Din colecţia lui Ionuţ Fintoiu, care conţine peste 120 de costume populare complete, 21 sunt expuse vizitatorilor Secţiei de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Câmpulung până la sfârşitul acestui an. Era firesc ca, după ieşirea în străinătate şi în Capitală, „Expoziţia de Acasă” să se oprească acasă, în Muscel, pentru a-i bucura pe cei interesaţi de piese valoroase de port popular, salvate de Ionuţ Fintoiu printr-un efort considerabil. Odată ajuns în paradisul culorilor şi al motivelor tradiţionale, faci de mai multe ori turul celor cinci încăperi în care au fost etalate frumuseţile din cuferele cu avuţia lui Ionuţ Fintoiu. Curat avuţie, căci tânărul a investit o avere pentru a achiziţiona şi recondiţiona straie vechi şi foarte vechi, cărora le-a dat o altă menire. Aceea de a delecta privirile „flămânde” după autentic, preţios, atemporal, căci măiestria hainelor tradiţionale a învins timpul, fiind de actualitate bucuria şi plăcerea de a admira şi chiar de a îmbrăca o ie şi o fotă în ocazii speciale. Supravieţuirea moştenirii transmise de artizane iscusite ale zonei noastre se datorează dragostei unor colecţionari pasionaţi, aşa cum este Ionuţ Fintoiu, pe care l-am adus în mod repetat în atenţia dumneavoastră, datorită faptului că deţine cel mai important număr de costume integrale dintre toţi care mai păstrează rodul lucrului înaintaşelor din familie. Iar Ionuţ le şi expune pe cele reprezentative şi inedite din punct de vedere al coloritului şi cusăturilor, pentru ca încântarea pe care o simt cei din generaţiile a doua şi a treia să se transmită şi celor tineri.
- Cele 80 de piese găzduite de Secţia de Etnografie fac parte dintr-o colecţie de aproximativ 120 de costume
„Expoziţia de Acasă” este disponibilă pentru vizitare începând de marţi, 17 septembrie 2024, când a avut loc deschiderea ei în prezenţa prietenilor lui Ionuţ Fintoiu, care îi susţin demersul de promovare a tradiţiilor Muscelului. Sanda Safta, şefa Secţiei de Etnografie şi Artă Populară, a oferit publicului prezent şi celui care a urmărit materialele video realizate cu această ocazie amănunte despre noua iniţiativă culturală ivită într-un oraş în care evenimentele se succed cu o frecvenţă mai potrivită unei comunităţi care ştie să le aprecieze la reala lor valoare.
„Ionuţ Fintoiu este absolvent al Facultăţii de Teologie. În timpul facultăţii a primit un impuls de la un profesor, care l-a rugat să strângă cât mai multe piese de port popular, ca să fie păstrate pentru generaţiile viitoare. Este un păstrător al tradiţiei muscelene şi, mai ales, al obiceiurilor. Din punctul meu de vedere, este o colecţie impresionantă şi inestimabilă, artistic vorbind, dar şi ca vechime. Piesele expuse au modele diferite, cromatica este absolut uluitoare, cu movul şi maroul întâlnite în partea de Nord a zonei etnografice Muscel. Fotele sunt lucrate cu fir metalic, fir janir sau cu mătase. Veţi observa cămaşa femeiască, cu mânecile cu volan „fodor”, şi cămăşile bărbăteşti a căror ornamentică se găseşte pe mâneci, la poale şi la gât. Toate aceste piese, în jur de 80 la număr, se află în expoziţia realizată împreună cu Ionuţ Fintoiu. Sunt piese rare, care fac parte dintr-o colecţie mult mai mare, de aproximativ 120 de costume. La noi au ajuns 21 dintre acestea. Au mai fost expuse cu ocazia diverselor evenimente culturale. În acest an, a avut expoziţii la Palatul Parlamentului din Bucureşti, la Madrid, în Spania, la Piteşti şi la şezătorile din zona noastră. Eu, personal, îţi mulţumesc şi instituţia îţi mulţumeşte pentru această expoziţie, pe care am pus-o la cale de peste un an, şi ne bucurăm că am reuşit s-o realizăm.”, a fost introducerea realizată oaspetelui său de Sanda Safta, cea care îngrijeşte admirabil patrimoniul Secţiei de Etnografie şi Artă Populară.
- Singura ie fără altiţă din colecţia lui Ionuţ Fintoiu este parte a unui costum de doliu
Recunoscător pentru oportunitatea unei noi acţiuni comune, scopul său şi al instituţiei gazdă fiind acelaşi, invitatul Muzeului şi-a concentrat expunerea pe descrierea cămăşilor, a fotelor, a maramelor care „concurează”, timp de trei luni şi jumătate, patrimoniul Secţiei de Etnografie.
„Este o mică parte din colecţia mea şi o mică parte din anii de studiu, de cercetare şi sacrificii de toate felurile.”, spunea Ionuţ Fintoiu înainte de a începe prezentarea portului distribuit în cele cinci încăperi ale secţiei Muzeului Câmpulung. Aşezarea lor a ţinut cont de statutul social al purtătorilor, de paleta de culori folosite de talentatele cusătorese şi de perioadele în care erau purtate. A deschis seria celor 21 de costume unul în nuanţe vibrante de turcoaz specifice tinereţii. „Reprezintă bogăţia şi tot ce este mai frumos în Muscel. Este cusut complet cu fir metalic şi, după părerea mea, este cel mai valoros costum adus în colecţie. Urmează un costum negru, pentru că am vrut să creez o alternanţă a nuanţelor. Este un costum de doliu, care a fost cumpărat cu vreo cinci ani în urmă, cu menţiunea că este singura ie fără altiţă pe care eu o am în colecţie. Ia fără altiţă în Muscel nu s-a întâlnit foarte des. Am reuşit să dezleg „misterul”: altiţa semnifica şi familia. După o perioadă de văduvie, purtătoarea era pregătită pentru o nouă viaţă.”, a explicat Ionuţ Fintoiu. Alături de acestea a fost aşezat un costum în tonuri de verde, potrivit tot unei fete.
- „Există la costumele de bărbat şi albastru, negru şi roz, dar aceste culori le purtau persoanele înstărite, care îşi permiteau, în acea vreme, aţă în anumite nuanţe”
Portul care deschide lotul celor şapte costume din încăperea alăturată are un motiv puternic în etnografia românească: viţa de vie. „În Muscel, via este mai puţin întâlnită, fiind o zonă cu două ierni şi-o iarnă mai mică. Ca să aducă în atenţie şi acest motiv, femeile l-au reprodus pe fote. Costumele de bărbat, pe care eu nu prea le-am prezentat, am şi mai puţine în colecţie, au ca nuanţă predominantă albul. Dar există şi albastru, negru şi roz, dar aceste culori le purtau persoanele înstărite, care îşi permiteau, în acea vreme, aţă în anumite nuanţe. Continuăm cu un costum colorat, specific Muscelului, în registre, care se purta după vârsta de 60 de ani, până la sfârşitul vieţii. Avem şi un costum de mireasă. Cred că ştiţi cu toţii că, până în 1950, costumul de mireasă a fost roşu, după care, odată cu modernizarea preferinţelor, am trecut la alb, crem, variante mai deschise.”, spunea Ionuţ Fintoiu.
- „Tot din zona de Nord a Argeşului provine vestitul costum cu „berze”
Una dintre rarităţile etalate a fost realizată în nuanţe irezistibile de roz, pe care actualul deţinător a găsit-o într-o stare de degradare avansată. „Atunci, cu o intervenţie de câteva săptămâni, am reuşit să-l aducem la starea actuală. După o jumătate de an, am primit şi cămaşa de ginere cusută tot cu roz. Tot din zona de Nord a Argeşului provine vestitul costum cu „berze”. La început, s-a numit fota cu „verze”, însă, în timp, femeile au redenumit-o „fota cu berze”.”, a continuat prezentarea lui Ionuţ Fintoiu.
În a treia încăpere, alte patru costume spectaculoase, două de femeie, în nuanţe pronunţate de albastru şi maro, şi două de bărbat. Unul de toată ziua, peste care, în funcţie de anotimp, purtătorul aşeza o vestă sau ceva mai gros. Celălalt înfrumuseţa un ginere în ziua nunţii. Cămaşa este cusută doar cu fir metalic. „Fotele cu flori mari sunt specifice Muscelului.”, spunea Ionuţ despre o piesă strălucitoare datorită firului metalic inserat în material, care se scotea din dulap numai la sărbători. De altfel, tot ce a adus Ionuţ se îmbrăca la sărbători, de aceea s-au şi păstrat atât de bine, fiind purtate foarte rar într-o viaţă.
- „Este culoarea etalon a Muscelului şi pe cele mai multe ii se regăseşte movul”
Ne mutăm în a patra odaie a muzeului, unde şi-a găsit locul portul unor naşi, în culoarea specifică grena, în compania căruia Ionuţ a aşezat o bijuterie în tonuri calde de mov, combinat cu auriul fotei. „Este culoarea etalon a Muscelului şi pe cele mai multe ii se regăseşte movul.”, a adăugat Ionuţ. Lângă ele, o vitrină cu marame, piese rare şi delicate, care s-au păstrat foarte bine, pentru că au fost purtate de puţine ori în viaţă. „S-au păstrat şi culorile, şi ţesătura. Nu vă gândiţi că le-am găsit în această stare. A fost o muncă de câteva săptămâni să le aduc la condiţia în care le vedeţi.”, a mai precizat acesta.
Încheiem turul în ultima sală în care Ionuţ şi doamnele de la Secţia de Etnografie au potrivit hainele în cele mai intense culori. Minunat portocaliul, care deschide cea din urmă tranşă de costume cu albastru, grena şi roşu! Selecţia ultimelor exponate a avut drept criteriu coaserea iilor „pe gras”, specifice zonei de munte a Muscelului. „Fiind o zonă cu temperaturi reci, femeile trebuiau să se protejeze. Atunci au găsit varianta de a coase pe pânză de casă o lucrătură ceva mai bogată, pentru a le apăra de frig. Avem multe fote ţesute cu mătase.”, a încheiat Ionuţ Fintoiu.
Cu speranţa că aceste rânduri vă ispitesc să le vedeţi pe viu, vă invităm să faceţi o vizită Secţiei de Etnografie şi să vă lăsaţi copleşiţi de migala cu care femei iscusite de altădată au aşezat poveşti din existenţa lor dificilă pe hainele îmbrăcate în cele mai importante împrejurări din viaţă. Costumele pe care Ionuţ Fintoiu le-a încredinţat Secţiei de Etnografie şi Artă Populară, pentru a fi prezentate publicului, pot fi admirate până la sfârşitul lunii decembrie.
Magda BĂNCESCU