Ion D. Ţicăloiu
(1891 – 1970)
Profesor de limba română, director
Născut la Câmpulung, a fost unul dintre profesorii eminenţi ai şcolii româneşti. După studiile gimnaziale la Câmpulung şi liceale la Piteşti, în 1920 a obţinut licenţa în filologie la Universitatea din Bucureşti. Cu o bursă a Ministerului Instrucţiunii, a făcut studii de filologie romanică la Universitatea „Friederich Wilhelm” din Berlin (1911-1915) şi a obţinut titlul de doctor în filologie romanică la Universitatea din Hamburg (1924).
A fost scurtă vreme profesor la Slatina, după care a predat la Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung (1922-1948). În 1929 a înfiinţat revista „Răsad”, adresată elevilor de liceu din Câmpulung, apărută în şapte numere.
În perioada interbelică a publicat numeroase studii lingvistice în reputate reviste din Germania şi România. S-a bucurat de preţuirea unor savanţi ca N. Iorga, Ioan Bianu sau Alexandru Rosetti, care au scris elogios despre lucrările sale.
Comprimat din învăţământ în 1949 pentru „atitudine duşmănoasă faţă de regimul de democraţie populară”, a executat doi ani de detenţie politică severă (1952-1954) în lagărul de la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi la Oneşti. După ieşirea din închisoare a fost marginalizat.
Fiul său, profesorul Ion-Şerban Ţicăloiu, i-a adunat amintirile din tinereţe în volumul „Văzute… trăite” (1992).
Ilie Patraulea
(1892 – 1951)
Profesor de pedagogie şi psihologie, director
Născut la Câmpulung, a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere şi ale Facultăţii de Drept din Bucureşti, luându-şi la amândouă licenţa.
În Primul Război Mondial a luptat pe front ca sublocotenent de rezervă. A căzut prizonier în 1916 în luptele de la Suslăneşti (Muscel) şi a fost dus în lagărul german de prizonieri de la Düsseldorf, unde a rămas până la terminarea războiului.
După reîntoarcerea în România, a predat pedagogie şi psihologie la Şcoala Normală „Carol I” din Câmpulung, unde a fost şi director în perioadele 1939-1940 şi 1942-1947. De asemenea, a fost director al Şcolii de Aplicaţie din Câmpulung în perioada 1926-1942.
Din iniţiativa lui, în curtea Şcolii Normale „Carol I” a fost ridicată o troiţă de stejar în memoria profesorului dr. Florin Niculescu, căzut pe front lângă Odesa. La sfinţirea ei, pe 31 mai 1942, a ținut un emoţionant discurs.
Bun pedagog şi psiholog, a dovedit calităţi organizatorice remarcabile în calitatea sa de preşedinte al Obştii Moşnenilor Câmpulungeni. Apreciindu-l pentru meritele sale, muscelenii l-au ales deputat şi, în două rânduri, senator în Parlamentul României.
A lăsat în manuscris un curs de „Introducere în psihologie”.
Gheorghe Mitu
(1903 – 1979)
Profesor de fizică şi chimie, director
Născut la Măţău (Muscel), a urmat Facultatea de Ştiinţe, secţia Fizică şi Chimie, din cadrul Universităţii Bucureşti. A fost profesor la mai multe școli din Câmpulung: Şcoala de Arte şi Meserii, Liceul „Dinicu Golescu” şi Şcoala Normală „Carol I”, unde a predat între 1927 şi 1949.
S-a remarcat ca unul dintre cei mai preţuiţi profesori şi directori ai Şcolii Normale „Carol I”, a cărei activitate a coordonat-o ca director în două rânduri: 1935-1937 şi 1939-1940. Elevii normalişti şi-l amintesc ca pe un părinte pentru felul în care s-a îngrijit de ei toţi.
Model de punctualitate, a fost respectat de cei din jur pentru deosebita sa pregătire profesională. Aşa cum mărturisea un fost elev al său (Nicolae Oprescu), a ştiut să fie director în cabinetul directorului şi profesor în cancelaria profesorilor.
Ca fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc, a fost arestat şi a făcut doi ani de închisoare politică între 1948 şi 1950. Atunci i-au fost naţionalizate cele două case din Câmpulung, construite pentru fiicele sale, cu împrumuturi de la Casa Corpului Didactic.
În 1995 Primăria şi Consiliul Local Câmpulung au atribuit unei străzi numele „Profesor Gheorghe Mitu”. În 2014 a primit, post-mortem, titlul de „Cetăţean de Onoare al Câmpulungului”.