Expoziţia „Treptele unei vieţi” ne oferă calea pe care profesorul Adrian Săvoiu le-a urcat, meticulos şi atent, spre justificarea acestei distincţii. Distincţia pe care a făcut-o profesorul Cezar Neacşu în cuvântul său, la vernisajul expoziţiei, între TREPTE şi CONTRA TREPTE oferă o perspectivă spre o latură neevidenţiată de cei care şi-au exprimat convingerile legate de valoarea parcursului spre afirmarea omului de cultură.
Această neevidenţiată componentă a parcursului în urcare pe treptele afirmării este descoperirea, prin dialog, a unor potenţiali învăţăcei. Mă declar unul dintre ei! Am însoţit pe musceleanul Adrian Săvoiu urmărindu-i urcuşul pe undele radiofonice ale celor 77 de conferinţe completându-mi cunoştinţe pe care le aveam din facultate şi din practica urcuşului meu profesional. Mi-am luat, tovarăşi de drum, cărţi sub semnătura sa. M-au uimit amănunte din istoria culturală a Campulungului pe care le citeam în drumurile mele Bucureşti – Câmpulung. Dar, mai ales, în aceste lecturi cu care porneam la drum, îmi atrăgeau atenţia meticulozitatea şi probitatea profesională a autorului pe care îl cunoşteam doar din ceea ce citeam.
Era prietenul meu de lectură, era colegul meu de catedră, era un „asemenea tatei” în modul în care cerceta din pasiune profesională, dar şi dintr-o anume „aplecare” spre domeniul cercetare. Şi iată cum mă consider un cunoscător al urcuşului pe treptele vieţii sale.
Întoarcerea la VATRA câmpulungeană, colaborarea cu regretatul nostru prieten ing. Gheorghe Chiţă şi cu domnul Ioan Crăciun, mi-au înlesnit urcuşul împreună spre treptele pe care expoziţia le punctează.
Încetul cu încetul am devenit colaboratori în evidenţierea „contra treptelor” mele. Având moştenirea lăsată de tatăl meu neexplorată pe deplin, o bogată arhivă care adună contra treptele mele, domnul profesor m-a făcut să înţeleg că şi eu pot completa, cu date inedite, istoria culturală a oraşului nostru. Această colaborare s-a materializat în poveştile Şeherezadei (aşa cum m-a botezat domnul Adrian Săvoiu), în dovezi din documente, fotografii şi înscrisuri pe care le-am prezentat împreună, completând, cu date mai puţin cunoscute de concetăţenii câmpulungeni, secvenţe din viaţa Câmpulungului de odinioară.
Mulţumesc, domnule profesor!
Profesor Cristina NICULA