Ce planuri extraordinare are Emil Hagi pentru piesa fabuloasă alăturată exponatelor aflate în colecţia Muzeului Automobilului Românesc! Graţie unui parteneriat cu Asociaţia Metrou Uşor din Bucureşti, care a achiziţionat un troleibuz istoric ROCAR 217E, salvat de la casare de câţiva tineri pasionaţi, muzeul câmpulungean a devenit gazda spectaculosului vehicul. Transportarea troleibuzului la Câmpulung a generat emoţii pentru toată lumea, sosirea producându-se noaptea târziu, când nu s-a reuşit depozitarea lui în curte. S-au ivit inerentele probleme legate de blocarea circulaţiei, atunci când se întâmplă transporturi supradimensionate. Soluţia găsită a fost debarcarea lui în dreptul cimitirului de la Apa Sărată, în parcarea de TIR-uri, iar de acolo a fost adus tractat în curtea fostului Cămin Cultural Apa Sărată. Altă tură de peripeţii! „Ne-a solicitat destul de tare, am avut emoţii, dar am zis „Doamne ajută” că l-am văzut în curte.”, mărturisea Emil Hagi experienţa de care a avut parte zilele trecute.
Deşi abia sosit, deţinătorul Muzeului Automobilului Românesc are planuri pentru el: troleibuzul ar putea găzdui expoziţii ale copiilor, scenete şi lecţii de viaţă pentru cei mici, inspirate ori legate de tema automobilului şi de regulile de comportament atunci când se află într-un mijloc de transport în comun.
- Emil Hagi a fost interesat, la un moment dat, să achiziţioneze un troleibuz scurt, nearticulat
Muzeul Automobilului Românesc are statut de partener în chestiunea aducerii troleibuzului la Câmpulung. Iniţiativa achiziţiei vehiculului îi aparţine Asociaţiei Metrou Uşor din Bucureşti. Un grup format din patru tineri inimoşi intenţionează să realizeze un Muzeu al Transportului Bucureştean, un demers dificil, în lipsa unui sprijin pentru continuarea acestor planuri îndrăzneţe. În schimb, au, vorba lui Emil Hagi, entuziasmul vârstei, calitate datorită căreia au reuşit să cumpere troleibuzul istoric ROCAR 217E, deţinut de Transloc Târgu Jiu – Întreprinderea de Transport Local Târgu Jiu. „În februarie, când au fost scoase la vânzare, am fost şi noi acolo. Am evaluat situaţia şi am hotărât să nu ne băgăm, întrucât am intuit de la început problemele cu transportul şi restul costurilor. Ne oprisem, însă, la un troleibuz normal, scurt, nearticulat. N-am reuşit să-l luăm din cauza costurilor mari şi pentru faptul că noi, aici, nu avem niciun fel de finanţare şi n-am reuşit să atragem din eventuale sponsorizări sau din alte surse banii necesari. Nu pot spune că am renunţat, dar am tot amânat din aproape în aproape. Între timp, starea lor la sursă s-a deteriorat. Erau disponibile atunci trei troleibuze scurte şi cel articulat. Au mai fost două, care au fost luate de două Muzee ale Transporturilor, la Iaşi şi Timişoara.”, ne-a povestit Emil Hagi.
Muzee, impropriu spus. Întreprinderile de transport local din Iaşi şi din Timişoara – a continuat acesta – au iniţiativa de a organiza o colecţie de mijloace de transport în comun. „Cu cei de la Iaşi ne-am întâlnit şi noi la o licitaţie, la care au avut ei succes la achiziţia unui autobuz TV 20. La această oră, sunt două în România. Unul este la ei, altul, la un colecţionar particular din Oradea. De cel care se află acum la Iaşi am fost şi noi interesaţi. Era la o firmă de transport particular, într-o comună din judeţul Iaşi. Fiind de-ai lor, au avut câştig de cauză. Noi ne-am retras. N-am reuşit să-l luăm, deşi ar fi fost foarte interesant.”, a făcut o mică paranteză interlocutorul nostru.
- Cumpărătorii, neavând un spaţiu pentru a-l depozita, au intrat într-un parteneriat cu Muzeul Automobilului Românesc
Revenind la vehiculul pentru care există planuri educaţionale de valorificare, în luna februarie a acestui an, Emil Hagi, după cum relata, a fost la Târgu Jiu, dar n-a fost hotărât în privinţa achiziţionării troleibuzului scurt. „N-am renunţat, am amânat. Între timp, au venit aceşti băieţi, care au achiziţionat cel de-al treilea troleibuz articulat. S-au înţeles cu vânzătorul, Transloc Târgu Jiu, şi au închiriat de la ei o hală, unde au dus troleibuzul şi, cu ajutorul unor mecanici, l-au completat cu tot ce trebuia, luând de pe celelalte trei, dintre care unul era cel de care eram noi interesaţi. El a fost astfel descompletat… iar noi am amânat până la renunţare. Nu este renunţarea definitivă… De ce am temporizat? Pentru că Transloc Târgu Jiu, după cum am constatat atunci, mai avea un lot de autobuze româneşti, scoase din circulaţie, dar care erau stocate, funcţionale fiind – fuseseră oprite din circulaţie – şi ni s-a spus că urmează să fie scoase la vânzare. Şi atunci ne-am gândit noi, decât să luăm un troleibuz descompletat, mai bine luăm un autobuz în funcţiune, când îi va veni rândul. În perfectul spirit românesc, să mai tragem de timp, în ideea că vom reuşi să acumulăm şi nişte fonduri, cu care să putem face achiziţia.”, a continuat relatarea lui Emil Hagi.
Pe fondul unor probleme de patrimoniu, nu se ştie dacă şi când Transloc Târgu Jiu le va scoate la vânzare. După ce tinerii cumpărători au reuşit completarea troleibuzului, care a devenit funcţional, a apărut fireasca întrebare: Ce facem cu el? Unde îl ducem? La Bucureşti, unde îşi doresc ei să deschidă Muzeul Transportului Bucureştean, nu au reuşit să identifice un spaţiu adecvat. Şi atunci au solicitat un parteneriat Muzeului Automobilului Românesc, care are spaţiu de depozitare în curtea generoasă. Care, iată, se umple treptat.
De data aceasta, s-a umplut cu un vehicul masiv, cu o lungime considerabilă, care a ocupat în totalitate laterala clădirii muzeului. „Bineînţeles că noi am fost foarte interesaţi şi ni s-a potrivit mănuşă propunerea lor. De ce? Din multe motive. Odată adus troleibuzul la Muzeul Automobilului Românesc de la Câmpulung, îi îmbogăţea patrimoniul de exponate. Pe noi, asta ne interesează de fapt: lumea care vine aici să găsească o gamă cât mai largă şi cât mai variată de exponate. Partea de proprietate, de apartenenţă şi de patrimoniu este în secundar. Am fost de acord. Ei au lansat o colectă publică pentru costurile de transport. Dat fiind că exponatul este agabaritic, are 17 metri lungime, au trebuit să ia legătura cu un transportator specializat pe transporturi agabaritice. După ce ne-am liniştit, după ce l-am debarcat şi l-am pus la locul lui, am stat relaxaţi de vorbă cu transportatorii, nişte băieţi foarte pricepuţi şi, dat fiind specificul meseriei lor, foarte umblaţi.” Aceştia le-au arătat gazdelor fotografii din activitatea lor interesantă. Ei erau unii dintre transportatorii care asigurau mişcarea utilajelor de la bazele americane din România. „Pentru noi a fost un lucru inedit, care ne-a sedat un pic după emoţiile pe care le-am avut cu debarcarea troleibuzului.”, ne-a împărtăşit Emil Hagi o experienţă memorabilă.
- „Apariţia troleibuzului în perimetrul muzeului este începutul transportului electric la Câmpulung”
După ce deţinătorii troleibuzului au solicitat parteneriatul cu Muzeul Automobilului Românesc, Emil Hagi spunea că le-a acordat tot sprijinul, începând cu stabilirea locului expunerii. „Pentru că şi asta era o problemă. Fiind foarte lung, trebuia să-i găsim un loc potrivit. De asemenea, noi am suportat toate costurile legate de debarcare, tractare, manevrele pentru expunere ş.a.m.d. În acest moment, troleibuzul este exponat în cadrul Muzeului Automobilului Românesc. Chiar mai mult decât atât, odată cu apariţia lui, pentru că nu avusese loc Retro Parada Toamnei – programată pe 12 noiembrie -, în cadrul simpozionului cu care am obişnuit pe toată lumea, primul subiect va fi „Istoria autobuzului românesc”.”
Tema n-a mai fost abordată până acum la Câmpulung, deoarece Emil Hagi nu avea niciun exponat din zona transportului în comun. „Eu mi-am permis să spun, încă de la apariţia troleibuzului în perimetrul muzeului, că este începutul transportului electric la Câmpulung. Este tot o premieră, pe care muzeul şi-o arogă. Este dreptul nostru să spunem acest lucru. Chiar dacă, la început, eram puţin rezervaţi, gândindu-ne ce impact ar avea un exponat de transport electric la Câmpulung, unde n-a fost niciodată aşa ceva. Dar am constatat că el prezintă, totuşi, interes. Şi acest lucru ne îndeamnă să gândim nişte evenimente legate de prezenţa lui în perimetrul muzeului. În afara simpozionului despre „Istoria autobuzului românesc”, ne gândim să facem nişte evenimente punctuale, cu aportul şcolilor. Vom vedea în ce context, deocamdată, am creionat doar ideea: ceva în genul „Expoziţia din troleibuz”. Nişte copii să-şi aleagă o temă, de preferat, legată de povestea automobilului românesc, cu nişte desene inspirate de maşinile româneşti, pe care să le expunem. Troleibuzul fiind unul articulat, are spaţiu suficient. Am putea face nişte mici dezbateri în interiorul troleibuzului. De ce nu, nişte lecţii cu copiii: „Lecţia din troleibuz”. Poate fi o lecţie de viaţă, o lecţie de educaţie civică, o lecţie care să-i înveţe pe copii cum să se comporte în mijloacele de transport în comun. M-aş bucura să văd o scenetă în care copiii să joace rolurile pe care ar trebui să le joace şi în viaţa de zi cu zi. Adică un tânăr să ofere locul unei doamne sau domnişoare, rol jucat de colega lui de bancă. Cu imaginaţie, cu ideile lor, se pot face multe lucruri care să-i ajute şi pe ei să se formeze. Pentru muzeul nostru ar fi foarte interesant, pentru că ne-am atinge unul dintre deziderate: acela de a nu fi o simplă expoziţie de fiare vechi, ci de a avea viaţă. Viaţă unui muzeu nu pot aduce decât copiii, pe care ne dorim să-i avem alături.”, a încheiat Emil Hagi.
Magda BĂNCESCU