20 C
Campulung Muscel
18/07/2024

În urmă cu 17 ani, orologiile de la Bărăţie şi „Carol I” au fost readuse la viaţă de Gheorghe Chiţa şi Gheorghe Buzatu

În 2009, de Zilele Câmpulungului, Gheorghe Chiţa şi Gheorghe Buzatu primeau din partea autorităţilor diploma de excelenţă, o plachetă şi o sticlă de vin, ca recompensă simbolică pentru munca lor minuţioasă de a fi repus în funcţiune bătrânele ceasuri ale Câmpulungului. În urmă cu 13 ani, palmaresul pentru care cele două personalităţi câmpulungene au fost elogiate în cadrul festivităţii tradiţionale de sărbătoarea municipiului cuprindea: ceasul de la Bărăţie, ceasul de la Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” şi barometrul din Grădina Publică. Iar ceasul de la Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, de negăsit, deşi a fost căutat în locurile în care ar fi fost dus la reparat, a fost înlocuit de Gheorghe Chiţa cu unul adus de el de la Londra.

Fiind sub impactul şi orei modificate pentru perioada de iarnă, şi al realizării de la Biserica „Sfântul Nicolae”, unde un priceput meşter clujean, as în reparaţia unor orologii amuţite, a făcut minuni cu ceasul tăcut vreme de 50 de ani de la „Sfântul Nicolae”, rememorăm realizările celor doi oameni valoroşi, datorită cărora două ceasuri foarte vechi au fost readuse la viaţă.

  • „Inima” ceasului din Turnul Bărăţiei nu era de găsit

Din 2005, sunt funcţionale două ceasuri de o frumuseţe aparte, fiind lucrătura unor meşteri străini, nemţi sau austrieci: cele de la Bărăţie şi Colegiul Pedagogic „Carol I”. După zeci de ani în care au „îngheţat” în timp, inginerii Gheorghe Chiţa şi Gheorghe Buzatu le-au reparat şi, în urmă cu 17 ani, le-au dat glas.

Orologiul din Turnul Bărăţiei, fabricat în anul 1887, a fost inaugurat pe 23 aprilie 2005, de ziua onomastică a celor care l-au făcut să reia timpul din loc. Munca lor absolut gratuită s-a derulat pe parcursul a şase luni şi a presupus procedee foarte migăloase de refacere. După ce a fost dat jos din turn, orologiul a fost demontat, curăţat cu motorină, spălat, după care  s-au refăcut câteva piese mici care lipseau. Profesorul Gheorghe Chiţa şi inginerul Gheorghe Buzatu au dat dovadă de foarte multă ingeniozitate, întrucât nu ştiau cum arată piesele respective. Inginerul Buzatu a găsit forma potrivită pentru piesele lipsă şi, chiar dacă ea nu a arătat întocmai precum cea iniţială, important este că funcţionează. Mai bine de trei decenii, timpul a rămas nemişcat în Turnul Bărăţiei.

„Ceasul, de mare vechime, este de origine germană. Pot să vă spun că a funcţionat cu pauze foarte mari. Eu am venit aici înainte de Revoluţia din 1989 şi pe atunci funcţiona, dar nu bătea. Din câte cunosc eu, clopotul acestui ceas nu a mai fost auzit de 50 de ani. S-a lucrat destul de mult pentru ca acest lucru să fie posibil. Partea financiară a fost asigurată de Gheorghe Pristavu, care a dorit să-şi aducă aminte de anii copilăriei. Implicaţi în această realizare au fost inginerii Gheorghe Chiţa şi Gheorghe Buzatu”.”, ne spunea, la acel moment, parohul Bisericii „Sfântul Iacob”, preotul Petru Păuleţ.

Cât de greu s-a lucrat şi în ce condiţii am aflat, la acel moment, de la cei doi meşteri. „A fost dificil şi s-a lucrat cu mecanisme foarte fine. Cea mai dificilă problemă a fost „inima” ceasului, care era imposibil de găsit. Aici am fost salvaţi de părinte, care ne-a găsit piesa cu pricina. Apoi a intervenit altă problemă: piesa era într-o stare avansată de degradare, dar, după cum se poate observa, am reuşit să ducem totul la bun sfârşit.”, ne-a povestit Gheorghe Chiţa.

Este evident motivul pentru care ceasul Bărăţiei a bătut la ora 12.00, în ziua Sfântului Gheorghe: atât sponsorul, cât şi cei doi meşteri poartă acest nume sfânt.

  • Orologiului de la „Carol I” îi lipsea pendulul

Tot pasiunea i-a îndemnat pe cei doi să lucreze şi la restaurarea orologiului Colegiului Pedagogic „Carol I”. Renumele de reparatori de ceasuri de biserici a determinat conducerea şcolii să apeleze la cei doi, care, în două luni, au făcut timpul să curgă şi la şcoala de pe Dealul „Flămânda”. A fost ceva mai complicat, pentru că îi lipsea pendulul, fiind nevoie de unul nou, pentru care cei doi au pus în mişcare „rotiţele” şi legile fizicii, reuşind, în luna octombrie a anului 2005, să-şi ducă misiunea la îndeplinire. Ceasul a fost inaugurat tot în 2005, de Zilele Şcolii, cu ocazia Sfântului Andrei.

Un an mai târziu, cei doi au reparat ceasul din turnul bisericii din Rucăr – centru, nefiind nevoie de piese deosebite, numai curăţat, spălat, reglat şi montat la loc.

  • Ceasul de la Casa de Cultură a dispărut cu totul 

Prof. Gheorghe Chiţa s-a interesat de recuperarea ceasului de la Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”. Conducerea instituţiei l-a informat că a fost dat la reparat la Ploieşti, dar, nemaiinteresându-se de el – s-au dus să-l recupereze după mulţi ani -, n-a mai fost găsit.

În cadrul festivităţii de Zilele Câmpulungului, din 2009, Mircea Diaconu a povestit cum s-a implicat în căutarea lui, parcurgând traseul orologiului, care a ajuns la ARO, iar de aici, la Muzeul Ceasurilor din Ploieşti. Cum nici acolo nu i s-a dat de urmă, Gheorghe Chiţa s-a întors de la Londra cu unul asemănător, care şi-a găsit locul pe faţada Palatului Culturii. Şantierul încremenit din anul 2010 a afectat şi curgerea timpului în acest caz.

Ceasul foarte valoros de la Biserica „Sfântul Nicolae”, de 130 de ani, mai „tânăr” cu cinci ani decât cel de la Bărăţie (din păcate, nu se ştie nimic despre anul fabricaţiei celui de la „Carol I), a atras atenţia lui Gheorghe Chiţa, care, însă, nu s-a înhămat la această misiune, din cauza pieselor importante care îi lipseau.

Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!