Întrebat ce înseamnă iniţialele „I.M.S.”, omul acestor locuri nu ezită când răspunde: „Întreprinderea Metalurgică de Stat”. Încercaţi o căutare pe Google şi aceeaşi informaţie o veţi primi pe sute de pagini. Aşa ştiau şi numeroşii noştri intervievaţi, pe parcursul a şapte ani, cât a ţinut serialul dedicat istoriei uzinei. „Întreprinderea Metalurgică de Stat” este sintagma consacrată inclusiv în documente oficiale. Însă abrevierea nu se referă la „întreprindere”, ci la „industrie”, aşa cum apare în actul de naştere al fabricii câmpulungene, din anul 1948, când unitatea a fost înfiinţată din punct de vedere juridic. Ea a existat şi până atunci, dar ca subunitate a I.A.R. Braşov, apoi, vreme de un an, între 1947-1948, ca parte a Societăţii Anonime a Întreprinderilor Metalurgice de Stat.
Oricât de greu de acceptat ar fi această explicaţie, care clarifică o noţiune impusă, verbal şi scris, pe o durată măsurată în decenii, acesta este înţelesul corect al I.M.S. Câmpulung: Industria Metalurgică de Stat Câmpulung. Lămurirea titulaturii unităţii câmpulungene îi aparţine inginerului Sergiu Marcu, fostul director tehnic de la ARO Câmpulung, care a vorbit în două ocazii, pe parcursul anului 2023, pe acest subiect abordat în contextul împlinirii a 75 de ani de la înfiinţarea juridică a fabricii locale. De la 1 august 1948, au apărut întreprinderile de tip I.M.S., acronimul însemnând „Industria Metalurgică de Stat”. Întrucât au fost create în perioada post-naţionalizare multe unităţi de acest fel, după prescurtarea I.M.S. era menţionată denumirea localităţii.
Această împrejurare constituie originea denumirii fabricii câmpulungene, care, în timp, a fost schimbată în „întreprindere metalurgică”, prin efectul folosirii intensive a acestei expresii acceptate unanim. Dar pentru cunoaşterea faptului istoric de la 1948, prezentăm aceste precizări, rezultat al cercetărilor inginerului Sergiu Marcu.
- În 2023 s-au împlinit 75 de ani de la înfiinţarea juridică a întreprinderii de la Câmpulung
Nu este greşit dacă se foloseşte „Întreprinderea Metalurgică de Stat”, şi nu „Industria Metalurgică de Stat”, pentru că, în fond – spunea Sergiu Marcu -, aceasta este expresia impusă şi acceptată de zeci de ani. Însă, la origine, abrevierea I.M.S. a însemnat altceva şi este bine de ştiut cum s-a născut unitatea câmpulungeană purtând această titulatură.
Sergiu Marcu a adunat amănuntele interesante într-un expozeu susţinut la ediţia 2023 a „Câmpulungului în amintiri”, eveniment pe care Emil Hagi îl organizează în cadrul Zilelor Municipiului. Cu două luni şi jumătate înainte, la Retro Parada Primăverii, Sergiu Marcu a realizat o introducere în subiectul clarificării denumirii fabricii, pregătind astfel marcarea celor 75 de ani de la momentul în care unitatea industrială de la Câmpulung dobândea personalitate juridică.
Cei 75 de ani s-au împlinit pe 1 august, data menţionată într-un Decret din noiembrie 1948, care certifică retroactiv existenţa de sine stătătoare a unităţii câmpulungene. Devenit „de-al casei” la acţiunile automobilistice ale familiei Hagi, Sergiu Marcu s-a aflat, de două ori în 2023, în postura de a le ura invitaţilor Câmpulungului, iubitori de ARO, dar şi de alte tipuri de vehicule istorice, „bun venit” în „citadela autoturismului românesc”.
În continuare, vă prezentăm succesiunea momentelor istorice care au precedat evenimentul din 1948, care clarifică şi înţelesul I.M.S. Câmpulung Muscel, aşa cum au fost ele susţinute în faţa publicului de către Sergiu Marcu.
Foto: 1 Mai 1945 – “Primul 1 Mai liber”, a notat Octavian Waschievici, căruia i-a aparţinut fotografia
„Nu a fost simplu să identificăm documentul care a pus fabrica pe geografia industrială a României. Deşi această bornă temporală nu este legată de un eveniment tehnic sau de o realizare tehnică, dar este fundamentală pentru viitorul parcurs al fabricaţiei de automobile în Câmpulung.
În primăvara anului 1944, aşa cum am punctat de fiecare dată, două secţii de producţie al Uzinei I.A.R. Braşov au fost relocate la Câmpulung, din cauza vremurilor de război şi a faptului că aliaţii anglo-americani bombardau uzina braşoveană. A avut loc insurecţia armată de la 23 august 1944, care a schimbat traseul României, astfel că unitatea, care începuse să fabrice componente aeronautice, ca subunitate a Uzinei I.A.R. Braşov, încetul cu încetul, a trebuit să se reprofileze, de altfel, ca uzina mamă.
Uzina I.A.R. Braşov a fost reprofilată, după război, pe fabricaţia de tractoare, sub presiunea autorităţilor şi armatei sovietice. Traseul subunităţii de la Câmpulung, după 1945, a fost unul foarte dificil şi cu atât mai mult trebuie să apreciem eforturile colectivului care a lucrat aici, pentru că ţinut-o în viaţă şi a reuşit să se descurce, identificând un nomenclator de fabricaţie, care să-i permită existenţa în acei ani foarte tulburi.
Reprofilarea Uzinei I.A.R. Braşov de către autorităţi nu s-a reflectat în niciun fel în nomenclatorul de fabricaţie al subunităţii de la Câmpulung. Niciun reper de tractor n-a fost dat aici spre fabricaţie, care să asigure siguranţa în funcţionare. Cei de aici, mulţi făcând parte din colectivul I.A.R. Braşov, au trebuit să identifice un nomenclator de fabricaţie pe timp de pace, astfel încât să asigure funcţionarea unităţii.
În anul 1945-1946 s-a mers în paralel. Încă s-au fabricat componente aeronautice, respectiv elice de avion şi instalaţii echipamente de tragere, care se utilizau pentru repararea flotei aviatice a României. În acelaşi timp, a început fabricaţia unor produse, care s-au numit generic „bunuri mecanice de larg consum”. N-a fost simplu. În această categorie intrau lacăte, broaşte de tip Wertheim, produse care ţineau de ramura industrială a mecanicii fine.
Foto: Maşini de filatură – ringuri, fotografie din colecţia lui Octavian Waschievici
Însă ingeniozitatea şi, mai ales, măiestria tehnică şi ştiinţa pe care o deţinea colectivul venit de la I.A.R. Braşov au permis funcţionarea fabricii de la Câmpulung, care era încă subunitate a I.A.R. Braşov, în nişte ani foarte tulburi.
Sub presiunea evenimentelor, întrucât climatul social-politic din România se orienta către o economice centralizată, o economie dirijistă, lucrurile s-au desfăşurat în modul următor. În vara anului 1947, autorităţile desfiinţează Regia Autonomă I.A.R. Braşov şi apare o lege, prin care s-a înfiinţat Societatea Anonimă a Întreprinderilor Metalurgice de Stat. Această societate, care era proprietatea statului român, îngloba I.A.R. Braşov, Uzinele de Fier Hunedoara, Arsenalul Roman, Arsenalul Sibiu, Uzinele Asan Bucureşti ş.a.m.d.
A fost momentul în care Uzina Aeronautică de la Braşov a fost desfiinţată din punct de vedere juridic şi toate aceste întreprinderi pe care le-am nominalizat sunt absorbite de această societate, care va avea existenţă timp de un an, până în vara anului 1948. În acest interval, niciuna dintre întreprinderile nominalizate n-a mai existat din punct de vedere juridic. Ele toate au devenit parte a Societăţii Anonime a Întreprinderilor Metalurgice de Stat.
În anul 1948, pe 11 iunie, are loc celebra naţionalizare, care prea puţin s-a reflectat în ceea ce priveşte societatea respectivă, pentru că era deja o societate de stat. Autorităţile instalate după 30 decembrie 1947 au continuat reorganizarea infrastructurii industriale a României, subordonând-o dezideratului implementării unei economii centralizate şi dirijiste totale. În luna iulie 1948, sub semnătura ministrului de atunci, Gheorghe Gheorghiu Dej – Ministerul Industriei şi Metalurgiei Prelucrătoare şi Comerţului, a ministrului Justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu, s-au înfiinţat centralele industriale. Vreo 23 de centrale industriale, care au absorbit o mare parte dintre întreprinderile care existau sub diverse forme de funcţionare. Între iulie 1947 şi iulie 1948, întreprinderile care făceau parte din Societatea Anonimă a Întreprinderilor Metalurgice de Stat n-au avut personalitate juridică.
Între timp, unitatea de la Câmpulung începuse să realizeze pregătirea de fabricaţie pentru ceea ce va fi, începând din 1949: ringuri şi flaiere. Intrase deja în atenţia autorităţilor, dat fiind faptul că a fost o luptă teribilă ca să fii luat în considerare ca şi proiecţie de dezvoltare de către noile autorităţi comuniste instalate.
În noiembrie 1948, a apărut un decret prin care se considerau înfiinţate mai multe întreprinderi de tipul întreprinderilor metalurgice de stat, I.M.S.-uri, cum erau denumite prescurtat. Începând cu 1 august 1948, se înfiinţa Uzina Tractorul Braşov, fostă I.A.R. Braşov până în vara anului 1947. A doua unitate înfiinţată din lista respectivă era Uzina Industria Metalurgică de Stat Câmpulung Muscel.
Acesta este momentul în care întreprinderea de aici capătă din punct de vedere juridic un statut. Din acest moment putem considera că este o unitate de sine stătătoare şi acest lucru este de foarte mare importanţă, pentru că, fără a exista din punct de vedere juridic, nu putea avea nicio proiecţie, s-ar fi pierdut în acele vremuri tulburi.
Este pentru prima dată când ne referim la momentul înfiinţării din punct de vedere juridic a întreprinderii de la Câmpulung. Este borna temporală de naştere, din punct de vedere juridic, a ceea ce peste ani va deveni Uzina de Automobile ARO Câmpulung.”, a fost prezentarea lui Sergiu Marcu despre un moment istoric marcat în 2023, alături de alte acţiuni ajunse la un număr rotund de ani: 70 de ani de la lansarea motocicletei IMS 53, 50 de ani de la lansarea modelului M 473 şi a seriei ARO 240, 25 de ani de la începutul proiectului ARO 24/32 cu motorizare Toyota.
A consemnat Magda BĂNCESCU