Întâlnirile cu şerpii pe munte devin din ce în ce mai dese şi în cele mai nebănuite locuri, motive pentru care, Salvamont Argeş vine cu precizări şi cu recomandări de prim ajutor în caz de muşcătură. Trei sferturi dintre muşcăturile de şarpe apar la persoanele care prin proprie decizie ating şerpi şi sunt imprudente. Şerpii veninoşi nu ataca decât atunci când sunt atacaţi sau surprinşi. Dacă locuiţi sau călătoriţi în zone în care există şerpi, îmbrăcaţi haine ce vă acoperă picioarele. Nu păşiţi, nu vă aşezaţi pe pământ, nu mutaţi lespezi de piatră înainte de a verifica locul. Dacă aţi observat un şarpe la distanţă, ocoliţi-l fără a-l provoca, iar dacă e foarte aproape, rămâneţi nemişcat, pentru că, în general, se îndepărtează singur.
Singurele specii de şerpi veninoşi din România sunt viperele, răspândite neuniform pe tot teritoriul ţării, mai puţin în centrul şi sudul Munteniei şi Olteniei, dar ajungând în Carpaţi şi la peste altitudinea de 2.000 de metri.
Nu vă alarmaţi şi nu renunţaţi la turele montane programate, viperele au existat dinainte ca omul sa înceapă să meargă pe munte! Nu sunt nici mai multe şi nici mai puţine, sunt doar mai vizibile în media!
Mai ales, nu le omorâţi! Fac parte din habitatul natural, mâncând dăunători şi servind drept hrană la rândul lor aricilor şi uliilor!
Măsuri de prim ajutor în caz de muşcătură de viperă – Comisia medicală Salvamont România
Manifestările clinice ale muşcăturii de viperă depind de mai mulţi factori: cantitatea de venin injectat, localizarea muşcăturii, starea de sănătate a victimei. Veninul poate să ducă la apariţia unor efecte atât locale cât şi sistemice (ale întregului organism), urmate rareori de deces, decesele survenind în special la copii (din cauza unei doze mai mari de venin raportat la greutate) şi la vârstnici.
Semne şi simptome ale muşcăturii de viperă: locale – urme ale muşcăturii, edem („umflare”) local, flictene (vezicule) hemoragice; sistemice (generale) – febră, transpiraţii, greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree, lipotimie („leşin”), dificultăţi de respiraţie, durere toracica, convulsii, comă, alte manifestări neurologice, hemoragii, urticarie, şoc anafilactic (edem al feţei, limbii, căilor aeriene, dificultăţi de respiraţie, şoc – tensiune arteriala prăbuşită, puls periferic nepalpabil).
Clasificarea muşcăturilor de viperă după gradul de toxicitate
- Gradul 0 (fără reacţie toxică) – urme ale muşcăturii, fără edem („umflare”) local.
- Gradul 1 (reacţie toxică minimă) – edem („umflare” ) local în jurul muşcăturii, fără reacţie sistemică.
- Gradul 2 (reacţie toxică moderată) – edem al întregului membru muşcat, reacţie sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).
- Gradul 3 (reacţie toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de şoc, hemoragii sau alte reacţii sistemice.
Măsurile de prim ajutor constau în:
- Liniştirea pacientului, evitarea mobilizării inutile a acestuia; acesta va fi aşezat întins pe spate (sau în poziţie laterală de siguranţă, dacă este inconştient) într-un loc sigur, la adăpost de un eventual alt atac al şarpelui;
- Apelarea Numărului Unic de Urgenţă 112 sau a Dispeceratului Naţional Salvamont – 0372126668, pentru a anunţa evenimentul şi a oferi detalii asupra stării victimei şi a localizării acesteia (eventual coordonate GPS);
- Se curăţă plaga cu apă oxigenată sau cu apă curată;
- Se scot eventualele inele, brăţări sau altele asemenea de la nivelul membrului muşcat deoarece în caz de apariţie a edemului, înlăturarea lor va fi foarte dificilă, iar acestea vor acţiona ca un garou;
- Proximal de plaga muşcată se aplică un pansament cu o faşă elastică pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă acesta este indicat). Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns, pentru a nu împiedica circulaţia sanguină arterială, cât „să se poată introduce un deget sub bandaj”;
- NU se practică incizii sau „cauterizări” la nivelul muşcăturii! NU se „stoarce” plaga! NU se recomandă aplicarea de gheaţă sau garou! NU se aplică diverse substanţe sau curent electric la nivelul plăgii! NU se încearcă capturarea şarpelui! NU se recomandă utilizarea dispozitivelor de aspiraţie a veninului! NU se aspiră veninul cu gura!
- Membrul muşcat se imobilizează într-o atelă, pentru a împiedica contracţiile musculare care favorizează circulaţia limfatică; membrul respectiv va fi menţinut în poziţie neutră sau mai jos decât nivelul cordului şi nu mai sus decât acesta.
- Şocul anafilactic se tratează de urgenţă prin administrarea de Adrenalină, existând în farmacii sisteme de auto-injectare cu Adrenalină (Anapen, Epipen) intramuscular, acestea putând fi incluse în baremul trusei de prim – ajutor (dacă persoana se cunoaşte cu alergii severe). Pe lângă administrarea de Adrenalină este utilă şi administrarea de antihistaminice (acestea pot fi administrate şi în reacţiile anafilactice mai uşoare, iar Adrenalina se administrează doar în formele severe – şoc anafilactic).
- În caz de instalare a stopului cardio-respirator se aplică manevre de resuscitare cardio-pulmonară.
- Pacientul va fi transportat la spital pe targă, evitându-se mobilizarea acestuia (pacientul nu va umbla).
- Serul antiviperin se va administra doar la spital, dacă gradul de toxicitate este moderat – sever.