Apariţia primei antologii-dicţionar de poezie din zona Muscelului, cum au numit autorii volumul „Poezia lirică în Muscel”, a reprezentat cu adevărat un moment de sărbătoare pentru cultura locală, îmbogăţită cu o lucrare specială. Scriitorii Maria Chirtoacă şi Liviu Măţăoanu se gândesc să pregătească a doua ediţie, ca un gest echitabil pentru poeţii care n-au fost cuprinşi în prima. Dar şi pentru a oferi cititorilor o imagine cât mai apropiată de adevăr a numărului muscelenilor care şi-au pus sufletul în versuri. Evenimentul de lansare a albumului „Poezia lirică în Muscel” s-a desfăşurat în organizarea Bibliotecii Municipale „Ion Barbu”, cei doi autori avându-i alături de ei, în postura de gazde, pe Anca Şendroiu, directorul instituţiei de cultură, şi city-managerul Ioana Marcu, din partea Primăriei Câmpulung, unde a avut loc acţiunea. Iar ca invitat, pentru a vorbi despre lucrarea proaspăt apărută, pe profesorul Adrian Săvoiu. „Biblioteca Municipală Câmpulung se bucură de îmbogăţirea fondului cultural cu această minunăţie.”, a precizat directorul Anca Şendroiu, încântată să descopere în antologia realizată de Maria Chirtoacă şi Liviu Măţăoanu şi autori tineri, chiar elevi, prezenţi în paginile lucrării cu creaţii reuşite.
- Numărul mare de poeţi, unii necunoscuţi autorilor, n-a putut fi cuprins într-un singur volum
Profesoara Maria Chirtoacă i-a obişnuit pe ascultătorii săi să-şi înceapă mesajele cu mulţumiri pentru ajutorul lui Dumnezeu, fără de care nimic din realizările sale în domeniul literar – şi nu numai – n-ar fi posibil. „Mulţumesc lui Dumnezeu şi chiar îi mulţumesc din suflet, pentru că a fost o muncă îndelungată activitatea de culegere, în primul rând, a materialelor. Mulţumesc că a dat Muscelului foarte multe talente şi foarte mulţi iubitori de poezie. Ca orice lucrare, nu este perfectă, se va perfecţiona în timp. Dar s-a muncit grozav la ea, pentru că am căutat poeţi de-a lungul timpului, de pe la începuturile lui 1800 am găsit poeţi valoroşi, care au scris versuri în Muscel. Peste 30 de scriitori prezentaţi aici sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România şi sunt scriitori consacraţi în literatura română. Vor fi, probabil, şi discuţii, pentru că este normal, şi orgolii, pentru că iarăşi este normal.”, spunea scriitoarea Maria Chirtoacă.
Pentru Liviu Măţăoanu, povestea cărţii a constituit un mesaj interesant de transmis publicului. „Într-adevăr, sunt mulţi autori, din nefericire, nu sunt toţi cuprinşi aici, aşa cum ne aşteptam pentru o muncă atât de laborioasă şi atât de întinsă, n-aveam cum să nu scăpăm dintre autori. Pe unii îi ştiam încă din momentul în care cartea se tipărea, se încheiase tehnoredactarea, însă am renunţat să mai şicanăm editura, pentru că deja cred că am înnebunit-o. Era o doamnă acolo care s-a chinuit foarte tare.”, spunea Liviu Măţăoanu, care şi-ar fi dorit ca volumul să apară de Zilele Câmpulungului.
„Ne-am grăbit puţin, dar n-am reuşit. Ştiam că n-o să putem s-o scoatem atunci. Pentru că aveam mai multe materiale, am completat continuu conţinutul cărţii, aşa încât s-a prelungit destul de mult tehnoredactarea ei. Mai aveam autori de adăugat, însă am hotărât să punem stop, pentru că nu-i frumos să agasezi tot timpul pe cineva, şi am rămas restanţi cu câţiva autori.”, spunea poetul Liviu Măţăoanu.
- O carte care suplineşte un dicţionar
O parte dintre poeţii prezentaţi în carte provin din sudul judeţului Muscel. „Aici este mult de discutat la nivelul ideologic al cărţii. Noi ştim că judeţul Muscel s-a întins până dincolo de Goleşti, de Ştefăneşti, unde sunt autori care au gravitat în jurul Piteştiului mai mult şi mai puţin în jurul Muscelului şi al Câmpulungului, centrul său spiritual. (…) În ceea ce priveşte spiritualitatea cărţii, pentru că, până la urmă, vorbim despre o poezie musceleană, aici este o chestiune legată şi de timpul despre care discutăm. Judeţul Muscel este unul dintre cele 17 judeţe foarte vechi ale României, pe care le întâlnim pe harta lui Constantin Brâncoveanu. În secolul al XIX-lea şi în perioada interbelică, spiritualitatea musceleană se întindea până la Goleşti. Marile familii, stabilite acolo, Brătianu şi Golescu, erau legate profund de Câmpulung. Prin urmare, scriitorii care s-au născut în acea perioadă în sudul judeţului sunt foarte bine legaţi de spiritualitatea musceleană. Însă, odată cu anii ’60, când a dispărut raionul şi a apărut judeţul Argeş, când a dispărut judeţul Muscel mai înainte, oarecum, lucrurile au început să se împartă, aşa încât partea istorică a judeţului Argeş, de la Curtea de Argeş, a coborât spre Piteşti, unde era zona administrativă. Iar Câmpulungul a intrat într-o oarecare conservare spirituală transmisă în familie. Noi toţi ne considerăm musceleni. Unde mergem spunem că suntem musceleni. Totuşi, scriitorii născuţi după Al Doilea Război Mondial nu mai sunt atât de bine legaţi de Câmpulung. Şi-atunci cum facem? Abordăm un criteriu cronologic, cum, de altfel, am încercat să facem, sau ne legăm puţin şi de spiritualitatea lui? Ne-am vârât puţin coada şi în acest lucru.”, relata poetul Liviu Măţăoanu.
Efortul celor doi a fost unul uriaş, având de studiat foarte multe lucrări. Vorba lui Liviu Măţăoanu, numai dacă înmulţeai cu măcar cinci volume numărul de 207 autori cuprinşi în carte rezulta o muncă de documentare colosală. „Despre unii autori nu am auzit, o spun foarte deschis, am aflat cu această ocazie, studiind documentele şi sursele din care ne-am inspirat şi vorbind cu persoane care sunt în temă. Am primit mesaje de la mulţi autori (…).”, spunea poetul Liviu Măţăoanu despre o carte care nu s-a vrut doar o colecţie de poeţi şi poezie, ci şi o carte care suplineşte un dicţionar.
- Povestea fotografiei Veturiei Florenţiu
Lucrarea a fost structurată astfel. „Fiecare autor are o fotografie, ca să vedem cum a arătat şi aici avem o poveste foarte interesantă cu o scriitoare din Câmpulung, Veturia Florenţiu. S-a născut în preajma anului 1848, nu se ştie exact când, nu se dau mai multe date, noi am ales una dintre ele care ni s-a părut cea mai corectă. Nu avea nicio fotografie. Mulţi critici literari au scris despre ea, sunt câţiva autori care au susţinut lucrările de doctorat pe literatură feminină sau literatura feminină de la început sau de la mijloc de secol al XIX-lea şi n-au pus nici măcar o fotografie a autoarei. Vreo trei luni am căutat o fotografie şi trebuie să vă spun că am găsit o fotografie minunată într-una dintre ediţiile a doua sau a treia ale cărţii sale, pentru că prima arată cu totul altfel decât următoarele. Autoarea nu mai exista în acel moment, de fapt şi debutul a fost post-mortem. În carte avem o imagine cu o musceleancă foarte frumoasă, probabil, din tinereţe, o reproducere după un tablou în ulei.”, sunt amănunte extraordinare oferite publicului de Liviu Măţăoanu.
Cartea nu cuprinde numai valori, a adăugat Maria Chirtoacă. „Dacă se pune problema valorilor, asta numai criticii literari pot să hotărască. Dar important este că sunt acolo oameni sensibili care îşi exprimă sentimentele şi care sunt legaţi de aceste locuri.”, a precizat aceasta.
- Cum şi-au structurat autorii volumul
Maniera de abordare a cărţii a constituit altă poveste. Liviu Măţăoanu spunea că a avut la îndemână două soluţii: una cronologică, în funcţie de data de naştere, şi una alfabetică. „Dar n-ar fi răspuns cerinţelor noastre niciunul dintre aceste criterii, până la urmă, istorice, nu literare. Aşa încât ne-am gândit s-o împărţim în capitole. Avem un prim capitol de poezie populară, lipsită de autor. Apoi un capitol de scriitori care sunt oarecum profesionişti, atât consacraţi, cât şi certificaţi de Uniunea Scriitorilor şi prezentaţi de revistele de specialitate. Apoi avem un capitol legat de scriitorii care au debutat cu volume, dar n-au reuşit să meargă mai departe în acest moment. Nu este, poate, o vină a lor, unii sunt foarte tineri, alţii au, poate, un serviciu mai presant, alţii, poate, nu mai sunt printre noi. Nu apare o vină personală pentru niciunul dintre ei şi, atunci, i-am introdus şi pe ei într-o secţiune pozitivă, aş spune. Avem autori care au debutat în reviste fie de literatură, fie reviste obişnuite, pentru că este şi aceasta o muncă ce trebuie recunoscută. De obicei, aceasta se referă la planurile locale. Undeva la final avem două secţiuni: o secţiune la ultimul capitol de poeţi scriitori, tineri sau nu, care au activat în cenacluri literare. Noi ne-am gândit să evidenţiem puţin şi persoanele care au făcut un fel de management cultural, de multe ori, gratuit din punct de vedere financiar, cu nişte eforturi foarte mari, dar care au fost lăsate uitării, din păcate. Şi avem câteva cenacluri literare foarte puternice. Este vorba despre cenaclul literar al domnului Cezar Neacşu, de la Măţău, care a avut diferite faze, cel puţin două importante. Este vorba despre cenaclul de la Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, care a avut câţiva conducători pe o perioadă de vreo 40 de ani. Avem Cenaclul „Mihai Moşandrei”, care şi el a avut câteva etape, şi cenaclul de la Rucăr. Sunt mai multe, evident, dar ne referim la cenaclurile care au privit lucrurile foarte serios. Sunt şi cenacluri şcolare foarte multe, dar acolo rolul educaţiei este de alt tip, de educaţie şcolară generală, nu specifică pentru literatură. Un cenaclu trebuie să publice cărţi, trebuie să facă eforturi să publice membrii cenaclurilor în reviste cât mai importante, nu doar în reviste locale. Certificarea apare, evident, când ajungi în situaţia de a ţi se refuza un text. Şi atunci îţi dai seama că trebuie să priveşti lucrurile puţin mai profund.”, a continuat prezentarea lui Liviu Măţăoanu.
- Profesorul Adrian Săvoiu: „După această carte, vor dori mulţi să devină musceleni”
Invitatul celor doi autori, profesorul Adrian Săvoiu, mărturisea că ştia povestea cărţii de la profesoara Maria Chirtoacă încă de acum un an, când cei doi s-au consultat pe un subiect legat de C.D. Aricescu. Povestea cărţii, după cum a remarcat invitatul evenimentului, este singulară, „cea dintâi iniţiativă realizată aici şi, aşa cum glumeam puţin adineauri, mai mulţi poeţi vor dori să se revendice ca fiind din Muscel, ca să poată să intre în cuprinsul ei. Vă spun încă din capul locului că această lucrare a presupus un efort imens. De ce un efort imens? Pentru că dincolo de ceea ce înseamnă selecţia, dincolo de ceea ce înseamnă fotografia, această lucrare are pentru fiecare autor o notă biobibliografică şi, pentru că sunt mulţi autori care nu sunt neapărat în prim planul literaturii române, chiar faptul de a alcătui această notă biobibliografică presupune o informare extraordinară. Din acest punct de vedere, mie mi se pare că ceea ce au realizat cei doi autori este absolut cu totul ieşit din comun. Mi-a plăcut, de asemenea, organizarea pe capitole pe care domnul Liviu Măţăoanu a explicat-o mai pe larg aici şi mai ales acest preambul al volumului din lirica populară musceleană, nişte texte folclorice transmise de profesorul Cezar Neacşu, care sunt formidabile.
De altfel, nu de puţine ori, critica literară a afirmat că autorii, marii autori chiar, nu se ridică întotdeauna la profunzimile poeziei folclorice. Îmi manifest bucuria că am regăsit în această carte o serie de autori importanţi, care sunt nume de primă mărime ale literaturii române: Ion Barbu, Ion Pillat, nume care mie îmi sunt foarte dragi, Mihai Moşandrei, de care mă leagă, aşa cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, o prietenie, aş putea să spun, Dimitrie Nanu, Gheorghe Tomozei, Ileana Mălăncioiu, poeţi pe care i-am cunoscut, poeţi cu care am discutat şi despre care în diverse rânduri am avut chiar ocazia să scriu. L-am întâlnit cu multă bucurie aici pe medicul Serafim Pâslaru şi cred că este o recuperare importantă pentru numele acesta, un simbol a ceea ce înseamnă Rezistenţa în Muscel. Îmi aduc aminte, cu ani în urmă, mergând la Sighetu Marmaţiei, la muzeul organizat chiar în închisoarea de acolo, o vitrină întreagă i-a fost consacrată lui Serafim Pâslaru cu obiectele care i-au aparţinut.
Selecţia este, evident, subiectivă, încă o dată remarc acest lucru. M-am bucurat să întâlnesc aici câteva nume precum poate necunoscutul Ion Dobrescu, de la Bughea de Sus. În însemnările tatei am găsit, la un moment dat, multe poezii foarte frumoase, scrise caligrafic. Ştiam că aparţin lui Ion Dobrescu, dar niciodată nu am ştiut mai multe lucruri despre acest poet.
M-am întâlnit în acest volum şi cu profesorul Cezar Neacşu, maestrul meu spiritual din anii adolescenţei şi din anii studenţiei. L-am reîntâlnit pe profesorul Marian Petry, profesorul meu din gimnaziu, căruia îi păstrez o amintire nestinsă, şi cu un alt profesor de-al meu, Ion Popescu Piscu, profesorul de limba latină, cunoscut prin severitatea dânsului, fără să ştiu, atunci când eram elev la „Dinicu Golescu”, că este şi poet. Acest lucru l-am aflat mult mai târziu.
În această carte am găsit şi nume necunoscute şi asta este foarte bine, pentru că putem afla despre poeţi, despre creatori care pentru prima dată apar într-un volum atât de consistent. Ca unul care am alcătuit o antologie a fabulei româneşti de la origini până în prezent, felicit încă o dată pe cei doi autori pentru efortul imens de a realiza această carte.”, a transmis profesorul Adrian Săvoiu.
În încheierea evenimentului, scriitoarea Maria Chirtoacă i-a îndemnat pe toţi cei care au cunoştinţă de persoane cu origini muscelene care au scris sau care scriu încă să le transmită autorilor astfel de informaţii, pentru a le cuprinde în următoarea ediţie a „Poeziei lirice în Muscel”.
Magda BĂNCESCU