Gheorghe Tattarescu – „Flămânda văzută după râu, partea miazăzi. Câmpulung-Muscel”, 1860. Muzeul Național de Artă al României – București, cabinetul de Desene și Gravuri. Desenul înfățișează prima construcție, între 1765 și 1873, a schitului Mărculești-Flămânda.
„Să ne urcăm la Flămânda, de unde Câmpulungul are o vedere încântătoare; şi pe când urcăm dealul acesta, repaosându-ne din când în când, subt arborii fructiferi ce-i acopere sânul graţios, ca un păr blond umerii unei cochete, să cercetăm istoria acestei coline romantice, tripedul musei poetice şi istorice.
Astă movilă, coronată de o bisericuţă de stilul grec, ce pare o cetate de apărare a Câmpulungului, are doi naşi: pe Negru-Vodă, fondatorul Câmpulungului, şi pe Hagi Marcu Rosset, fondatorul schitului acestuia; acela o numi Flămânda; acesta, schitul Mărculeşti. Flămânda intră în domeniul tradiţiei, Mărculeşti, în domeniul istoriei; tradiţia, cu toate astea, a predominat, şi colina noastră conservă şi azi numele de Flămânda”, scria în notă romantică, specifică perioadei, C. D. Aricescu în al doilea volum al monografiei „Istoria Câmpulungului, prima rezidență a României” (1855-1856).
Tot în această perioadă, francezul Théodore Margot ne lăsa în cartea „O viatorie în cele șaptesprezece districte ale României” (1859) prima descriere pe care un călător străin o face vechiului schit Mărculești – Flămânda din Câmpulung:
„Măţău este un frumos deal acoperit ca plăcute ogrăzi, sădite de arbori roditori ce dau tot felul de fructe minunate şi mai cu seamă prea gustoase. Acest deal se întinde peste toată partea cea orientală a oraşului Câmpulung, dincolo de gârla sau râul ce trece pe lângă el. Acolo se vede şi o frumoasă mănăstire, numită Flămânda. Această mănăstire are o minunată privire şi domină tot oraşul şi o parte din ţinut, este ocolită de grădini desfătătoare, cu avute ogrăzi şi livezi înflorite. Aproape se află un ecou care repetă de mai multe ori sunetele vocei. Mai sus se începe Muscelul ce-şi dă numirea districtului”.
- Petre Ispirescu vine în vilegiatură la Câmpulung
Culegătorul-tipograf Petre Ispirescu ajunsese la vârsta de 54 de ani și mai avea doar trei ani din viață când, în iulie 1884, a plecat din București pentru a petrece o vacanță la Câmpulung. Folcloristul, urmând obiceiul aristocrației timpului (fără ca el să facă parte în vreun fel din această aristocrație, ba chiar dimpotrivă!) se „refugia” din Bucureștiul încins de căldura lunii lui Cuptor, căutând o oază de răcoare în orașul de la poalele Carpaților. Astfel, pe 10 iulie 1884, Petre Ispirescu pleca din București cu trenul de 9 dimineața și ajungea la Pitești, de unde lua apoi mai departe o trăsură, de vreme ce nu era încă dată în folosință calea ferată până la Câmpulung. Seara, la ora 9 și jumătate, trăgea în gazdă la preotul Nicolae Diaconescu de pe ulița Gruiului.
Biserica Flămânda din Câmpulung, prima construcție. Fotografie de Carol Popp de Szathmari în albumul „România”, 1867. Colecția Bibliotecii Naționale a Suediei, Stockholm.
În perioada imediat următoare (începuse la Câmpulung bâlciul de Sfântul Ilie), Petre Ispirescu a explorat orașul și împrejurimile lui, iar într-una dintre zile a suit pe dealul Flămânda, pentru a vedea biserica de aici și a admira panorama orașului. Vechea construcție a bisericii Mărculești-Flămânda, ridicată în 1765 (surprinsă în 1860 de penelul pictorului Gheorghe Tattarescu, iar în 1867 într-o fotografie a lui Carol Popp de Szathmari), se ruinase după un veac de la fondare.
Însă, pe același loc, începuse în 1873 o nouă construcție a bisericii Flămânda, care nu putuse fi terminată la venirea lui Petre Ispirescu în Câmpulung, de vreme ce și aceasta se ruinase foarte rapid, așa cum remarca C. D. Aricescu într-o poezie compusă în 1878: „D-un grilaj împrejmuită, prelucrat cu măiestrie,/S-a ridicat o zidire fără gust și simetrie,/Care crapă fără veste, pân-a nu fi terminată,/Și astăzi creasta Flămândei este o ruină toată”.
- Biserica Flămânda în descrierea lui Petre Ispirescu (1884)
În această stare deloc încurajatoare trebuie să fi găsit Petre Ispirescu biserica Flămânda în excursia de o zi făcută pe dealul de la marginea orașului Câmpulung. Iată ce scrie acesta:
„În aceeaşi zi [21 iulie 1884] am prânzit într-un fel de chioşc clădit din frunzari pe cursul apei Râului Târgului, aproape de mănăstire [mănăstirea „Câmpulung”, astăzi „Negru-Vodă”, n. n.].
Vâjâitul morilor din apropiere, murmurul apei ce trecea pe sub acest chioşc, te face să mănânci mai cu poftă! Acest chioşc era rădicat vremelnic, numai pentru bâlciul de Sfântul Ilie, ce se face la Câmpulung în tot anul, cum ar fi Moşii în Bucureşti.
După ce am mâncat, am trecut podul cel lung făcut peste râu şi am luat drumul către Flămânda.
Biserica Flămânda din Câmpulung, prima construcție. Fotograf necunoscut, an neprecizat. Fototeca Ortodoxiei Românești.
Flămânda este o mică mănăstire pe vârful unui deluleţ în marginea Câmpulungului, de ceea parte de râu. Ce va fi fost în vechime, nu ştiu. Dară ştiu, după cum mi s-a spus, că aci a fost închis Ienăchiţă Văcărescu poetul, de către fanarioţi, pentru gândurile lui patriotice.
Urcându-te pe deal, ca să ajungi la mănăstire, pe coastă la dreapta, pe o întindere deloc îngrădită, este cimitirul papistaşilor şi al protestanţilor. După cum se vede, pare a fi înfiinţat din nou. Sau că morminte sunt puţine, unde nici streini nu sunt mulţi la Câmpulung.
În vârful dealului, dacă ajungi, stai şi te miri ce fel de mănăstire să fie asta! Acolo nu se vede nici urmă de locuinţă omenească. Nici chilii de călugări, nici nimic.
Biserica se vede ridicată în locul celei vechi, însă neisprăvită, se zice că a luat-o prin licitaţie un meşter ca s-o facă; însă înşelându-se la preţ, a făcut-o până unde i-au ajuns banii ce au fost luați. Se zice iar că meşterul n-a făcut-o după contract, că nu e destul de trainic lucrată. Pentru aceasta fu tras în judecată; meşterul a pierdut la judecată, dar e sărac, nu poate să o isprăvească după cum le-a fost vorba, şi lucrul stă baltă.
Prinde orbul, scoate-i ochii.
Clopotniţa s-a părăginit şi dânsa. Nu va trece mult şi o vei vedea şi pe dânsa o grămăjuie de dărâmături, precum a şi început.
O cruce de piatră ce era acolo lângă clopotniţă s-a rupt în două, partea de d-asupra a căzut cu capul în jos, aşa că nu se ştie ce este scris pe dânsa. Pe trunchi, care mai stă în sus, am putut citi lămurit numele lui Leon-Vodă. Ce o fi zicând mai la vale nu ştiu, fiind acoperit de partea căzută de d-asupra.
Ar fi bine, socotesc eu, să fie ridicată şi să se dea în stampă scrisoarea întreagă de pe cruce, spre ştiinţa tuturor.
Fiul meu, George, s-a atârnat ca maimuţele de grinzi, de ziduri, şi s-a urcat tocmai la clopote, care mai stau atârnate la locul lor, a bălăngănit niţel cu ele, apoi s-a dat jos.
Dacă n-ai ce vedea mai deosebit ceva pe acest deal, apoi eşti răsplătit cu vederea cea frumoasă asupra Câmpulungului şi a prejmetelor.
Vezi Câmpulungul întinzându-se d-a lungul râului, cu cele trei uliţi ale lui, căci trei uliţi are Câmpulungul, lungi ca şi dânsul, din cap până în cap. Aceste uliţi sunt străbătute de alte uliţi lăturaşe ce leagă între ele uliţele cele mari.
E frumos să vezi Câmpulungul de aici, oraş cu mulţimea lui de biserici, şi încins de Râul Târgului. O panoramă dintre cele mai încântătoare!”
- Reclădirea bisericii Flămânda
La scurt timp după acest moment descris de Petre Ispirescu, între anii 1886 – 1890 a fost realizată reclădirea bisericii Flămânda (a doua construcție). Pe o placă încastrată în zidul bisericii, se menționa:
„… La 1873 s-a pus piatra fundamentală de dl Ion Iancu, primarul orașului Câmpulung, și terminând-o de zid și crăpând, s-a întrerupt lucrarea 13 ani, devenind o ruină. La 1886, dl Istrate Rizeanu, primarul orașului, prin îndemnul bunului său simț și cu votul unanim al domnilor consilieri locali (…), începând iarăși lucrarea, neîntrerupând-o și terminându-se la 1890, februarie 20, în zilele Măriei Sale Regelui Carol I și arhipăstoratul mitropolitului primat D. D. Iosif Gheorghian, s-a sfințit la 19 august 1890 de Ionichentie Ploeșteanu, vicarul Sfintei Mitropolii. Constantin Stănciulescu, preot local. Pictor Belizarie”, scrie preotul Ioan Răuțescu în lucrarea sa „Câmpulung-Muscel. Monografie istorică” (1943):
Biserica Flămânda din Câmpulung, a doua construcție,1893. Fotografie de Ioan Niculescu în albumul „Monumente istorice ale României. Tipuri din județele Argeș și Muscel. Anul 1893”. Colecția Academiei Române.
Nici această a doua construcție (reclădită) a bisericii Flămânda nu a fost una trainică, pentru că zidurile au crăpat în repetate rânduri, iar cutremurul din 1940 a adâncit și mai mult aceste crăpături. Amenințată cu prăbușirea, biserica a fost închisă și apoi demolată. În locul ei, s-a ridicat între 1938 și 1940 a treia construcție a bisericii Flămânda, după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino și cu cheltuiala filantropului Gheorghe Ștefănescu (spre pomenirea fiicei sale Margareta, care murise pe 24 septembrie 1936 într-un accident rutier). Numită și „Biserica miresei”, această construcție dăinuie și astăzi.
Notă:
Însemnările despre Câmpulung și biserica Flămânda ale lui Petre Ispirescu, grupate sub titlul „Din poveştile unchiaşului sfătos. Schiţă de călătorie”, au apărut în „Revista literară” din Bucureşti, lunile iulie-august-septembrie 1885. Semnat „Petre Ispirescu, culegător-tipograf”
Textul s-a reprodus după Petre Ispirescu, „Snoave sau poveşti populare”, vol. II, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988.