Există o parte însemnată a populaţiei, din păcate, care zădărniceşte efortul unei investiţii scumpe, plătite din banii noştri, pentru confortul nostru. Parcul cel nou de la Grădişte este dovada acestei afirmaţii, care reflectă o realitate cunoscută: prea mulţi îşi bat joc de munca Primăriei, plătită din taxele şi impozitele noastre. În această primăvară, s-a executat, într-un ritm mulţumitor şi la o calitate peste ceea ce merita lumea din această parte a Câmpulungului, un parc dotat cu ce trebuie, şi pentru mişcare, şi pentru relaxare. Oare, cum i-am putea cataloga pe cei care batjocoresc ceva ce n-au avut niciodată, ceva de care s-au plâns în campania electorală că-şi doresc, ceva care le-a fost oferit înaintea altor cartiere ale oraşului, precum Gruiul şi Vişoiul? Unde sunt copii puzderie şi unde s-ar fi pretat a fi realizat mai curând un parc nou. Căci cele vechi sunt prăpăd! Însă Elena Lasconi a ţinut cont de rugăminţile acestor câmpulungeni, adresate pe când era un candidat care colinda oraşul, de a le crea o oază verde, pentru odihnă, în care să se strângă la socializare.
- Bani irosiţi pentru nişte nerecunoscători care transformă parcul într-o cocină
Binele făcut n-are viaţă lungă, judecând după aspectul parcului a cărui prezenţă n-a stârnit cine ştie ce sentimente de recunoştinţă din partea beneficiarilor. Nu aştepta nimeni scrisori de mulţumire, ci doar să păstreze în condiţii de curăţenie aleile şi spaţiul verde. De unde! Boala orăşenilor de a umple de mizerie locul în care trăiesc se simte şi aici, într-un loc abia dat în folosinţă, în care, vorba aceea, îţi este milă să calci încălţat. Atât de frumos era în timp ce se contura, înainte ca echipa de lucru să strângă şantierul. Acum… prospeţimea face loc îngălării, care se întinde ca o molimă nevindecabilă până şi asupra unei investiţii care, să fim realişti, are zilele numărate.
Trotuarul făcut frumos cu pavele colorate, care arată mai bine decât cele de pe bulevard, de un gri mohorât, este plin de coji de seminţe în dreptul băncilor, de la „rumegătoarele” care scuipă resturile pe jos. Valabil şi pentru aleile din interiorul parcului, acolo unde există o bancă. Băncile, în general, sunt un rău pentru cartiere, căci sunt sinonime cu gălăgia şi mizeria. Ce consumă cetăţeanul la băncuţă rămâne în urma lui: ambalaje, pahare de cafea, coji şi chiştoace. Nu fac excepţie de la regulă nici băncile cele noi de la Grădişte, montate pentru nişte obrăznicături cărora nu le pasă de curăţenia locului.
În foişor, aceeaşi imagine dezolantă care îţi sfâşie sufletul văzând pentru ce dobitoace s-a cheltuit o jumătate de milion de lei. Chiştoace de ţigări şi coji de seminţe, ca mărturie a preocupărilor celor care simt nevoia să-şi consume viciile la o flecăreală, la umbra amenajării care, mai mult ca sigur, nu va avea viaţă lungă. Dacă după nicio lună arată ca o cocină!
Verdeaţa n-a scăpat nici ea de gesturi bădărane. Ambalaje sclipitoare sunt aruncate ici, colo, deşi parcul „geme” de coşuri de gunoi special montate, ca să ai unde să te debarasezi de resturile gustării. Curios lucru, un stâlp de iluminat dintre cei ornamentali, care înfrumuseţează parcul, lipseşte. Noi am întrebat lumea întâlnită în zonă dacă cineva l-a şterpelit sau dacă muncitorii nu l-au mai instalat, lucru puţin probabil să se întâmple, căci Primăria n-ar fi acceptat să primească lucrarea cu nişte fire ieşite din suprafaţa betonată. Până aici să se fi ajuns? Să se fi furat stâlpul cu totul? În cazul în care proprietarii de apartamente din cele şapte blocuri de la Grădişte nu sunt responsabili de stricăciuni şi mizerie, ci vecinii lor pe care îi ştim cu toţii, de ce nu anunţă autorităţile şi Poliţia Locală?
Dacă aşa stau lucrurile, apoi nici nu ne vine să mai insistăm la autorităţi să rezolve „restanţele” de la Grădişte. Căci mai sunt de rezolvat o baltă care nu se scurge cu zilele după o ploaie mai serioasă şi scheletul depozitului centralei, rămas în picioare dintr-o scăpare „hârţogărească”. Să mai zicem şi despre întinderea de gunoi care te oripilează vizual şi olfactiv, amplasată fix lângă parc, unde lumea din cartier aruncă toate mizeriile posibile? Nu mai zicem. Dacă oamenilor le place să trăiască aşa, atunci, fie ca ei!
Magda BĂNCESCU