Evenimentul cultural de la sfârşitul săptămânii trecute, conceput sub forma unui omagiu adus fondatorilor Cenaclului „I.D. Negulici”, a conţinut o pledoarie din partea gazdei Iulia Pristavu pentru cultivarea gustului copiilor pentru pictură. Arta plastică este o excelentă formă de educaţie a celor mici care, învăţaţi să iubească frumosul şi să-l redea în lucrările lor, vor fi alt fel de oameni. Oamenii după care tânjeşte un Câmpulung dezbinat, părăsit de valori, aflat într-un continuu declin moral, pe fondul îndepărtării de şcoală, de studiu şi de educaţie, în general. „Şcoala din Galerie” a fost proiectul iniţiat de artistul plastic Gheorghe Paulian, care, din păcate, s-a stins odată cu el. Iulia Pristavu a lansat un îndemn pictorilor reuniţi în asociaţia organizatoare, alături de Ioan Crăciun, curatorul Galeriei „Arta”, a manifestării dedicate fondatorilor cenaclului, de a reflecta asupra ideii de reluare a cursurilor cu cei mici, pentru a-i direcţiona către una dintre cele mai frumoase arte, cu potenţial de a le modela caracterul.
- Până când a părăsit această lume, George Paulian a fost dascăl la „Şcoala din Galerie”
Gheorghe Paulian, George pentru prietenii şi colegii săi din Cenaclul „I.D. Negulici”, s-a numărat printre cei 23 de participanţi la întrunirea din 29 ianuarie 1970, când s-a hotărât înfiinţarea Cenaclului de Arte Plastice „I.D. Negulici”. Cu 11 ani înaintea cenaclului, la Câmpulung a început să funcţioneze Şcoala Populară de Artă. În 1962, a absolvit prima promoţie, după care, câţiva ani, activitatea ei a fost oprită. S-a redeschis în 1966. „Printre îndrumătorii de atunci ai şcolii îl regăsim pe pictorul George Paulian, cel care a îndrumat paşii celor din generaţia a treia şi generaţiilor următoare ale şcolii, până în anul 1977.”, se precizează în istoricul Cenaclului de Arte Plastice „I.D. Negulici”, realizat în 2020, la împlinirea a 50 de ani de la înfiinţare.
Născut la Bucureşti, pe 30 aprilie 1936, George Paulian a învăţat la Câmpulung, unde a absolvit Şcoala Primară „Oprea Iorgulescu” şi Şcoala Normală „Carol I”, şi la Piteşti, unde a urmat cursurile a trei Şcoli de Artă: Pictură, Regie-Teatru şi Cinematografie.
„După 1990, a lucrat în Bucureşti, unde a colaborat cu mai multe edituri şi reviste de specialitate (printre care „Mari Pictori”), ca redactor, ilustrator sau machetator. Reîntors în Câmpulung, în 2006, a continuat să colaboreze la editarea unor lucrări de artă plastică, fiind, în acelaşi timp, un participant activ la viaţa Cenaclului „I.D. Negulici”. În paralel, a înfiinţat, după o concepţie proprie, o şcoală de pictură, la care a predat până la plecarea dincolo, cunoscută, mai ales, prin denumirea „Şcoala din Galerie” (am numit-o astfel, pentru că, în perioada rece a anului, cursurile s-au desfăşurat, parţial, în galerie). Încă de acum un an (n.r. 2020), şi-a dorit şi a încercat să organizeze a X-a ediţie a expoziţiei elevilor şcolii, dar boala şi suferinţa l-au determinat să o tot amâne. Până când „timpul nu a mai avut răbdare”. S-a stins pe data de 15 februarie 2021.” (sursa: Galeria „Arta”)
Expoziţia dorită de George Paulian a fost organizată la o lună după moartea sa, în martie 2021, de Galeria „Arta” şi Cenaclul „I.D. Negulici”.
- Destinul a pus în mâinile unui copil o cutie de acuarele. Acela a fost începutul pentru George Paulian
Ca fondator al cenaclului, George Paulian s-a aflat între personalităţile elogiate prin expoziţia dedicată memoriei acestora. Fiica sa, Anca Paulian, a făcut din nou dezvăluiri de suflet publicului, care l-a apreciat ca om şi ca artist pe cel trecut în veşnicie, în urmă cu doi ani şi jumătate. O cutie de acuarele, care a ajuns în mâinile unui copil modest, a fost începutul pentru George Paulian.
„Încă din fragedă copilărie, destinul a părut să-i hotărască drumul artistic ulterior, punându-i, nu se ştie cum, în braţele-i de copil fără prea multe posibilităţi materiale, în timpul războiului, o cutie de acuarele. Nemaiputând să se despartă de cutia de culori, prietenii şi partenerii de joacă l-au poreclit după numele cutiei. În mod inevitabil, neputând, toată viaţa, să se despartă de acea etichetă prietenoasă, care i-a devenit poreclă, toţi cunoscuţii, apropiaţii, familia l-au cunoscut sub apelativul „Peco”, după numele acuarelelor de atunci. Ca pentru orice copil, a urmat, în mod firesc, perioada de şcoală, apoi formarea de cadru didactic în cadrul Liceului Pedagogic, iar anii tinereţii îl surprind alături de omul pe care l-a iubit enorm şi care i-a fost mentor, Alexandru Donici, şi pe care a considerat de cuviinţă să-l pună naş de botez al meu.
Numai că această înrudire, de care tata era foarte încântat, n-a durat foarte mult, pentru că naşul Sandu s-a îmbolnăvit şi l-a rugat pe tata să preia Şcoala Populară de Artă, pe care el o conducea. Tata a predat acolo 12 ani şi, tot în acea perioadă, pentru că era o efervescenţă şi creştea numărul pictorilor amatori şi profesionişti, s-a simţit nevoia creării unei noi forme de organizare. Aşa, în 1970, a apărut Cenaclul de Arte Plastice „I.D. Negulici”, unul dintre membrii fondatori fiind şi tata. Întotdeauna, tata a fost implicat activ şi a pus mult suflet în tot ceea ce au însemnat activităţile cenaclului şi soarta lui.
Atunci când am fost botezată, tata şi nenea Sandu s-au gândit să-mi pună un nume de culoare, după care au revenit asupra deciziei. Au spus că este prea violent „Carmina”, pentru că aşa voiau să-mi pună numele. La botez a fost invitat tot colectivul Şcolii Populare de Arte. Ei erau o familie. Erau uniţi de pasiunea lor pentru artă plastică şi voiau cumva să se şi înrudească, pentru că, până la urmă, cam toţi membrii Şcolii Populare de Artă au vrut să-mi fie naşi. Aceasta era atmosfera de atunci.
Spre sfârşitul vieţii lui, a făcut în Galeria „Arta” „Şcoala din Galerie”, care a fost susţinută din generozitatea şi amabilitatea domnului Pristavu, recent plecat acolo unde este şi tata. Această şcoală, prin care aduna grupuri de copii talentaţi, cărora le-a predat arta plastică, i-a dat un sens şi i-a adus alinare în perioada de final.”, a povestit Anca Paulian, fiica lui George Paulian.
- Iulia Pristavu: „Alături de taberele de pictură, să încercăm să înfiinţăm din nou „Şcoala din Galerie”
Această evocare a generat apelul gazdei evenimentului, Iulia Pristavu, care a vizat o persoană mărinimoasă din rândul pictorilor câmpulungeni, cu dragoste pentru copii, de a relua proiectul întrerupt prin dispariţia fizică a lui George Paulian.
„Poate continuăm „Şcoala din Galerie”. „Şcoala din Galerie” a început cu domnul Paulian, dar, din păcate, n-a mai putut continua cu domnul Bogdan Petry. Ideea a murit în momentul în care s-a dus domnul Paulian. Sunteţi artişti amatori. Eu vă apreciez mai mult chiar decât pe cei care au această profesie, pentru că vă găsiţi timp pentru acest hobby. De aceea consider că a învăţa nişte copii şi a-i face să iubească pictura este la fel de important ca taberele de pictură ale dumneavoastră. Copiii sunt urmaşii noştri şi educaţia lor este treaba noastră. Alături de taberele de pictură, să încercăm să înfiinţăm din nou „Şcoala din Galerie”. Din păcate, eu nu le mai pot oferi decât acest spaţiu, pentru că cel pe care îl aveau înainte acum aparţine Fundaţiei „Acasă în Muscel”, care se ocupă tot de educaţia tinerilor.”, şi-a manifestat Iulia Pristavu disponibilitatea de a primi pe mai departe cursanţi din rândul copiilor în spaţiul galeriei. Doar să se ivească instructorul dispus să se dedice unui proiect a cărui continuare a fost dorită foarte mult de iniţiatorul său.
Mesajul Iuliei Pristavu s-a referit şi la evenimentul menit să aducă în actualitate câteva nume din „galeria pictorilor uitaţi”, cum i-a numit Emil Hagi pe exponenţii mişcării artistice de acum cinci decenii, manifestată la o amploare mult diferită faţă de ceea ce se întâmplă în prezent.
„Ideea acestei expoziţii „In memoriam” eu o aşteptam de mult. Această sală este o galerie de artă, pentru că domnul Nelu Constantin tot căuta un spaţiu şi, în momentul în care am început să refacem această clădire, chiar dacă aveam în minte că va fi o galerie, dânsul venea mereu şi întreba: „Avem şi noi un loc aici?” În memoria mea, domnul Nelu Constantin şi domnul George Paulian sunt oameni de bază, care au fost şi care sperăm că vor rămâne, măcar ca idee, în inimile copiilor din Câmpulung. Am cunoscut-o şi pe doamna Maria Proca Jinga. A fost un om deosebit, o femeie luminoasă şi, după mine, a fost, în primul rând, un om, apoi un pictor.”, a mai spus Iulia Pristavu.
Magda BĂNCESCU