoarelor în anii războiului, care i-au ţinut soţul departe de casă.
Au avut zece copii. Cele cinci fete, blonde, cu ochi albaştri, au moştenit frumuseţea fizică a tatălui. Dintre cei cinci băieţi au rămas în viaţă doi, însă ei n-au continuat îndeletnicirea tatălui. Fetele, care erau absolvente de liceu la acea vreme, s-au căsătorit şi s-au aşezat la casele lor. Ca o paranteză, nepoata acestora, Lavinia Bădulescu, s-a născut la Iaşi, întrucât tatăl ei, de profesie prim-procuror, era detaşat cu serviciul în această parte a ţării.
- Premii internaţionale şi naţionale obţinute de Ilie Tonghioiu
„La Expoziţia Generală din Bucureşti, din 1906, cel mai mare premiu oferit de juriu expozanţilor l-a primit Ilie Tonghioiu din Scheiul Câmpulungului, pentru exponatul „Costume naţionale din Muscel”, premiu compus din „Diploma de Onoare” şi „Medalia de Aur”.”, menţiona Aurică Smaranda, în lucrarea „Strada Venus, nr.8”, generos în relatări despre locul de obârşie şi despre scheienii săi. La acelaşi eveniment, colecţia de distincţii a lui Ilie Tonghioiu s-a îmbogăţit cu o medalie de aur cu diplomă specială, acordate pentru confecţiile şi ţesăturile naţionale executate în atelierul său.
Nepoata sa, prof. Lavinia Bădulescu, ne-a prezentat palmaresul bunicului matern concretizat în distincţiile obţinute: trei medalii acordate în anul 1897, două la expoziţia-concurs de la Marsilia şi una la expoziţia de la Paris; două medalii în anul 1898, la Expoziţia Internaţională Comerţ şi Artă Industrială de la Lyon; o medalie la Expoziţia Universală Internaţională din Franţa; o medalie în anul 1903, la Expoziţia de la Târgul Moşilor din Bucureşti; o medalie în anul 1904, la Expoziţia Anuală de la Târgul Moşilor din Bucureşti; două medalii în anul 1906, la Expoziţia Generală Română din Bucureşti; o medalie acordată de Republica Cehă, la evenimentul „National Heritage” (Podul Karlov); medalia „Piastre de Commerce” acordată în anul 1908 de Indochina Franceză; medalie pentru participarea, în intervalul 11 septembrie – 2 octombrie 1921, la Expoziţia şi Târgul de Mostre ale Industriei Româneşti, din Bucureşti.
„Tezaurul” de familie, format din medalii de diferite dimensiuni, o cruce şi o cununiţă cu frunze de stejar, plus o distincţie de veteran de război în perioada 1941-1945, în total 17 piese, sunt dovada muncii de-o viaţă, în care Ilie Tonghioiu a pus pasiune şi devotament. N-a mai trăit decât doi ani după război, doi ani grei, cu naţionalizare, anchete, boală şi chinuri care i-au grăbit sfârşitul. „Ultima perioadă a vieţii bunicului meu a fost cumplit de grea.”, spunea prof. Lavinia Bădulescu.
- La Târgul Moşilor, Regina Elisabeta a cumpărat de mai multe ori costume naţionale de la Ilie Tonghioiu
Numele lui Ilie Tonghioiu a apărut frecvent în presa centrală, în decursul a 21 de ani, ceea ce nu este puţin lucru, fiind vorba despre un om care n-a deţinut vreo funcţie în politica ori administraţia locală sau centrală. Fabricantul câmpulungean a stârnit interesul gazetarilor datorită realizărilor profesionale, care l-au propulsat în preferinţele reginelor României.
Cea mai veche menţionare în presă a numelui lui Ilie Tonghioiu am găsit-o în ziarul „Universul”, în luna mai a anului 1900. „Principii moştenitori Ferdinand şi Maria, însoţiţi de auguştii lor copii, au fost, ieri dimineaţă, prin Târgul Moşilor, de au târguit diferite obiecte, între care şi o fotă de la domnul Ilie Tonghioiu, din Câmpulung, pe care au dat 100 lei.”
În 1903, „Adevărul” scria despre diploma şi medalia de argint oferite lui Ilie Tonghioiu la Târgul Moşilor din Bucureşti, pentru „ţesături fine şi ţesături groase”. În acel an, potrivit ziarului „Voinţa Naţională”, medalia de aur nu a fost acordată. Câmpulungeanul a fost prezent şi la ediţia următoare a târgului vizitat de Rege şi Regină, Principele Ferdinand, Principesa Maria şi micii principi Carol şi Elisabeta. În 1904, „Universul” scria că Suverana a cumpărat de la Ilie Tonghioiu un frumos costum ţărănesc de Banat.
În 1905, „Dimineaţa” şi „Adevărul” menţionau diploma de onoare primită de câmpulungean, la acelaşi eveniment, pentru lucrări de industrie casnică şi broderie naţională. În 1906, aceleaşi publicaţii relatau despre vizionarea de către Rege şi Regină a pavilionului industriei casnice naţionale de la Expoziţiunea Generală Română. În cadrul acestui pavilion a fost reprezentată şi secţia lui Ilie Tonghioiu, de la care Regina a cumpărat un costum naţional.
Foarte interesantă şi ştirea din ziarul „Dimineaţa”, din toamna anului 1911, intitulată „Principii de Wied în ţară”: „Câmpulung, 29 septembrie. Azi au trecut prin oraşul nostru, venind de la Curtea de Argeş, principele şi principesele de Wied, însoţiţi de doamna Bengescu, domnişoara Stoicescu şi de domnul Tzigara Samurcaş. După ce s-au oprit puţin la atelierul de ţesătorie al domnului Ilie Tonghioiu, unde au făcut oarecare cumpărături, distinşii călători au continuat drumul prin Nămăeşti, Rucăr şi Giuvala, spre Sinaia.”
Iată o relatare şi mai atractivă, apărută în „Foaia Poporului”, în anul 1911: „Cum e cinstit portul nostru naţional. În castelul regesc de la Sinaia, România, petrec ca oaspeţi două principese germane cu numele Betheim. Văzând frumoasele haine ţărăneşti, cu care se îmbracă Principesa de coroană Maria a României, au dorit foarte să aibă şi ele aşa nişte haine. Numaidecât a fost chemat domnul Ilie Tonghioiu, cunoscutul măiestru de cusături şi ţesături naţionale din Câmpulung. Acesta a adus mai multe rânduri de haine, din care principesele germane s-au grăbit să aleagă câteva din cele ce erau lucrate după modele mai vechi.”
O prezentare asemănătoare a acestui eveniment am găsit în „Gazeta Transilvaniei”, sub titlul „Aprecierea costumelor româneşti”: „Alteţele lor Principesele de Betheim şi-au exprimat dorinţa de a-şi procura costume româneşti la fel cu cele purtate de A.S. Regală Principesa Maria. În acest scop a fost chemat la Sinaia domnul Ilie Tonghioiu, cunoscutul maestru de cusături naţionale din Câmpulung, care de mult timp furnizează Curtea noastră Regală. Colecţia adusă de domnul Tonghioiu a fost mult admirată de Principesele de Betheim, care s-au grăbit a-şi cumpăra câteva costume vechi. Pe lângă Alteţele Lor au mai cumpărat costume româneşti şi doamnele general Perticari şi Crisoloveni.”
În 1913, Ilie Tonghioiu a primit din partea Regelui medalia Meritul Comercial şi Industrial clasa a II-a. Iar în 1924, „Argus” şi „Timpul Bukarest” relatau despre medalia de aur conferită acestuia la Expoziţia Comunală de Joia Moşilor a cărei inaugurare a avut loc în prezenţa Regelui şi a Familiei Regale. Încheiem această relatare dedicată unei personalităţi a Câmpulungului cu menţiunea de pe placa funerară din Cimitirul Schei: „Tonghioiu Cristea Ilie, Chevalier de la Légion d’Honneur”.
Magda BĂNCESCU