Dacă, în drum spre Braşov, opriţi în parcarea de pe marginea DN 73, deasupra ruinelor Cetăţii Oratea, veţi observa şantierul instalat de câteva luni în vale. Pare de necrezut imaginea agitaţiei pozitive care a cuprins vestigiile datând din secolele XIII-XV, întrucât prioritare sunt drumurile, reţelele de utilităţi, podurile, locurile de joacă, clădirile publice. Primăria Dâmbovicioara caută, de mulţi ani, resurse financiare pentru a renova obiectivul care, pus în valoare şi promovat corespunzător, ar constitui o motivaţie în plus pentru vizitatori să zăbovească la Dâmbovicioara. Statutul de staţiune turistică de interes naţional ar fi trebuit să cântărească mai mult în atragerea de fonduri nerambursabile şi pentru acest tip de investiţie, dar, deocamdată, doar Ministerul Culturii a acordat o finanţare, insuficientă pentru ambiţiile autorităţilor locale de la Dâmbovicioara de a reconstitui cât se poate de mult din ansamblul istoric încadrat în categoria A. Categoria A este cea mai importantă, aici fiind incluse monumentele istorice de valoare naţională sau universală.
- Proiectul Dâmbovicioarei, primul acceptat la finanţare. Proiectul Sighişoarei, admis numai după contestaţie
Primăria Dâmbovicioara, cu proiectul privitor la ruinele Cetăţii Oratea, deschide lista celor şase iniţiative, plus două acceptate în urma contestaţiilor, admise la finanţare din fondul „Timbrul Monumentelor Istorice”, sesiunea octombrie – decembrie 2023, Sub-programul „Intervenţii de urgenţă (ante şi post dezastru)”. „Timbrul Monumentelor Istorice” este un program de finanţare al Ministerului Culturii, prin Institutul Naţional al Patrimoniului.
Ce este interesant şi, totodată, un motiv de mândrie pentru musceleni: propunerea autorităţilor dâmboviciorene, Cetatea Oratea, a obţinut cel mai mare punctaj dintre cele opt proiecte candidate la acest tip de sprijin financiar, poziţionându-se înaintea unui obiectiv cu reputaţie istorică şi turistică, recunoscută şi la nivel internaţional, nu numai naţional: Ansamblul de fortificaţii al Parohiei Evanghelice Sighişoara, care cuprinde: intrarea fortificată, Turnul cu ceas, Turnul tăbăcarilor, Turnul cositorarilor, Turnul frânghierilor, Turnul măcelarilor, Bastionul Castaldo, Turnul cojocarilor, Turnul croitorilor, Turnul cizmarilor, Turnul fierarilor, curtinele. Proiectul de la Sighişoara a fost acceptat numai după contestaţie.
Ne întoarcem la demersul dâmboviciorean, care s-a concretizat într-un şantier pentru repararea parţială a cetăţii. Ceea ce se vede din parcarea de pe marginea DN 73 în vale reprezintă „Intervenţii de urgenţă prin lucrări de consolidare şi conservare primară pentru ruinele Cetăţii Oratea”, denumirea proiectului finanţat de I.N.P., instituţia Ministerului Culturii.
- În 2008, consilierii s-au opus predării amplasamentului în vederea întreprinderii lucrărilor
Investiţia de la Dâmbovicioara are un istoric birocratic zbuciumat, care a început în urmă cu mai bine de 17 ani. Iniţial, Consiliul Judeţean s-a angajat să reabiliteze Cetatea Oratea şi s-o includă în circuitul turistic, angajament năruit din lipsa fondurilor. Şi atunci, ca şi acum, planurile nu se limitau la resturile de ziduri care se văd din zona înaltă a drumului naţional, ci prevedeau execuţia unei căi de acces de la şoseaua care străbate localitatea, deschiderea unui şantier arheologic şi înfiinţarea de spaţii de vânzare pentru producătorii tradiţionali din Muscel.
După ce a picat obligaţia asumată de CJ Argeş, Primăria Dâmbovicioara a preluat ea iniţiativa punerii în practică a proiectului. Se întâmpla în anul 2008, când a întâmpinat o nouă piedică: s-au opus consilierii locali de la acel moment! Dumitru Secăreanu ne povestea, în urmă cu câteva luni, că avea avizele necesare ca să demareze investiţia într-un sit protejat, dar s-a lovit de blocajul apărut, culmea, din cauza Consiliului Local. Ca să înţelegeţi cât de îngust gândesc unii ajunşi, din greşeală, în fruntea unei comunităţi, era pregătit inclusiv procesul verbal de predare-primire a amplasamentului, care, însă, nu şi-a produs efectele, existând o opoziţie categorică a consilierilor locali.
Şi s-a dus a doua oportunitate de a întreprinde o lucrare salvatoare.
- Lucrarea din prezent reprezintă, financiar vorbind, aproape un sfert din valoarea proiectului de anvergură
În urmă cu un an, după cum relatam mai înainte, Primăria Dâmbovicioara a devenit beneficiara susţinerii financiare a Ministerului Culturii, dar numai pentru o primă intervenţie din cadrul unui proiect complex, de anvergură, cifrat la aproximativ 22,5 milioane de lei. Ceea ce se întreprinde în prezent constituie, după cum punctam, „intervenţii de urgenţă” asupra ruinelor Cetăţii Oratea, derulate de societatea Troia Premium Construct SRL, din Bucureşti, la o valoare a contractului de 595.000 lei. Este costul „lucrărilor de consolidare şi conservare primară a monumentelor istorice”, titulatura achiziţiei întreprinse de Primăria Dâmbovicioara în primăvara acestui an. În luna aprilie, mai precis.
A fost realizat şi un drum de acces către zona şantierului. Cât despre intervenţia asupra cetăţii pe vechiul ei postament – stânca masivă pe care a fost construită -, aceasta constă în aşezarea pietrelor aşa cum au fost înainte de degradarea ei. Pe partea cealaltă sunt prevăzute săpături arheologice. În acel spaţiu, care, în vechime, avea destinaţia de vamă, legătura dintre Transilvania şi Ţara Românească se realiza prin intermediul unui pod rulant. Săpăturile în coastă, pentru care Primăria Dâmbovicioara este pregătită cu avizele cerute de lege, permit refacerea acelui drum medieval. De realizarea studiului arheologic s-a ocupat Universitatea Naţională de Ştiinţă şi Tehnologie Politehnică Bucureşti, ale cărei servicii au fost contractate de administraţia musceleană în luna mai a acestui an, la preţul de 42.840 lei.
Proiectul din care face parte această primă etapă prevede, aşadar, şi refacerea drumului medieval, care poartă încă urmele carelor, prin castrul din spatele cetăţii, plus extinderea parcării de pe Drumul Naţional 73. Potrivit edilului, parcarea va avea 140 de locuri de staţionare, loc special destinat autobuzelor şi panouri inteligente pe care se vor afişa locurile disponibile, precum şi un lift care va coborî vizitatorii pe o distanţă de 10 m, de unde vor fi preluaţi şi duşi la Cetatea Oratea.
- Primele săpături arheologice au fost întreprinse în 1905
Potrivit paginii proiectului, „complexul istoric al Cetăţii Oratea se află în stadiu de ruină, în stare avansată şi continuă de degradare. Ansamblul monument de categorie A este format dintr-o serie de sub-componente: ruinele cetăţii, ruinele hanului de secol XVIII, două cruci de piatră clasate ca monument de categoria A şi drumurile istorice din perioada romană şi medievală.” Partenerii proiectului sunt Asociaţia „Atelierul de Patrimoniu” şi Şcoala Gimnazială Podu Dâmboviţei.
În monografia comunei Dâmbovicioara, autorul Ion Busuioc punctează faptul că „primele săpături au fost iniţiate de Grigore Tocilescu în 1905, fără preocupări pentru stratigrafie sau înregistrarea riguroasă a materialelor găsite. Alte cercetări au fost întreprinse de un grup condus de Alexandrina D. Alexandrescu în anul 1970. S-au putut găsi doar materialele rămase după săpăturile din 1905, materiale caracteristice pentru a permite anumite concluzii. (…)
Între obiectele găsite la 1905 sunt amintite vârfuri de săgeţi de diferite tipuri, pene de fier pentru spartul pietrei, fragmente de spadă, potcoave, pinteni, catarame, lame de cuţit, alte obiecte din fier, resturi de tablă de aramă, câteva ghiulele de piatră, precum şi fragmente ceramice. În cursul cercetărilor din 1970 au fost descoperite în interiorul cetăţii şi, mai ales, în afara ei, îndeosebi în şanţul de apărare, numeroase vârfuri de săgeţi şi bolţuri de arbaletă (peste 200, care se adaugă numeroaselor exemplare găsite în 1905).
În privinţa ceramicii, s-a remarcat un mare număr de fragmente datate din ultima parte a secolului al XIV-lea. În plus, au fost descoperite în interiorul cetăţii, pe pământul depus deasupra stâncii, şi două monede de la Mircea cel Bătrân. Materialele arheologice, în factura cărora s-au remarcat puternice analogii cu cele descoperite în aşezările contemporane din Muntenia (Cetăţeni, Curtea de Argeş, Cetatea Poienari etc.) dovedesc apartenenţa fortificaţiei la Ţara Românească”.
Magda BĂNCESCU