-4.1 C
Campulung Muscel
10/02/2025

Ca vechime şi valoare a exponatelor, colecţia de artă populară a Colegiului „Carol I” poate concura cu orice Muzeu de Etnografie profesionist

Exponatele foarte vechi, de ordinul sutelor, adunate în fiecare dintre cele două săli ale muzeului Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I”, fac din instituţia câmpulungeană un loc unic în ţară în rândul unităţilor de învăţământ. Muzeul însuşi are ceva vechime, fiind înfiinţat în urmă cu mai bine de patru decenii, la început, sub forma unei expoziţii. Ceea ce deţine şcoala în cele două săli expoziţionale constituie informaţie de interes pentru presa centrală, fiind spaţiul cu care şi-au delectat ochii delegaţii de la cel mai înalt nivel al ţării şi din străinătate. Străinii, în special, prezenţi la „Carol I”, la concursul de procese simulate „Moot Court”, sunt fascinaţi de frumuseţea obiectelor strânse prin strădanii care le egalează pe cele ale unor muzeografi profesionişti. Atât de preocupaţi şi dedicaţi au fost profesorii şi directorii care au condus de-a lungul multelor decenii să creeze un spaţiu cultural, care să reflecte istoria unei şcoli ajunse la 155 de ani de existenţă! Ca arhitectură, complexul este considerat ca fiind una dintre cele mai frumoase şcoli din Europa, dar şi interiorul merită aprecieri în aceeaşi măsură. Motivul pentru care vă aducem în actualitate existenţa unui muzeu în cadrul şcolii îl constituie invitaţia lansată jurnaliştilor de directorul adjunct Sebastian Cealîcu, după întâlnirea absolvenţilor din promoţii diferite, de a studia pe îndelete colecţii care îţi taie răsuflarea cu preţiozitatea lor. Preţiozitate dată de vechimea şi raritatea obiectelor, fotografiilor, documentelor şi trofeelor expuse.

  • Muzeul şcolii are un sediu propriu la iniţiativa directorului George Radu   

Trebuie să mărturisim că ne bucură enorm momentul de socializare de după acţiunile programate la Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I”, moment consumat vizionând locuri speciale din cadrul şcolii, la care publicul nu are acces. Prima dată, directorul adjunct Sebastian Cealîcu ne-a arătat ceasul montat la construcţia şcolii, iar, în această săptămână, a venit rândul muzeului să facă obiectul invitaţiei acestuia, pentru ca imaginile să ajungă la cei pasionaţi de trecut, de frumos şi autentic. Nu este prima dată când călcăm în muzeul şcolii, inclus în itinerarul oaspeţilor primiţi de conducerea colegiului la evenimentele importante de peste an.

La Ziua Şcolii, manifestare de care ne este atât de dor, după anii de pauză impusă de pandemie, vizitarea muzeului de către invitaţi era permanent pe agenda sărbătorii. Însă nu este acelaşi lucru să faci un tur împreună cu un grup numeros de oameni, în viteză, ca să nu blochezi accesul în spaţiu al celorlalţi, cu a-l parcurge singuri, însoţiţi de gazda şi ghidul nostru, prof.Sebastian Cealîcu. Altfel te bucuri de cele văzute şi auzite şi vă asigurăm că sunt obiecte şi informaţii care pot concura, pe picior de egalitate, cu muzeul propriu-zis al Câmpulungului. Nu ca mărime, este adevărat, dar nu se ştie niciodată ce va aduce timpul în privinţa extinderii lui, căci dorinţa de îmbogăţire a colecţiei prezente există.

Sebastian Cealîcu ne-a povestit că mai multe generaţii de profesori şi directori au fost frământaţi de gândul de a avea un muzeu al şcolii. Mai cu seamă că şcoala are o istorie ca nicio alta şi era păcat să nu fie arătată. În mandatul de director al profesorului Gheorghe Dascălu, 1974-1989, expoziţia a prins contur. La început, a fost limitată la documente şi obiecte ale unor absolvenţi. În intervalul 1981-1986, a funcţionat într-o sală aflată lângă secretariatul şcolii.

Dezvoltarea acestei expoziţii s-a produs în perioada directorului prof.univ.dr. Ion Popescu Argeşel, pe care dragostea de şcoala absolvită l-a determinat să înfiinţeze un muzeu de istorie, completat cu o secţiune de etnografie. După cum veţi observa în imaginile care însoţesc această relatare, multe dintre obiectele valoroase din sala etnografică sunt donate de directorul Argeşel. În anul 1993, a fost realizat acest muzeu amenajat lângă amfiteatru, prin eforturile foştilor absolvenţi, profesorilor şi elevilor care au donat exponate.

După lucrările de renovare capitală a complexului şcolar, încheiate în urmă cu opt ani, directorul George Radu a mutat muzeul într-o clădire care nu servea niciunei destinaţii, devenită punctul de atracţie la evenimentele notabile din viaţa instituţiei.

  • Sute de exponate de-o vechime impresionantă îi cuceresc pe loc pe cei care intră în sala etnografică

În acest articol vom prezenta sala „Artă Populară”, în care sunt reflectate portul, obiceiurile, meşteşugurile şi muncile din gospodăria musceleanului. Bogăţia de exponate te tulbură, intrat pentru prima oară în sala spaţioasă, neştiind pe ce să-ţi laşi privirea să cadă mai întâi. Datorită poziţionării lor centrale, îţi fură ochii lăzile de zestre, atât de vechi şi atât de frumos lucrate încât nu rezişti tentaţiei de a le fotografia din toate unghiurile. La fel, te cucereşte un leagăn de copil ajuns la muzeu, la fel ca unele dintre lăzile de zestre, graţie donaţiei făcute în favoarea şcolii de către prof.univ.dr. Ion Popescu Argeşel.

Secţia de etnografie conţine sute de obiecte legate de viaţa de altădată a musceleanului, de la unelte de lucru în gospodărie, unele specifice muncilor bărbăteşti, altele, celor femeieşti, la cele folosite la prepararea hranei, piese de mobilier, obiecte decorative, portrete de familie şi, bineînţeles, costume populare: de zi, de duminică şi sărbătoare, de nuntă. Nu lipseşte rodul mâinilor harnice ale muntencelor: covoare, ştergare, plocate şi multe altele.

Dacă nu l-am fi avut alături pe prof.Sebastian Cealîcu, n-am fi ştiut la ce au servit multe dintre exponate care ţin de îndeletniciri dispărute. Câţi dintre cei trăiţi la oraş ar fi ghicit că un coş împletit era, de fapt, o capcană utilă la prinderea peştilor?! Sau că un obiect confecţionat dintr-un dovleac scobit, prevăzut cu coadă, era folosit la căratul apei sau la scoaterea din butoi, prin aspiraţie, a vinului?!

Datorită funcţionării Seminarului Teologic Ortodox „Iustin Patriarhul” în cadrul complexului de învăţământ, muzeul conţine şi icoane, haine preoţeşti, cărţi şi obiecte de cult.

Într-o ediţie viitoare ne vom opri la secţia „Istoria Şcolii”, care grupează mărturii valoroase ale trecutului bucureştean şi câmpulungean al instituţiei.

Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!