În primăvara anului 1928, cele mai importante publicaţii centrale relatau despre darul făcut de musceleni primului patriarh al României: o vilă în comuna Dragoslavele. În luna aprilie a acelui an, a avut loc în Muscel ceremonia de predare a cheilor vilei patriarhului Miron Cristea, care, cu doi ani înainte, alesese acest loc minunat pentru a-i fi reşedinţă de odihnă pe perioada verii. „I.P.S. Patriarh şi membru în Înalta Regenţă, dr. Miron Cristea, cetăţean al Muscelului” titrau ziarele în urmă cu 97 de ani, cu ocazia evenimentului de înmânare a cheilor vilei viitorului proprietar.
- Comuna Dragoslavele, aleasă reședință patriarhală de vară
În vara anului 1926, Patriarhul Miron Cristea a ales comuna Dragoslavele drept reşedinţă patriarhală de vară. În luna iulie a acestui an, acesta a venit într-o vizită în mai multe localităţi din Muscel, oprindu-se la Schitu Goleşti, la Apa Sărată, unde a vizitat biserica şi gospodăria personală a preotului Nicolae Mănescu, la Mănăstirea „Negru Vodă” și Seminarul Orfanilor de Război, interesându-se de lucrările pentru extinderea acestei școli.
„După o mică gustare luată în casa protoiereului, a plecat la Dragoslavele.”, scria ”Cuvântul”, în 1926. ”În Dragoslavele, Patriarhul a vizitat biserica fondată de Grigore Ghica, Cimitirele Eroilor din această comună, cum și lanțul de vile ale familiei ing. Dima, oprindu-se mai ales asupra vilei de peste râu, pe care I.P.S. Sa s-a hotărât s-o cumpere pentru reședința sa de vară.”
Reîntors în oraș, a inspectat Bisericile Sfânta Marina, Domnească și Sfântul Nicolae Târg. ”Cu ocazia acestei inspecții, Patriarhul a distins pe venerabilul preot econom I. Rizescu proprio motto cu rangul de protopop, dându-i brâu roșu. La orele cinci după amiaza, în saloanele Primăriei, a avut loc o recepție, la care au luat parte toate notabilitățile orașului. La orele șase, Patriarhul a plecat spre Brașov. În trecere a vizitat Mănăstirea de maici Nămăești și biserica din Rucăr, rămânând impresionat de frumusețea tâmplei de la vechea Biserică Sărindar din București, care se află aici.”
La finalul articolului este inserată decizia luată pe plan local, de a i se dărui mai-marelui Bisericii Ortodoxe Române vila din Dragoslavele. “Din inițiativa domnilor C. Iacomin, prefect, I. Nicolau, primar, C. Ballan, consilier de Curte, preot N. Proca, protoiereu, N. Nicolau, fost prefect, se va lansa o colectă publică, pentru ca cetățenii să ofere în dar vila ing. Dima Înaltului Ierarh ca omagiu pentru dragostea ce și-a arătat, alegând Muscelul ca reședință patriarhală de vară. Comitetul face un apel călduros către toți muscelenii, rugându-i să subscrie cu orice sumă pentru realizarea darului propus.”
- ”Muscelenii donează I.P.S. Sale o frumoasă vilă la Dragoslavele”
În primăvara anului 1928, darul s-a înfăptuit. Ce pregătiri s-au făcut pentru primirea înaltului oaspete! „Străzile din oraş şi tot întinsul drumului prin satele pe unde urma să treacă cortegiul erau ticsite de lume. Majoritatea clădirilor erau împodobite cu steaguri şi chilimuri româneşti.”, descria atmosfera acelei zile de aprilie „Universul”.
Sub titlul ”O sărbătoare pe plaiurile Muscelului. Înaltul Regent, Patriarhul Miron Cristea, cetățean muscelean”, ”Curentul” relata despre evenimentul în cadrul căruia a avut loc gestul simbolic al predării cheilor vilei.
”Câmpulung, 19 (n.r. aprilie 1928). Ieri s-a făcut cu deosebit fast predarea cheilor vilei cumpărată de musceleni în Dragoslavele I.P.S.S. Patriarhului Miron Cristea. La ora 11, I.P.S.S., însoțit de preotul Eugen Bărbulescu și domnul Nicu Nicolau, prefectul județului, străbat străzile orașului și descind la preotul N. Proca, protoiereul județului, unde se servește un ceai.
Sosirea la Dragoslavele
Sursa foto: Turism în Muscel
La ora 11.50, convoiul de automobile stopează la liziera de Nord a comunei Dragoslavele. Aici, Înaltul Oaspete este întâmpinat cu tradiționala pâine și sare. Pe ambele margini ale drumului este încolonată întreaga populație a comunei, apoi se găsesc notabilitățile județului civile și militare, Seminarul Orfanilor de Război, școlile, Societatea Corală Dragoslavele, preoții etc. Onorurile sunt date de o companie din Regimentul 30 Infanterie cu muzică și drapel. Sanctitatea sa binecuvântează poporul din pieptul căruia se înalță urale nesfârșite, trece podul peste Dâmbovița și urcă drumeagul ce duce șerpuit la vilă.
Cuvântările
După ce toată asistența ia loc în fața și în cerdacul vilei, cel dintâi ia cuvântul domnul prefect al județului, Nicu Nicolau.
Domnul Nicu Nicolau: ”Noi, muscelenii, ne simțim veseli că I.P.S. Voastră s-a coborât în mijlocul nostru, spre a sălășlui cu noi. Încă de acum şase ani, noi, muscelenii, am fost adânc mângâiaţi de dragostea ce ne-aţi arătat-o cu înfiinţarea Seminarului şi binefacerile ce au urmat la orice prilej. Am aflat că aţi ales şi aţi dori să aveţi un loc de odihnă. Cu toată dragostea curată, ne-am străduit ca un omagiu şi prinos de recunoştinţă să vă prezentăm o casă modestă, departe de a fi ceea ce s-ar cuveni Înălţimii Voastre, dar v-o dăm cu voioşie şi inimă curată, în care veţi găsi şi linişte, şi mulţumire sufletească, şi iubire nesăbuită.
Îngăduiţi-mi, I.P.S. Stăpâne, să vă înmânez cheile şi documentele de proprietate ale darului nostru, urându-vă să-l stăpâniţi sănătoşi, voi care aţi dat cea mai mare pildă de unire sufletească a românilor, că aţi contopit Topliţa ardeleană cu plaiurile muscelene. Gestul Sanctităţii Voastre fie, deci, pildă vie pentru toţi care simt româneşte.”
Cuvântarea Patriarhului Regent
„Îmi tresaltă inima de bucurie când văd în jurul meu numai români neaoşi în pitorescul port tradiţional românesc, veseli şi voioşi, şi vă înţeleg, căci şi eu sunt fiu de ţăran şi din mijlocul poporului m-am ridicat. Bătrânii mei voiau să mă aibă în jurul lor la coarnele plugului, ca singurul urmaş de parte bărbătească. Voia lui Dumnezeu a făcut, însă, să mă jertfesc călugăriei şi prin muncă să mă pună în fruntea Ţării.
Am fost muncitor şi răsplata a fost nemăsurat de mare, că m-a ridicat de la opincile şi straiele ţărăneşti până la cârja patriarhală. Voia lui Dumnezeu a mai făcut ca pe umerii mei bătrâni şi slabi să se mai pună încă o grea sarcină, aceea de Regent. În toată viaţa mea am fost călăuzit, însă, de două lucruri pe care vi le spun şi vouă şi vă cer cu insistenţă să le transferaţi urmaşilor voştri: munca fără preget în slujba neamului şi cinstea în interesele superioare spre binele ţării.
Sursa foto: Ziarul Lumina
După atâta muncă am ajuns să capăt oboseala. Străbătând ţara cruciş şi curmeziş, Dumnezeu a făcut să mă leg de acest petecuţ de pământ, alegându-l ca loc de odihnă bătrâneţilor mele, căci am văzut aici un popor cu tradiţii vechi, păstrate cu sfinţenie, cu suflet curat şi port neaoş ţărănesc.
Când stau în acest cerdac, îmi aduc aminte de cerdacul casei părinteşti şi, cu toate că acesta este al unui adevărat palat, dragostea cu care mă îmbrăţişaţi leagă amintirile cu prezentul. Doresc ca pe cum domnul prefect mi-a încredinţat aceste chei, aşa şi Cel de Sus să găsească cheile cu care se poate descuia poarta inimilor voastre.
Mă mulţumesc de darul vostru şi vă rog ca, împreună cu mine, să strigăm: „Trăiască România noastră!”
Plecarea
După ce s-au vizitat vila şi împrejurimile, I.P.S. Sa a părăsit Dragoslavele şi a prânzit la domnul prefect Nicolau în Câmpulung. După masă, noul cetăţean al Muscelului a vizitat Biserica Domnească „Negru Vodă”, unde a rezolvat în bine diferendul ce se ivise între enoriaşii acestei biserici şi Seminarul Orfanilor.”
Astfel, cel dintâi om al Bisericii Ortodoxe Române a luat sub înalta sa ocrotire satul muscelean. În 1926, când patriarhul şi-a ales reşedinţa de vară în comuna Dragoslavele, intenţiile erau de înfiinţare a unui azil pentru preoţii bătrâni, fără familie.