În camera de oaspeţi a Centrului de Informare şi Promovare Turistică de la Dâmbovicioara, aranjată după tipicul muscelean, ca să-i creeze celui care îi trece pragul senzaţia că s-a întors în copilărie, în odaia bunicilor, cele mai iscusite şi talentate localnice au încropit o şezătoare. Nu într-o zi oarecare, ci de ziua Unirii Principatelor Române, marcată la margine de Muscel printr-un obicei străvechi, o reuniune a femeilor satului, în cadrul căreia lucrul mâinilor era însoţit de cântec şi poveşti. Datorită întâlnirilor prieteneşti de la Dâmbovicioara şi Rucăr, data de 24 Ianuarie n-a trecut ignorată complet în Muscel, unde autorităţile au respectat cu sfinţenie ziua liberă acordată de stat. Carmen Bârloiu şi Raluca Busioc, cele mai vizibile dâmboviciorence, graţie acţiunilor lor dedicate cu pasiune promovării valorilor comunei şi ale Muscelului, le-au invitat pe doamnele satului la şezătoare. Celor două promotoare ale tradiţiilor muscelene li s-a alăturat, în echipa organizatorilor, Ionuţ Fintoiu, cel mai mare colecţionar de costume populare din Muscel. Acesta plănuieşte să deschidă o expoziţie cu caracter permanent la Dâmbovicioara, într-un spaţiu pus la dispoziţie de Primărie, şi tot el va fi cel care se va ocupa de organizarea şezătorilor şi a petrecerilor tradiţionale. Iar Carmen Bârloiu, care şi-a mărturisit recent dorinţa de a transforma Tabăra Oratia într-un Centru Cultural – deziderat care deja i se îndeplineşte -, are în intenţie proiecte legate de meşteşuguri, având acreditare de meşter popular.
- Străbunici, bunici, mame, fiice, nepoate, împreună la şezătoare
La Dâmbovicioara, oameni cu dragoste pentru trecut menţin în actualitate obiceiul şezătorii, aşa cum se întâmpla altădată, în serile de iarnă, când muntencele îmbinau cusutul şi torsul cu doinitul şi depănatul povestirilor din folclorul local. Când este câte o zi mare în calendarul religios sau laic, doamnele satului se strâng, de la bunică, până la nepoată, cu ceva de lucrat, cu ceva de degustat, la Centrul de Informare şi Promovare Turistică de la Dâmbovicioara. De activitatea acestui veritabil locaş de cultură locală se ocupă, din primăvara anului 2016, Raluca Busioc. Proiectele Centrului beneficiază de sprijinul, ideile şi implicarea lui Carmen Bârloiu, deţinătoarea Taberei Oratia, şi ale lui Ionuţ Fintoiu, căruia i se datorează expoziţiile de costume populare care înfrumuseţează evenimentele de la Dâmbovicioara.
Iniţiatorii manifestărilor de acest gen îşi propun să aducă alături de ei persoane – femei, în mod special -, ale căror preocupări legate de meşteşugurile tradiţionale sau alte activităţi atractive pot contribui la programele turistice propuse.
Apreciind reacţia pozitivă a dâmboviciorenilor la propunerile de activităţi ale organizatorilor, vi-i prezentăm pe participanţii la şezătoarea din 24 Ianuarie. Începem cu sărbătorita zilei, Florina Florescu, venită împreună cu mama ei, Nicoleta, Magdalena Dumitru şi fiica, Teodora, Mihaela Olaru, Alexia Crăciun, Ilinca Secăreanu, nepoata primarului Dumitru Secăreanu, Nuşa Negriţu, Nuţa Busioc, Viorica Ochi, Cornelia Uretu, Georgeta Benga, Georgeta Bătrâneanu. Au avut reprezentare patru generaţii ale aceleiaşi familii: Mihaela Secăreanu şi fiica ei, Mirabela, bunica Viorica Secăreanu, Mariuţa Tiucă. Apoi Alexia Antone, nepoata Vioricăi Secăreanu şi strănepoata Mariuţei Tiucă. Continuăm cu Florentina Colţea, Antonia Pantea, Lenuţa Andronic, fiica Filofteiei Boghez, vestita tanti Fiţa, Marinela Pelin, din Fundata, Ligia Anghel, Rodica Bârloiu, Doina Bârloiu şi Mădălina Voicu.
Aşadar, o participare consistentă, care denotă bucuria de a fi parte a unor astfel de evenimente care îi aduc pe dâmbovicioreni împreună. Musafirele Centrului de Informare şi Promovare Turistică l-au avut alături de ele pe părintele Daniel Nonoşel, parohul Bisericii „Sfinţii Constantin şi Elena” din Podu Dâmboviţei, prezent cu soţia, Alina, şi băieţii, Noris şi David.
- Ionuţ Fintoiu se va ocupa de organizarea şezătorilor şi petrecerilor tradiţionale de la Dâmbovicioara
Doamnele gătite cu cele mai frumoase costume populare din garderobă, fie păstrate de la înaintaşe, fie lucrate de ele însele, în cazul senioarelor şezătorii, şi-au luat cu ele acul şi pânza, furca, fusul şi caierul de lână, andrelele şi ghemul, mini-războiul care i-a prins şi pe băieţi. Sau, mai ales, pe băieţi, din ce am văzut la Dâmbovicioara! Asta ca să nu le stea mâinile cât timp gura avea şi ea treabă. Căci şezătoare fără povestit şi fără glumit, cu un pahar de vin fiert alături, nu s-a pomenit!
În calitate de gazdă, Raluca Busioc s-a arătat recunoscătoare pentru grupul frumos închegat de ocazia reunirii, după prea lunga perioadă de pauză, şi a explicat intenţiile pentru viitorul apropiat. „Vă mulţumesc tare mult că aţi venit! Organizarea a fost după puterile mele din ultima perioadă, dar înseamnă mare lucru pentru mine. În afară de faptul că este impresionant sentimentul de uniune şi de prietenie, întâlnirea are un scop important şi anume să vedem ce programe putem pregăti în acest an. Mi-am dorit şi îmi doresc în continuare, alături de Carmen şi de Ionuţ, ca toţi oamenii din comunitate să-şi găsească un interes comun: să ne implicăm în programele turistice, pentru că este foarte mare nevoie. Oamenii sunt din ce în ce mai interesaţi să vadă meşteşuguri, experienţe specifice vieţii la ţară şi să avem cu toţii de câştigat din această treabă. Au funcţionat foarte bine şezătorile, atelierele de cusut, drumeţiile alături de localnici. În principiu, meşteşugurile, tradiţia şi poveştile. Ionuţ va prelua o parte din ştafetă. Carmen are ştafeta de mult, eu am preluat-o de la ea. Dar ei sunt cei care vor face activităţi de acum încolo. Bineînţeles, şi eu voi fi alături de ei. Ionuţ a găsit o soluţie şi să sperăm că va fi de viitor: să închirieze un spaţiu pentru a face programe pentru agenţiile de turism. Eu mă voi ocupa în continuare de anumite evenimente, dar Ionuţ va prelua partea de şezătoare, cu petreceri tradiţionale şi expoziţii de costume tradiţionale.”, sunt intenţii serioase în privinţa cărora nu avem îndoieli că nu se vor realiza.
- Carmen Bârloiu: „Este foarte important că le avem încă pe mămăiţele cu mâini de aur”
„Ne apucăm de treabă! Facem şezătoare!”, a „decretat” Carmen Bârloiu, aflată de cele mai multe ori în postura de motor al evenimentelor de la Dâmbovicioara, şi înainte, şi după obţinerea statutului de „staţiune turistică de interes naţional”. „Ţin foarte mult să continuăm tradiţiile locului. Mă bucur că sunt copiii aici, chiar şi băieţii, pentru că este musai să-i scoatem şi pe ei în faţă. Sunt băieţi care cos şi cos foarte bine. Sunt băieţi care sunt pasionaţi de tradiţii. Am unul lângă mine (n.r. Ionuţ Fintoiu), care este un etalon al zonei. Încet-încet, trebuie să începem să facem şezătorile cum erau înainte. O vom lua de la „A” la „Z”. Este păcat să nu facem ceva constant, care să aibă o finalitate, ca să le arătăm turiştilor că în această zonă încă se mai coase.”, a afirmat Carmen Bârloiu, care a repetat şi cu această ocazie îndemnul adresat fetiţelor şi adolescentelor să înveţe de la mamele şi bunicile lor. „Este foarte important că le avem încă pe mămăiţele cu mâini de aur, pe care putem să le întrebăm, iar ele pot să ne arate, ca să ducem mai departe, împreună, tradiţia. Aşa că… ne apucăm de treabă! Facem şezătoarea! Important este să aducem partea de tradiţie în faţă.”, a afirmat Carmen Bârloiu, hotărâtă să pună în mişcare ce-i mai bun în „inima” comunităţii de la margine de Muscel, deţinătoarea unor comori neexploatate la adevăratul potenţial.
Ionuţ Fintoiu, de pildă, a şi identificat un lucru care poate deveni un brand pentru Dâmbovicioara. Fetele să înveţe să ţeasă la război, ca să realizeze fote. „Cele mai tinere dintre dumneavoastră trebuie să ştie cum se face acest lucru.”, este propunerea lui Ionuţ Fintoiu. Un lucru realizabil, pentru că la Dâmbovicioara sunt femei care au acasă război de ţesut şi cunosc meşteşugul. Totul stă în voinţa şi dorinţa tinerelor de a perpetua un obicei care s-a pierdut în cele mai multe dintre comunele Muscelului. La fel cum s-a pierdut cel al ţesutului maramelor.
Întrucât prilejul şezătorii l-a constituit sărbătoarea de 24 Ianuarie, dâmboviciorencele au interpretat două cântece patriotice iubite în orice colţ al ţării: „Noi suntem români” şi „Hora Unirii – Hai să dăm mână cu mână”. O Horă a Unirii de toată frumuseţea a fost încinsă şi în curtea Centrului, spre bucuria celor aflaţi în tranzit prin Dâmbovicioara. Doamnele au sărbătorit-o şi pe mai tânăra lor colegă, Florentina, care şi-a serbat ziua de naştere într-o atmosferă de ţinut minte.
Nicio şezătoare de la Dâmbovicioara nu s-a ţinut fără o masă încărcată cu bunătăţi. Deserturile pregătite în casă de participante au pus în valoare calităţile gospodinelor care învaţă de mici să facă de toate. Tanti Fiţa, pe care o ştie tot Muscelul, n-a putut fi prezentă, dar a trimis un coş cu gogoşi pentru colegele încântate de atâtea ori cu istorisirile şi versurile compuse de ea. Cornuleţele au fost opera Ralucăi Busioc şi a mamei sale, lăudată de cele care le-au gustat, femei pricepute la bucătărie.
Magda BĂNCESCU
